OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Chiar dacă n-am fost acasă din 2004, cînd trec vama nu am un sentiment tocmai plăcut. Da, normal, mă bucur că o voi vedea pe mama, mormîntul tatălui, locurile în care am crescut şi mulţi prieteni. Dar chiar aici mi se termină bucuria. Pentru că voi rămîne în Moldova ca într-o cuşcă, cuşca mea, fiind expulzat din România pe 2 ani şi 6 luni.

Sînt sunat chiar după vamă, şi primele cuvinte din Moldova sînt: „Ce urîtă e Patria mea. După vamă e beznă pînă în Chişinău. Nici nu mai poţi dormi, pentru că drumurile sînt varză, autobuzul spre nicăieri sare dintr-o groapă în alta. Se vor repara probabil cînd cineva va avea de cîştigat din asta o grămadă de bani. Şi poporul, ca de obicei, va plăti înzecit asfaltul…

Încerc să vorbesc cu şoferul cursei de la 7.30. Îmi spune să-mi cumpăr bilet, pentru că mai sînt locuri. Vînzătoarea îmi spune iar că nu sînt. Îi spun şoferului. Mă trimite iar la vînzătoare. Îi trimite şi pe alţii, spunîndu-le că nu-i plac ăia care vor să meargă fără bilet… La un moment dat, îl prind la casa de bilete şi îi spun lui să-i zică vînzătoarei să-mi dea bilet. „Lasă, te iau eu aşa“, îmi spune. Un joc stupid pentru a lua mai mulţi bani decît cît costă biletul normal… Mi se face silă cînd văd pe panouri mutrele politicienilor locali. Îmi amintesc de o vorbă pe care am auzit-o de la părintele Savatie Baştovoi: „La vremuri noi – tot noi!...“.

Acasă, e un vid informaţional total. Doar televiziuni ruseşti şi ucrainene, şi Moldova 1. Am făcut un antrenament de singurătate totală la Tescani, unde am avut toamna trecută o bursă, aşa că liniştea de acasă nu mă deranjează, îmi ajută să-mi adun gîndurile.

Se apropie alegerile. Mama nu ştie cu cine să voteze. Îi spun să nu voteze. „Nu, nu se poate“, îmi zice, „trebuie să votez“…

Am fost precaut şi mi-am luat toate actele şi copiile lor, sperînd că voi reuşi într-o zi… Ofiţerul îmi face o listă cu actele necesare şi bifează ce am:

1. 1 poză fl ¸ / 2. copie xerox bi ¸ / 3. copie xerox diplomă ¸ / 4. adev. de recrutare – / 5. cazier judiciar / 6. comisie med.-mil. / 7. lămurire / 8. amendă la bancă / 9. certificat Primărie.

Hei, e clar… Cazierul mi-l pot face într-o zi, la Chişinău, altfel - 2 săptămîni „în raion“. Comisia medico-militară - doar în Căuşeni… Veselie mare. Găsesc spitalul la care ar trebui să merg la 6 doctori. Nu înţeleg nimic, sînt multe căsuţe, parcă aş fi într-un sat. La gară îmi dau rapid seama că panoul cu sosirile şi plecările autobuzelor ţine de domeniul SF-ului, nu al realităţii…

Duminica, mama votează. Nu a stricat votul. Eram sigur că nu vor cîştiga comuniştii. În rest, nici nu mă interesa cine va cîştiga. Dar, surpriză, cei de care s-a săturat Moldova cîştigă cu detaşare. Se vorbeşte mult despre fraudă, dar nu la Moldova 1.

Luni mă întîlnesc cu un prieten în Chişinău, beau o cafea şi merg să-mi depun cerere pentru cazier. Am două opţiuni: în limba rusă şi „în limba moldovenească“. Mda… La Uniunea Scriitorilor mă întîlnesc cu un scriitor care probabil că e după un litru de vin. Mă întreabă dacă nu mi-e ruşine că am făcut atîta scandal cu expulzarea mea. Îi spun că nu am făcut nici un scandal. Au făcut alţii. Şi el concluzionează: eşti kaghebist!

Nebunia şi absurdul sînt la ele acasă în Chişinău şi în întreaga Moldovă: preoţii ţin predici în biserici ca să fie aleşi comuniştii; Parlamentul arde, dar nici unul dintre protestatari nu, a adus benzină; poliţiştii sfarmă borduri pentru a le da protestatarilor; Voronin dă vina pe România pentru tot ce se întîmplă; Voronin mulţumeşte Uniunii Europene pentru susţinere; Voronin spune că în Moldova s-a restabilit democraţia… cu comuniştii la putere; poliţişti în civil arestează lumea pe stradă; în Chişinău, dintr-odată, apar foarte multe ambulanţe, inclusiv din alea foarte vechi, încă din timpul URSS-ului… oare de ce?; Moldova 1 spune că revolta a pornit din cauza românilor… păi da, normal, doar noi nu sîntem turci, ci români, totuşi, aţi uitat? Dacă nu luaţi pastilele la timp… Se mai întîmplă…

Mi se face rău cînd mă gîndesc la ţara mea. Se lucrează foarte bine cu dezinformarea, prefer să nu mă uit la TV, ca să nu mă îndobitocesc. De cînd am fost expulzat din România, am şi uitat că am fost expulzat… Probabil că într-o săptămînă am îmbătrînit cu 2 ani şi 6 luni… Tot aştept să mă trezesc, să văd că totul a fost doar un vis urît… Dar nu, nu mă trezesc. Şi îmi pregătesc anunţul pentru Mica Publicitate: „Am pierdut o ţară“. Seamănă cu o casă de nebuni. (A, să o declar nulă?!?...)