OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

În America, poziţiile celor doi contracandidaţi care contează sînt clare. McCain „will shake up failed school bureaucracies with competition“. Pe scurt, va zgudui birocraţia din şcolile ineficiente, folosind competiţia, le va oferi părinţilor putere de decizie asupra şcolilor şi va răsplăti doar profesorii buni. Cu alte cuvinte, va reforma, tăios, nepopulist, ceea ce nu merge în educaţia din statele Americii. Poziţia lui Obama este mai nuanţată, mai detaliată şi mai elaborată, dar se învîrte în jurul ideii de acces la educaţie: „no child left behind“, după cum spune el. Promite burse sociale, susţine întărirea Departamentului de Educaţie, se apleacă asupra educaţiei timpurii şi, în general, este convins că educaţia este treaba statului, văzînd politica de resurse umane ca pe o problemă în care statul federal trebuie să intervină prin politici specifice. În domeniul resurselor umane (profesori), sloganul lui Obama este: „recrutează, pregăteşte şi menţine profesorii în sistem“. Evident, ambii candidaţii se referă la sistemul public de educaţie american.

 

La noi, dezbaterea din educaţie este, după cum ştiţi, asfixiată de tema creşterii salariilor profesorilor din singurul şi din omniprezentul sistem de educaţie pe care îl avem: cel public. Restul dezbaterii este obturat de mesaje de genul: cît s-a construit şi cît nu, cît s-a făcut şi cît nu, cine promite mai mult, dar fără să ştim ce. Nici o deosebire doctrinară care să ne lumineze în privinţa instrumentelor ce vor fi folosite în acest domeniu. Vor fi ele capitaliste sau etatiste? Vor fi liberale sau socialiste? În această situaţie, nu putem identifica, cu precizie, ce promovează fiecare partid, poate cu excepţia lipsei de conţinut şi de realism, promovate de Traian Băsescu şi preluate de Partidul Democrat. În rest, doar aşteptaţi programele electorale din campanie şi observaţi cum vor fi ca şi trase la indigo. Toţi ne vor promite acces la educaţie, îmbunătăţirea statutului social al cadrelor didactice, creşterea calităţii educaţiei, burse, educaţie timpurie, afînarea materiei, descentralizarea educaţiei, pregătirea cadrelor didactice, bani pentru manuale şi pentru rechizite, o nouă lege care se lasă de prea mult timp aşteptată (şi care nu va schimba nimic), construcţia de şcoli şi de grădiniţe ş.a.m.d. Fără ca nimeni să ne spună cum! Deosebirile vor consta în cantităţile promise, fie că vorbim despre şcoli construite sau despre valoarea burselor. Din păcate, această abordare transcende toată dezbaterea politică şi nu se limitează numai la educaţie, domeniu pe care l-am ales aici doar ca exemplu.