OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

„La umbra marilor copaci nu creşte nimic“. Fenomenul din această zicătoare, valabilă în egală măsură pentru români, ca şi pentru suedezi, părea a se adeveri cînd, în anul 1969, a ieşit la pensie marele filolog şi romanist suedez Alf Lombard (1902-1996). Cu amploarea activităţilor sale de cercetare ştiinţifică – avea corespondenţă cu lingvişti din toate ţările europene latine – profesorul Lombard a reuşit, într-un mod extraordinar, să dea limbii române în Scandinavia un statut ridicat care, pînă la urmă, a rămas pînă în zilele noastre. Limba română reprezintă, conform profesorului Lombard, cel de „al patrulea picior al mesei romanice, căci fără acest sprijin documentar lingvistica romanică ar sta pe un suport incert“. Dar cum se va putea continua această „incursiune“ lingvistică fără îndrumarea maestrului Lombard? Răspunsul la întrebare ni-l dă statutul de azi al limbii române la Universitatea din Lund, care, în anii 1970-1980, era incert, deoarece nu se întrevedea posibilitatea ca româna să continue a fi obiect de studiu în Suedia.

 

În anul 1999 a început, de altfel, o nouă epocă pentru „cel de-al patrulea picior“. Atunci a descoperit profesoara Ditvall raza de soare care a putut să pătrundă frunzişul gros al copacului lombardian. Programul universitar de limba română – aparţinînd Catedrei de limbi romanice de la Universitatea din Lund, precum şi al celei din Copenhaga –, la care participă studenţi din toată Scandinavia, se desfăşoară astăzi integral pe Internet. Datorită acestui mijloc, care nu solicită săli de clasă sau întîlniri live cu profesorii, studentul poate să locuiască oriunde în Europa sau în lume. Fiind una dintre primele studente la cursul în cauză şi colaboratoare momentan a acestui program universitar, am putut să văd, din interior, pe parcursul unui deceniu, cum s-a dezvoltat învăţămîntul cu ajutorul Internetului şi care sînt avantajele şi dezavantajele unui asemenea curs universitar.

 

Pentru a studia limba română în lumea virtuală, studentul foloseşte adresa sa de mail, cu care intră (obţinînd un acces special) pe un site care se numeşte LUVIT Learning Center. Aceasta este o aşa-zisă platformă complet bazată pe web pentru, printre altele, învăţămîntul superior. Multe universităţi din Suedia utilizează astăzi LUVIT ca platformă a învăţămîntului la distanţă. Pe acest site, studentul navighează în patru secţiuni diferite: „Curs practic scris“, „Curs practic oral“, „Texte“, „Civilizaţie şi cultură română“. La „Cursul practic scris“, el are la dispoziţie o gramatică (împărţită în mai multe subcapitole, sub forma unor documente word, cu explicaţii şi exerciţii în privinţa structurilor gramaticale şi conversaţionale ale limbii române) pe care este obligat s-o studieze. În fiecare săptămînă studentul trimite apoi profesorilor, prin mail, exerciţiile făcute. „Cursul practic oral“ se face printr-o serie de documente sonore, şi anume, o secţiune de pe site-ul LUVIT, din care acesta poate alege să asculte anumite dialoguri sau fraze în română, pe care le repetă singur acasă (acestea fiind înregistrate înainte de către profesor). De un an există şi prilejul de a face conversaţii cu cele două profesoare (dna Ditvall şi subsemnata), prin mediul online Skype – o reţea de telefonie gratuită prin Internet, care s-a dovedit a fi o formă de comunicare foarte eficientă şi… ieftină. Dar nici secţiunea numită „Texte“ nu este exclusă din căile virtuale*. Ţinem mult la diversitatea stilistică, tematică şi semantică a textelor respective, iar ca exemplu, studentul la nivelul întîi nu numai că poate citi textul unui cîntec al Mihaelei Runceanu (E adevărat, iubirea mea), dar poate şi să-l asculte şi s-o vadă pe cîntăreaţă cîntînd, fiind îndrumat către un alt site de audio-video pe net. Cînd este vorba de texte istorice, ca în cazul cîtorva pagini din cartea domnului Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri (2000), el este trimis către un site de informaţii despre autor. În ceea ce priveşte ultima secţiune, cea de „Cultură şi civilizaţie românească“, studiul se desfăşoară în totalitate prin informaţiile existente şi accesibile pe net. Tot ce am descris mai sus se numeşte în Suedia, nu prea surprinzător, e-learning.

 

Iar în aproape fiecare an, în luna mai, barca se îndreaptă spre o insulă pitorească situată pe coasta de vest a Suediei, unde are loc o întîlnire sub semnul culturii, civilizaţiei şi limbii române. Este un fel de agora nordică pentru studii româneşti. Conferinţa română din Marstrand, organizată pentru prima dată în anul 1999, oferă tuturor celor care urmează cursurile de limbă română la instituţiile de limbi romanice din Suedia, Norvegia sau Danemarca prilejul de a se întîlni şi în lumea reală. Şi nu numai atît. La această conferinţă – al cărei motor este dna Ditvall –, participă cercetători sau profesionişti din România, ca şi din toate zonele scandinave, avînd „românescul“ ca numitor comun. În afară de studenţi, vin şi reprezentanţi ai lumii diplomatice, ai mediului politic internaţional sau ai diferitelor organizaţii.

 

Anul trecut, la întîlnirea din 16-18 mai 2008, a participat, de exemplu, profesorul de limbă spaniolă de la Universitatea din Göteborg, domnul Ingmar Söhrman (de asemenea, un iubitor al limbii române), care a prezentat cele mai recente cercetări referitoare la goţi, ale căror urme (spre surpriza tuturor) se regăsesc şi pe teritoriul românesc. Un alt fel de „pod“ cultural a fost stabilit de lectorul străin de limbă suedeză de la Universitatea din Bucureşti, domnul Björn Apelkvist. Prezentarea lui a avut drept temă Jurnalul de la Păltiniş (1983), care a apărut în librăriile suedeze în această primăvară, ca urmare a iniţiativei subsemnatei şi a realizării unei traduceri în echipă. Spre deosebire de conferinţele din anii precedenţi, de această dată, au avut loc şi seminarii paralele, un fel de workshopuri pe teme diferite, în care studenţii sau participanţii au putut să ia parte la discuţii într-un cadru mai intim şi într-un mod mai activ. Domnul profesor Ştefan Gencărău, de la Universitatea Babeş-Bolyai (Cluj-Napoca), a vorbit despre unele secvenţe filmice din Patru luni, trei săptămîni şi două zile, comunicarea fiind mult apreciată de studenţi. În decursul anilor, conferinţa de la Marstrand s-a bucurat şi de prezenţa unor diplomaţi: anul trecut, de exemplu, a vorbit ambasadorul actual al Suediei la Bucureşti, domnul Mats âberg, un excelent orator şi bun cunoscător al societăţii româneşti. Tot din mediul diplomatic a fost invitat, în anul 2006, la Marstrand, consilierul diplomatic şi prim-secretarul ambasadei române la Stockholm, domnul Cătălin Ţîrlea, împreună cu soţia, scriitoare, moderatoare TV şi corespondentă de la Stockholm pentru România. Domnul Ţîrlea a vorbit despre rolul cultural al României în pragul intrării acesteia în Uniunea Europeană. O plonjare mai adîncă în cultura română făcea, în acelaşi an, cercetătorul finlandez Tom Sandqvist, prezentînd cartea sa proaspăt apărută despre dadaism, Dada Est (2006). Un fidel participant şi vorbitor cu multă experienţă la conferinţa de la Marstrand este profesorul de limbi străine moderne, de la Universitatea din Trondheim (Norvegia), domnul Arne Halvorsen, care s-a dovedit a fi un izvor inepuizabil de informaţii, revenind întotdeauna cu teme interesante şi noi asupra limbii române. Dar ce ar fi o conferinţă în Suedia despre România fără prezenţa spirituală a profesorului Lombard? În anul 2006, precum şi în cel următor, a fost prezentată corespondenţa profesorului Lombard cu profesorul Alexandru Rosetti, de către domnul Nicolae Mocanu şi doamna Ioana Anghel de la Institutul de Lingvistică al Academiei Române din Cluj-Napoca.