OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dupa ce citeste pe Internet numarul 204 al Observatorului cultural, Laurent Sorell imi scrie:
„Vraja florilor si leul lui Caragiale sarticolul meu referitor la iconografia bancnotei de un miliont se citeste aproape la fel ca o povestire a lui Gogol in care apar o multime de draci. Si dupa ce citesti rizind cu hohote, izbucnesti in plins.../ Iarta-ma ca nu recunoscusem gura-leului. Ori mi s-a tocit memoria, ori cea de pe bancnota este prea stilizata. Sau poate ca graficianul a operat modificari genetice pentru a o incadra in scopul simbolic“.
La care-i raspund:

Ai dreptate, in Romania nici „gura leului“ nu mai e cum trebuie.
Copii, obisnuiam sa facem urmatorul joc (atunci inocent, acum mi se pare o impudoare, impietate sau monstruozitate): luam corola intre degetul mare si aratator si apasam pe cele doua petale mari de tot. Floarea se casca larg, de i se vedea pistilul ca-n poza de pe ban. Prin urmare, orhideea pictata pe milion nu e stilizata, nici modificata genetic. Vaginala, ca orice floare, ea e doar abuzata putin, violata, forcepsata pentru a i se vedea intimul si ultimul maruntai.

Mai mult, marturisesc acuma o alta impudoare: in inconstienta, imoralitatea, iresponsabilitatea si lipsa de tandrete tipic infantile, dupa ce ne amuzam apasind des peste buzele florii, astfel ridiculizind „voracitatea“ largii guri de leu amarit, rupeam pistilul dulce si-l haleam.
Ce instincte de politicieni romani aveam, de pe-atunci! Caci nu deflorara ei leul national, in mod sistematic? Ba acuma vor sa-l si gravidizeze (cica „leul greu“!) la modul cel mai artificial! Oricum, dincolo de orice tertipuri, strategii, jocuri, domniile lor, precum grupurile de copii tembeli, nu fac nimic rau, decit… il halesc.