OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Am participat, vineri 17 iunie, la Conferinta Nationala a Uniunii Scriitorilor din Romania. Am ascultat atent fiecare interventie, de la raportul precedentei conduceri si pina la discursurile electorale ale candidatilor. Dezamagirea mea s-a accentuat pe masura ce vedeam ca interventiile aduc in discutie in principal dimensiunea sociala a Uniunii, in defavoarea rolului ei de asociatie profesionala. S-au dezbatut in principal situatiile sociale, nu conditia scriitorului sau locul literaturii in societatea de azi. Intr-un interviu dat inaintea alegerilor, dl Manolescu a mentionat situatia multor membri ai USR care traiesc efectiv de pe urma Uniunii.

- Pentru ce a primit domnul Manolescu 322 de voturi?
Atunci cind a luat cuvintul, cel din urma dintre cei sapte vorbitori, domnul Manolescu nu a prezentat nici un program concret, a avut grija sa nu promita nimic si nu a oferit nici o motivatie programatica a participarii domniei sale in aceste alegeri; in absenta argumentatiei, mi s-a parut ca dinsul n-a candidat decit din orgoliu. Putine idei de dezvoltare a unei asociatii profesionale, dar multe idei sindicale trecute prin filtre utopice, acoperite de retorica gaunoasa si cuvinte mari. Plus ideea ca domnia sa nu le-ar dori tinerilor sa ajunga sa aiba nevoie de Uniune ca sindicat, nuanta care a invitat la „vot de frica“, asa cum in Romania s-a mai votat si in alte ocazii. Dl Manolescu a cistigat presedintia Uniunii dupa un discurs in care a declarat cu bine jucata sinceritate ca nu stie de unde ar putea atrage surse de finantare, ca urmeaza sa vada ce ar fi de facut. Un discurs similar cu cel menit sa justifice inactiunea dlui V. Ciorbea in primele sale luni de guvernare, la inceputul lui 1997.

Daca e pe-asa, atunci pentru ce a primit dl Manolescu 322 de voturi? Ce au votat delegatii Uniunii? E acest vot un cec in alb? Mi-as fi dorit sa aud de la tribuna Conferintei idei manageriale demne de anul 2005 si sa vad cistigind cea mai inteligenta argumentatie. Nu s-a intimplat asa. Lipsa de spirit practic nu mi s-a parut a deranja pe nimeni; mai mult, in contextul Uniunii Scriitorilor, atunci cind e vorba de pragmatism, fiecare intelege ce vrea. Am auzit multi vorbitori acceptind ca nu se poate organiza o Adunare Generala cu 2500 de membri, fara ca nimeni sa aduca in discutie posibilitatea votului prin corespondenta, o procedura demna de considerat si care n-ar costa mult. De ce oare se poate vota asa pentru American Mathematical Society, dar nu pentru USR? Pentru ca la noi suspiciunea e mai puternica decit necesitatea adoptarii unor proceduri democratice?

- Procedura confuza de desfasurare a sedintei
Unele luari de pozitii au exprimat ingrijorarea pentru absenta transparentei in ceea ce priveste calatoriile unor delegatii de scriitori in strainatate. Dupa ce acorda ajutoare sociale, iata USR devenita si agentie de calatorii, cel putin in preocuparile unor membri. Dezbaterile, reduse prea repede la tacere printr-o procedura confuza de desfasurare a sedintei, nu au ajutat cu nimic calitatea prestatiei candidatilor la presedintia Uniunii. In nr. 23/2005 al Romaniei literare, cel ce a precedat alegerile, dl N. Manolescu a avut sansa de a expune, in tableta domniei sale de la pagina 32 a revistei, viziunea sa despre dezvoltarea pe viitor a Uniunii Scriitorilor. Nici vorba, insa, despre asa ceva, in acel material publicat intr-un moment important pentru USR. Domnia sa a optat pentru o retorica avind ingrediente asa-zis morale, fortind la maximum concluzia ca turnatorie ar trebui considerate si interventiile publice, trasind o istorie de la Scrisoarea lui Neacsu pina la documentele care fac obiectul de studiu al CNSAS. Dinsul a inclus in mod fortat in aceasta asa-zisa analiza Scrisoarea deschisa catre Presedintele Romaniei semnata de 25 de universitari romano-americani, publicata in Observatorul cultural nr. 11 (268). Argumentatia dlui Manolescu raspunde articolului meu din Romania literara, nr. 21/2005, pg. 30, in care am precizat ca amendarea publica a abuzurilor unui functionar printr-o pozitie publica e un procedeu democratic.

Mai am si alte exemple, nu doar cazul senatorului Trent Lott. Oricum, dl Manolescu s-a simtit nevoit sa-si apere opinia si printr-un articol personal, nu doar printr-o nota din partea redactiei, precum cea din nr. 21/2005, pg. 30, tinind sa lase astfel o marturie a dificultatii adaptarii domniei sale la viata democratica si la pluralitatea opiniilor. Asta a tinut sa publice domnul N. Manolescu la ceas de alegeri, in loc de program electoral, in loc de viziune personala asupra viitorilor ani ai USR, pe care incearca sa ne convinga ca vrea s-o salveze? In absenta unui program si a unor idei de a conduce Uniunea, oare domnia sa nu are de pe acum toata libertatea de a conduce discretionar?