OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Adrian Majuru (coordonator)
Prostitutia. intre cuceritori si platitori, Editura Paralela 45,
Seria „Bucurestiul subteran“, Pitesti, 2007, 264 p.

Dupa ce ne-a plimbat prin Bucurestii mahalalelor de inceput de secol XX si a scotocit prin buzunarele acestora dupa cersetorie, delincventa, vagabondaj, sinucidere, nebunie, dar si dupa copilarie, „re-creatorul de lumi disparute“ Adrian Majuru pune sub reflector o alta problema de acceptabilitate sociala si nu numai, a „Bucurestiului vazut de la margine“: prostitutia, titlul volumului ce mai adauga o piesa in seria „Bucurestiului subteran“ – Prostitutia. intre cuceritori si platitori – facind, parca, subiectul mai incitant. Cu aceeasi pasiune pentru arhive cu care ne-a obisnuit, autorul reuneste in volumul de fata o serie de lucrari inedite sau nereeditate in ultimii 70 de ani, pe care le imbogateste cu o prefata la fel de stimulativa ca si titlul, precum si cu citeva note de prezentare a unora dintre textele ce urmaresc „chestiunea femeiasca“ intr-o perioada in care, sub influenta modelor occidentale (blestematele forme fara fond!), feminismul isi face simtita prezenta, razboiul, printre altele, determinind schimbari sociale ce au vizat si statutul femeii.
Inspirat, Adrian Majuru incepe expunerea diapozitivelor focalizate asupra „raului necesar“ (si prin urmare moral!) recurgind la o teza de licenta sustinuta in 1908 la Scoala Superioara de Stiinte de Stat, intitulata Despre emanciparea femeii si semnata de Dumitru D. Velicu, care, intr-un discurs cind duios, cind feroce-indignat, impregnat de chichite retorice, analizeaza (aparent la rece!) chestiunea femeiasca si „pretentiile absurde“ asociate acesteia (egalitatea in drepturi!), material extrem de ofertant pentru adeptii corectitudinii politice.

E perioada cind revendicarea unor drepturi apare ca „o idee fixa nerealizabila“, ridicola, „ruinatoare a organizarii sociale“, deoarece emanciparea femeii echivaleaza cu „incoronarea decadentei femeiesti“, datoria acesteia de a fi o mama si o sotie buna facind de neconceput ideea de a alerga „cu fustele in briu la vot“ ori de a deveni functionara si liber-profesionista, asta ducind la ruina intregii societati, pentru ca, la cea mai mica neintelegere in casatorie, femeia ameninta cu divortul, avind cu ce trai, iar pe de alta parte, „femeia delicata, plapinda nu rezista mult vietii sedentare de birouri, se imbolnaveste si dintr-o muma bolnava ce generatiune va iesi?“. „Inegalitatea musculara“ (de care femeile ar face bine sa tina seama!) este dublata de lipsa spiritului creator al sexului slab, iar educatia din scoli, care nu le invata pe femei nimic despre cresterea copiilor, le transforma pe acestea „in sotii vrajmase traiului de familie“, in timp ce imaginea femeii in Parlament este lamentabila, la modul comic-pitoresc, fie el si virtual: „Femeia in Parlament, fiind foarte susceptibila, nu cred sa se foloseasca de finetele stilului si astfel sa alunge furtunile si violentele parlamentare si nesuferind apostrofe, vor tipa, vor zgiria sau in cele mai bune cazuri vor lesina“.

Prin urmare, singura masura care se impune, zice Dumitru D. Velicu, este emanciparea culturala a barbatilor! De apreciat consecventa si lipsa oricarui compromis cu logica! Textele care urmeaza pun degetul pe rana si abordeaza de-a dreptul subiectul prostitutiei, in special din punctul de vedere al sanatatii, al legii si al moralei, si mai putin sub aspect economic (cel care primeaza azi!). Avem diferite esantioane de mentalitate, in functie de meseria si scopul urmarit de fiecare autor al studiilor, toate respirind insa aerul contextului comunitar al vremii respective, printre aspectele urmarite numarindu-se istoricul pe scurt al acestui fenomen, argumentele pro si contra legiferarii (prostitutia intre reglementatiune si abolitionism), etapele prostitutiei (ospitaliera, sfinta, moderna), modalitati de combatere a sifilisului (aliatul nr. 1!), cauzele prostitutiei, particularitatile sufletesti ale prostituatelor (cu condicuta sau fara!), dar si criteriile pe care trebuia sa le indeplineasca o candidata la prostitutie (!). Cauzele prostitutiei (printre care la loc de cinste se numara parasirea femeilor de catre amanti!) merita puse linga raspunsul unei prostituate, care, in urma cu citeva saptamini, ii replica intrigata unui reporter tv (intruziv, de buna seama!) ca „nu are timp sa munceasca opt ore pe zi“!

De asemenea, merita urmarite si incercarile de stabilire a unor vinovati pentru acest „tranzit senzual“, vina barbatului fiind deseori avuta in vedere, de aceea barbatul trebuie „scos din libertinaj“ si ridicat la „morala si datoriile impuse pina acum numai femeii“ (sic!). O alta solutie ce se intrevedea la inceput de secol XX era „continenta“, argumentele, expuse la modul patetic, dorindu-se extrem de motivante: „Vointa are mare putere inhibatoare asupra necesitatii sexuale. Barbatii, ramasi casti pina la 30 de ani, au avut copii mult mai frumosi si mai robusti decit cei care au fost servitori supusi ai asa-numitei reclamatiuni a naturii. S-a constatat ca tinerii casatoriti inainte de 21 de ani dau o mortalitate foarte mare si citi tineri gasesc, necunoscind adevarul, ca ar fi prea mult sa astepte aceasta virsta pentru viata neregulata!“.

Nu lipseste nici exprimarea unei umile dorinte: „fie-ne iertat, am mai propune ca unele doamne sa nu se imbrace atit de batator la ochi, ca sa atraga cu tot dinadinsul privirea si celor mai sfiosi trecatori“. Ce-o fi insemnind „batator la ochi“ atunci?
intreaga carte este pigmentata cu astfel de picanterii ravasitor-spumoase si astfel afli ca femeile care erau pe cale de a se prostitua trebuiau avertizate de doua ori (!) asupra riscurilor la care se expuneau, iar in Elvetia, prostituata sau oricare femeie care nastea de repetate ori copii naturali era pedepsita cu inchisoarea. Si in timp ce in Franta se acorda un premiu de 40 de franci acelei prostituate atinse de sifilis, care venea de bunavoie la spital, in Romania femeile „sifilitice“ erau impiedicate de a intra in spital. Si mai aflam (iarasi discriminare sexuala, fie ea si pozitiva!) ca, in perioada in care prostitutia a fost legala (1899-1930), barbatii nu aveau voie sa deschida si sa dirijeze case de prostitutie, in timp ce femeile maritate puteau s-o faca doar cu acordul barbatului, fara ca acesta sa aiba dreptul de a se amesteca in afacere.

Relevanta pentru ideologia (si mitologia!) epocii respective este si pledoaria melodramatica a dr. F. Grünfeld, din 1932, care, intr-un articol intitulat Nebunia sexuala a tinerilor, publicat in revista Sanatatea si viata fericita, deplingea starea „tinerilor nenorociti care au luat drumul femeilor stricate“, dar si a unor tineri mai nenorociti, care, „fara a se apropia de sexul femeiesc, isi chinuiesc organele sexuale, maltratindu-le cu mina lor, atitindu-le nebuneste, masturbindu-se cum se zice [...] E un obicei urit, pacatos, murdar, nefiresc, ce duce la timpenie, la slabirea facultatilor intelectuale, morale si afective. Acesti tineri onanisti slabesc fiziceste, sint intotdeauna foarte obositi, plictisiti, n-au nici o placere, stau totdeauna retrasi, tristi, melancolici si sint suparaciosi peste masura [...] Fata lor e palida, pamintoasa, cu cercuri vinete in jurul ochilor, ochii lor nu au nici o vioiciune, nici o expresie de viata. Corpul lor e aplecat inainte, adus de spate, mersul obosit, taraganat, miinile tremurinde [...] si moartea nu intirzie multa vreme“. Specialistul a spus-o...
Textele vorbesc de la sine si cu greu un comentariu nu s-ar dovedi redundant, probabil de aceea si Adrian Majuru si-a redus contributia la o prefata si la citeva scurte note, insa, in urma parcurgerii textelor, cu greu te-ai fi gindit la prostitutie ca la un fenomen aflat la granita dintre cuceritori si platitori, daca nu ar fi existat sugestia din titlul cartii, reluata si in prefata.