OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ioan LACUSTA
Cenzura vegheaza
Editura Curtea Veche, Colectia „Istorie
si politica“, Bucuresti, 2006, 456 p.

Cum functiona cenzura presei? Sint prea putine documente care permit reconstituirea mecanismului din interiorul sau, deoarece urmele materiale sint indeobste distruse. Nu ma refer neaparat la cenzura din anii comunismului, ale carei documente „de lucru“ (normative de uz intern, liste cu interdictii s.a.) inca ne sint necunoscute, stiute fiind doar efectele sale.
Dar nici pentru jumatatea cealalta de veac XX nu exista prea multe marturii provenite din chiar birourile cenzorilor. S-au pastrat articole cenzurate, colectii de ziare cu spatii albe sau texte ciobite cu daltita, dar normativele cenzurii au ramas multa vreme necunoscute. Un important document de la sfirsitul anilor ’30, pastrat la Biblioteca Academiei, ne ajuta sa patrundem in viata de zi cu zi a celor care lucrau la cenzura de atunci.

Sint registrele cu normativele in vigoare, dupa care se directionau informatiile de presa. intr-o carte aflata in curs de aparitie la Editura Curtea Veche prezint mai pe larg discutiile legate de libertatea exprimarii si regimul cenzurii pina in pragul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Acolo se afla si referintele bibliografice.
Din acel volum am selectat in cele ce urmeaza citeva pagini care ne pot da o imagine asupra modului in care actionau cenzorii. Am ales citeva documente de la mijlocul lunii martie 1939. intrucit evenimentele sint, in general, cunoscute si nici spatiul nu ne permite comentarii mai ample, voi aminti acum doar ca, la 15 martie 1939, Cehoslovacia a incetat sa mai existe. in septembrie 1938, la München, regiunea sudeta fusese luata de Germania, apoi la 2 noiembrie o alta parte trecuse in teritoriul Ungariei, iar acum, in 1939, Boemia si Moravia au fost incorporate in Reich. „Sfirsitul tragic al Republicii Cehoslovace – scria I. Lugosianu, in Universul din 17 martie – este urmarea logica si fatala a acordului de la München, care a consacrat definitiv prabusirea regimului juridic si politic al sigurantei colective si a consumat tot definitiv despartirea Europei occidentale de cea rasariteana, fiecare cu conceptiile ei de viata politica, cu regimul ei de actiune si de influenta“.

Seful cenzurii, colonelul magistrat R. Hotineanu, le indica subordonatilor: „Fata de situatiunea internationala si pentru bunul mers al serviciului se ordona urmatoarele:
Cite un cenzor va face de serviciu in fiecare zi de la ora 20.30 pina la venirea primului cenzor noaptea:
Joi 16 martie – Predescu; vineri 17 – Mocanu; simbata 18 – Nicolae; duminica 19 – Pantazescu; luni 20 – Todie E.; marti 21 – Eremiescu; miercuri 22 – Toleanu; goi 23 – Cheorpec.
Atentiune la problemele ce intereseaza pe domnul prim-ministru Calinescu. Sa fiu intrebat imediat.
in principiu, articolele de politica externa din Universul, ale domnului Lugosianu, din Romania, ale domnului Paleologu, din Capitala, Seara si Timpul merg, deoarece acestia vor tine o legatura strinsa cu Ministerul de Externe. Aceasta nu inseamna ca daca unul din acestia a luat-o razna, gata se da drumul. Atunci sint intrebat.
Se lasa desfasurarea evenimentelor pe toate agentiile. Nu putem ascunde faptele. Nu se lasa masuri ce eventual am fi luat noi si care intereseaza apararea nationala. Nici un cuvint“.

Tirziu in noapte, seful cenzorilor venea cu noi precizari: „Ora 22.50. Directia Presei comunica, din partea d-lui ministru ssubsecretar de stat la Internet Eugen Titeanu: ziarele, relatind situatia politica internationala, vor scrie ca Romania, in mijlocul acestor framintari, ramine pe pozitia ei si nu intelege sa formuleze vreo revendicare. Reportagiile brodate pe aceasta tema vor fi lasate.
in politica externa si evenimentele in curs se lasa:
1) Comunicatul Consiliului de Ministri.
2) Guvernul opreste venirea refugiatilor. Se lasa a intra in Romania un numar limitat de refugiati politici.
3) Se lasa problema Volosin, cit mai larg, ca a cerut alipirea Rusiei Subcarpatice la Romania si ca s-a refugiat la noi“.
Monseniorul dr. Augustin Volosin anuntase, la 15 martie, ca Ucraina Subcarpatica si-a proclamat independenta. La 16 martie, trupe ungare au intrat in regiune, urmarind ocuparea ei. „Aceasta ocupare – a precizat contele Teleky, presedintele Consiliului de Ministri de la Budapesta, – va determina revenirea Ucrainei Subcarpatice sub Ungaria, careia i-a apartinut 1.000 de ani si de care este legata prin interese vitale.“ Volosin, impreuna cu alte personalitati politice, s-a refugiat in Romania. La Sighet, un subofiter ucrainean a incercat sa-l impuste. Volosin a trecut prin Romania spre Zagreb.

Refugiatii din Ucraina Subcarpatica au fost bine primiti in localitatile ardelene in care ajungeau, Crucea Rosie impartind importante ajutoare. „Populatiunea romana din Rusia Subcarpatica – continua seful cenzurii – terorizata etc. cere interventia si apararea din partea noastra.
Cehoslovacia a patit ce-a patit din cauza lipsei de unitate nationala si politica. De asemenea, se poate vorbi de conducatori.
Se lasa a se vorbi de acest punct si de noi, ca sintem uniti sufleteste – din toate punctele de vedere –, ce a facut guvernul etc.
Nici un cuvint rau despre germani, sub nici o forma.
Sa nu se scrie ca in tot timpul acestei crize politice internationale contactul pe care Romania l-a tinut cu capitalele tarilor straine a fost «cordial». A fost contact pur si simplu, nu «cordial» sau «afectuos». Aceasta mai ales in ce priveste Ungaria.“
Doua zile mai tirziu, la 17 martie, „ora 2.15“ dimineata, colonelul Hotineanu transmitea ca „se lasa ca guvernul (nu suveranul) roman tine contact permanent cu cancelariile straine si isi ia toate informatiile in privinta situatiei din Rusia Subcarpatica.
Ziarele vor scrie:

1) Solidaritatea natiei in actualele imprejurari.
2) Unanimitatea sufleteasca in care s-a fixat poporul roman.
3) Frumusetea Consiliului de Coroana unde Consilierii regali, guvernul, armata, toti in deplin acord, au ratificat masurile luate si au manifestat incredere in jurul tronului.
Masuri pacifice sau masuri pentru asigurarea pacii.
Deci se lasa titluri, subtitluri la comunicat si comentarii asupra Comunicatului“.
Comunicatul nr. 17 al Ministrului Casei Regale, din 17 martie 1939, face cunoscut ca „la ora 18.30 a avut loc la Palatul Regal Consiliul de Coroana“ care „a cercetat actiunea politica externa a guvernului in situatia de azi. Dupa discutiuni amanuntite, Consiliul de Coroana in unanimitate a aprobat actiunea diplomatica urmata si masurile militare luate si a hotarit desavirsirea lor pentru apararea intereselor nationale“.
Se pare ca ziua de 17 martie 1939 a fost agitata la Palat, „frumusetea“ Consiliului fiind cam strepezita. Fruntasul taranist I. Hudita consemna un zvon conform caruia „e aproape sigura abdicarea regelui in cursul zilei de azi, cel mai tirziu, miine dimineata“. inregistreaza febril desfasurarea evenimentelor. Prefectul Politiei Capitalei, Gavrila Marinescu, de trei zile „arde hirtii peste hirtii pentru a nu mai lasa nici o urma despre tot ce l-ar putea compromite“.
in tabara taranista se fac deja liste pentru „repartizarea persoanelor in noul guvern“. Maniu era „foarte bine dispus. Printul Nicolae i-a trimis vorba ieri seara ca fratele sau s-a decis in fine sa abdice in cursul zilei de simbata, 18 martie, la ora 9 dimineata“.

Situatia se schimba la ora 10.00, cind Carol al II-lea „a primit o telegrama de la sGh.t Tatarescu sambasador la Parist prin care i se anunta ca guvernul francez, de acord cu cel englez, asigura Romaniei tot concursul lor si invita guvernul roman sa ia toate masurile militare impuse de imprejurari“.
La 11.45, Gavrila Marinescu a fost chemat la Palat, de unde iese, dupa o ora, vesel nevoie mare si le spune colaboratorilor: „Astazi avem o zi mare, regele nu mai abdica“.
La 16.30, printul Nicolae l-a informat pe Maniu „de schimbarea situatiei“. Fruntasul taranist aflase deja si la ora 13.00 „a trimis o lunga telegrama lui Titulescu saflat in Frantat rugindu-l sa verifice exactitatea acestor lucruri la Paris si Londra“. Dr. Lupu se impacienteaza: „Daca Titulescu e bolnav si nu se poate deplasa la Paris si Londra s…t cum putem cunoaste noi adevarul?“. Virgil Madgearu se ofera „sa faca el imediat un drum la Paris“.
Sa mai retinem si citeva directive din 19 martie: „Ora 20.25. Dl. director Dragu din Ministerul Propagandei comunica urmatoarele: 1) S-au dat indicatii ziarelor ca sa nu publice fara comentar, dar cit mai in vedere, raspunsul pe care l-a dat dl Litvinov notificarii prezentate de ambasadorul Reichului la Moscova si prin care aducea la cunostinta faptul ocuparii de catre Germania a Boemiei si Moraviei“.

Romania si alte ziare au publicat la 21 martie textul raspunsului dat la 17 martie de comisarul poporului pentru Afaceri Straine al U.R.S.S., A. Litvinov, comunicarii de catre von Schulemberg, ambasadorul Germaniei la Moscova, in legatura cu „formarea protectoratului Moraviei, Boemiei si Slovaciei“. Guvernul sovietic – arata Litvinov – „nu poate recunoaste anexarea Cehiei la Imperiul german si, sub o forma sau alta, aceea a Slovaciei ca legitime si conforme cu normele stabilite de dreptul si echitatea internationala“.
Cum dascalii ignorau incordarea internationala, cerindu-si drepturile salariale (si atunci!), in aceeasi zi, cenzorul transmitea: „Ora 22.30. Din ordinul domnului Andrei, ministrul Educatiei Nationale, transmis prin domnul Ciuceanu. in discursul domnului M. Carp, presedintele profesorilor secundari, se cenzureaza pasajul (care pare nevinovat si inocent) in care se cer revendicari si salarizare, alte doleante etc. Atentie deci la acestea.
Sa nu se scrie – urmeaza directiva – c-am desfiintat legatia de la Praga sau c-am facut-o consulat. De asemenea, nici ca Cehoslovacia nu mai are legatiune la noi.
Dl. Pantazescu ma informeaza ca un cenzor a luat un spalt ce a fost retinut de d-sa, pentru a-l vedea eu, si-l arata la cafenea. Sint in curs de a cerceta aceasta grava si incalificabila fapta. Daca voi dovedi ca exact, voi lua masurile cele mai severe.

Interzic de a se lua spalturi de cenzori. De asemenea de a se vorbi de ce s-a cenzurat sau a se da orice informatii despre cenzura“.
La 21 martie, „ora 12.00“, se anunta ca „D. Secretar al legatiei germane, Schmidt, s-a sinucis, tragindu-si un foc de revolver in abdomen. Se va cenzura. O atentiune deosebita“. Se mai amintea si de „citiva ofiteri cehi scaret au sosit in Capitala, cum ar spune gazetele «refugiati» cehi. Nu se va scrie nici un cuvint“.
Se insista apoi in mod deosebit: „Nu se va scrie nici un cuvint de concentrari la noi sau dislocari de trupe, transporturi de trupe. De asemenea, intirzieri de trenuri, suspendari de trenuri, pentru a se face transporturi de trupe“.
Se pare ca masurile de mobilizare au provocat panica si dezordine. intors in tara dintr-o calatorie in Germania, C. Argetoianu nota: „Gasesc aproape aceeasi stare de nebunie ca in 1916. E de necrezut, dar trei zile Romania intreaga a crezut ca razboiul a si inceput. s…t S-au dezorganizat toate intreprinderile, s-au devalizat toate magazinele alimentare, s-au prapadit vagoanele, s-au rechizitionat automobilele, s-a dat spectacol in fata diplomatilor si trimisilor straini, dar nu trebuie sa se stie nimic despre mobilizarea noastra partiala! Caraghiosii, canaliile!“.

R.R. Rosetti scria si el: „La Crucea Rosie, toti invirtitii si toti acei care nu vreau sa-si deie automobilele de rechizitie se inghesuiesc. sAl.t Lapedatu sistoric, membru al Academieit vine chemat de mine. E revoltat de toata dezordinea ce e prin gari si de carenta administratiei. Lipsa generala de caracter, lingusirea regelui si a lui Armand Calinescu arata, zice el, cit de jos sintem. s…t Acum de cind cu spaima mobilizarii, multi indragostesc Crucea Rosie spre a se pune la adapost sau, mai ales, a-si pune automobilele la adapost“.
A. Calinescu: „M.S. Rsegelet: Daca sintem atacati, ne vom apara. Pericolul, fara a fi iminent, nu este exclus. Politia sint jurul guversnuluit si concentrari de forte exceptionale – melodrama cunoscuta“.
Carol al II-lea: „Militarii au fost lamentabili, neputind sa-si apere punctul lor de vedere. s…t Am putut, inca o data, constata cit de imbicsiti sint cei de la Marele Stat Major, tipicari fara pereche, nici un spirit de initiativa, ceva ingrozitor. s…t Aici va trebui taiat in carne vie, ca sa se faca ordine.
Pe urma, cinema: Furtuna peste Asia, film francez destul de bun“.
I. Hudita: „sDr. N.t Lupu e convins ca razboiul e inevitabil si ca nu se stie daca nu izbucneste zilele acestea. s…t Lupu ramine insa la parerea lui ca «pina duminica viitoare nu se stie daca nu vom fi ocupati de Germania». Este drept ca in tot orasul este mare panica. Toti prietenii mei ma intreaba la telefon cum vad situatia si ramin neincrezatori cind le raspund ca eu nu cred in razboi. s…t Nu mai insist, mai ales ca masa e buna si vinul excelent“.

Gala Galaction: „Spaima, pregatirile infrigurate si un inceput de mobilizare au suflat furtunos si peste tara noastra. Am vazut – venind deunazi de la Chisinau la Bucuresti – o fierbere in Gara de Nord care ma ducea cu gindul spre 1916-1919“.
Mihail Sebastian: „Ma prezint miine dimineata sjoi, 23 martiet la regiment. Nu as vrea sa dau faptului o importanta excesiva. S-ar putea sa fie o simpla concentrare, s-ar putea sa ma intorc dupa zece, douazeci de zile – si gata. M-as jena atunci sa fi dat acum proportii de un asemenea incident dezagreabil si sa fi facut din el o drama“.
Despre vinzoleala Bucurestilor acelor zile de mobilizare noteaza si scriitorul Simion Stolnicu (pseudonim al lui Alexandru I. Botez, 1905-1966) la 25 martie 1939: „Lumea aceasta romaneasca si-a dat pe fata in aceste zile toata zeama de fund, toata ipocrizia si lasitatea. Nu stiu incotro mergem. Concentrare, melancolie, specula… alarmism – pete de nedescris. Orice urma de primat spiritual s-a sters aici pe pamintul acesta. Nici nu s-a pus in discutie protejarea elementului spiritual al natiei in fata unui eventual macel. Si totusi «invirtitii» vor fi si chiar sint de pe acum. Unii vor razboi ca sa se distreze, sa umble ca nebuni, sa scape de cicalelile soacrei… Taxatorul de la autobuz ne ameninta ca pleaca si el. Macelarul la fel“.

Am apelat la marturiile mai multor contemporani ai evenimentelor pentru ca cititorul sa poata constata cum cenzura, atunci, ca si in oricare regim dictatorial, eluda adevarul faptelor, oferind prin intermediul presei doar imaginea poleita a unor realitati trucate. Cum normativele transformau panica si dezorganizarea in entuziasm si deplina adeziune.
Concentrarile au fost in centrul atentiei ziua intreaga. La „ora 21.35“ venea directiva: „in urma convorbirii cu domnul director Dragu, de la Directia Presei, comunicatul Presedintiei Consiliului de Ministri relativ la concentrari va apare in pagina I-a la loc de seama, insa fara titluri alarmiste si nici cu caractere prea mari, ca sa nu produca panica. (Cam doua sau trei coloane.)
Sau in ultima pagina, la Ultima ora“.
„Ora 21.45. Cu Semnalul am vorbit eu scenzorul Gh. Nicolaet si le-am dat permisiunea de-a pune ca titlu urmatorul «Comunicatul Presedintiei Consiliului de Ministri cu privire la Concentrari», pe trei coloane la Ultima ora, textul cu litera bloc.“
Consiliul de Ministri, se arata in Comunicatul publicat, „a dispus concentrarea citorva contingente de rezervisti pentru completarea efectivelor unei parti din trupele de acoperire“. Aceste trupe „vor ramine mult inapoia frontierelor, marginindu-se la exercitii de instructie. in momentul in care se va constata ca in unele state vecine s-au efectuat mobilizari anterioare, se va reveni asupra acestor masuri si prin urmare problema sigurantei noastre nu se va mai pune, guvernul roman va dispune trimiterea la vatra a rezervistilor chemati“ (Universul, 23 martie 1939).

in fine, sa mai retinem o notatie a cenzorului-sef din acele zile, exasperat de indisciplina subalternilor, care ignorasera interdictia de a nu se publica fotografii ale recrutilor sau mobilizatilor chemati la unitati. Pe fila zilei de 25 martie este lipita o fotografie de presa, reprezentind o multime facind roata in jurul a doua personaje, un militar si un civil, care parca se bat. Explicatia: „Vin concentratii la cazarma… insufletirea cu care concentratii au raspuns la apelul tarii a talazuit spre cazarmi toata bunavoia si veselia romanasilor nostri.
Iata o poza sugestiva care arata pe concentratii din cazarma jandarmilor pedestri, inconjurind curtea cazarmii cu voioase hore si saltarete sirbe…
La primele acorduri ale muzicii militare, s-a auzit un singur chiot de bucurie si apoi toti s-au prins in hora cea mare.
La sfirsit gornistul este luat pe brate de concentrati si dus pe sus pina la poarta cazarmii“.

Furios, Hotineanu indica ziarul care a publicat poza si cenzorul care a lasat-o sa treaca: „Evenimentul zilei, domnul Mocanu“. Dupa care adauga exasperat: „Eu cred… nici nu stiu ce sa mai cred.
Domnul doctor Teodoru va vizita imediat pe toti cenzorii. D-sa va fixa imediat orele cind se vor prezenta domnii cenzori la d-sa si-mi vor raporta scris pina in ziua de 27. 3. 939.
Domnul Stroescu va instiinta imediat pe domnul doctor Teodoru.
Reamintesc. Nici o fotografie de concentrari, de concentrati, nici un reportagiu de nici un fel. Cel mai desavirsit secret.“
Citite dupa aproape sapte decenii, multe astfel de normative ale cenzurii par hilare, sau greu de explicat. Nu trebuie uitat insa ca toate, in ansamblul lor, erau menite sa falsifice informatiile, sa le deturneze, intretinind, in ultima instanta, minciuna si cultul dictaturii.
Atunci si oricind