OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Chemati fiind in Institut, la o adunare generala, in prima zi din Saptamina Mare, speram sa se intimple ceva rational. De exemplu: de la conducerea Academiei vine o persoana impartiala si echilibrata care sa intrebe punctual ce se intimpla de fapt in Institutul „Calinescu“!
in loc de o asemenea intilnire care sa limpezeasca apele in mod profesionist, am avut parte de o sedinta organizata dupa regulile bine cunoscute ale sedintelor de altadata cu ordinea de zi: excludere din partid. Protestatarii (luati in bloc si „pe bucati“) sint niste persoane nesemnificative, ba chiar niste nulitati, iar prin Protestul lor „dau in tot Institutul“.

(Tehnica identificarii directorului cu institutia pe care ar trebui sa o slujeasca, dar de care nu ar trebui sa se slujeasca, nu reprezinta nici macar o inovatie.) Colegii pentru care „conducerea are toata pretuirea si stima“, „oamenii care conteaza“ s-au aratat „profund indurerati“ ca presa indrazneste sa se amestece in secretele celor ce „formeaza o echipa“ in jurul directorului – parca stiam ca nu lucram la SRI! De altfel, domnul director se sacrifica pentru „o natiune atit de lipsita...“, „pentru o cultura care are nevoie...“. Si asa mai departe.
La afirmatia din Protest referitoare la doctoranzii din Institut care nu mai reusesc sa-si termine tezele de doctorat, directorul a raspuns laudativ: „Avem peste 60 de doctoranzi“. Dar Institutul nostru are, cu totul (incluzind dactilografele, secretara, doamnele de la contabilitate si soferul recent aparut), putin peste 40 de angajati! Iar noi nu ne-am referit la situatia doctoranzilor din afara Institutului.

Pe scurt, discutia a fost deviata de la problemele reale si grave semnalate de semnatarii petitiei la probleme legate de redactarea DGLR-ului si la inscenarea unei incriminari a protestatarilor (scenariu de altfel déjà-vu). Iar in incriminarea protestatarilor, un loc central il ocupa semnalarea plina de patos si „minie proletara“ a unor asa-numite defecte capitale din… articolele pe care acestia le-au scris pentru DGLR (fixat de domnul acad. Eugen Simion, dupa cum se vede, ca universala unitate de masura). Doua sint capetele de acuzare la care se recurge frecvent: fie asa-numitele plagiate, fie invocarea absentei unor informatii-cheie. Doamnele redactoare Dragoi, Pandele si Dantis nu s-au gindit insa la faptul ca autorii au pastrat fie in calculator, fie in redactarile initiale scrise de mina (pentru texte predate cu mai bine de zece ani in urma), textele pe care ei le-au scris cu adevarat, diferite de textele haotic rescrise care acum li se atribuie.
Uimitoare a fost si initiativa doamnei Pandele (unul dintre redactorii responsabili pentru DGLR) care le cere – mai nou – autorilor de articole pentru dictionar sa introduca in textele lor informatii culese de domnia sa din „doua arhive suprasecrete“, arhive ce nu pot fi verificate, nu li se poate semnala nici locul de pastrare si nici cota (?!?).

Mai mult, nu poate fi citata nici macar prezenta doamnei Pandele ca intermediar in transmiterea informatiei. Asadar, un adevarat exemplu de probitate stiintifica.
Daca o sedinta se desfasoara plutind in deriva printre asemenea afirmatii, dati-ne voie sa credem cu mai multa convingere ca Protestul nostru este indreptatit si ca ar fi normal ca in viitor sa nu luam in serios aprecieri mai mult sau mai putin inveninate la adresa Protestului si a protestatarilor.
Dar cei care au planuit sedinta au scapat din vedere, pe linga problemele serioase existente in Institut, pina si data din calendar: nu mai sintem in anii ’80, cind a fost exclusa Catrinel Plesu din Institut si din partid, sub amenintarea directa a unei tovarase pe care, parca, o chema Clatici... Data reala din calendar era luni, 2 aprilie 2007, cind s-a intimplat un lucru de negindit acum 25 (!) de ani: unul dintre tinerii invitati sa-si „infiereze“ colegii protestatari a refuzat sa ia parte la discutie. Raluca Duna, prin tacerea ei, a pus punct unei inscenari penibil regizate. Ne intrebam cu ingrijorare ce se va intimpla acum cu Raluca Duna: articolelor ei le vor fi gasite in mod subit lipsuri, va fi acuzata de incompetenta, va avea probleme cu acordarea concediilor etc.? Lista represaliilor in numele unui asa-numit DGLR este deja lunga si binecunoscuta.

Cit despre noi, cei care am semnat Protestul, asteptam din partea conducerii Academiei o solutie manageriala eficienta. Speram sa nu fie necesari inca 25 de ani pentru o reala modernizare (ceea ce implica o democratizare si o transparenta totala in activitatea acestei institutii). O tacere de durata (in speranta ca lucrurile se vor rezolva de la sine) nu va imbunatati imaginea Academiei.