OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

1990. Intr-un bloc de locuinte, undeva in Praga, un apartament la etaj. Pe usa apartamentului sta scris: „Aici locuieste Vaclav Havel. Daca doriti sa vorbiti cu presedintele tarii, il puteti gasi in Castelul Pragai“. Semnatura: o inimioara.
2003. Cu un oftat de usurare si-a incheiat Vaclav Havel mesajul de Anul Nou rostit la televiziune, soptind in microfonul ramas deschis: „Al treisprezecelea mesaj! Slava Domnului ca e si ultimul!“

Zilele acestea sint zile de despartire pentru Havel. Cu totii vor sa-i mai stringa o data mina: diplomati straini acreditati la Praga, oameni de arta, tovarasi de drum din viata politica, prieteni. A sosit momentul ca Vaclav Havel sa-si paraseasca definitiv, dupa 13 ani, biroul prezidential din Castelul Pragai. 13 ani si 181 de vizite oficiale in 391 de zile, in 59 de tari. In Germania a fost de 18 ori, in Statele Unite de 14 ori, de 11 ori in Slovacia si Polonia, de 8 ori in Austria, ca sa mentionez doar citeva din tarile pe care le-a vizitat ca presedinte – mai intii al Cehoslovaciei, apoi al Republicii Cehe. Si ar fi putut sa-si reprezinte tara de mai multe ori in strainatate, daca nu l-ar fi impiedicat problemele de sanatate. In decursul a 230 de zile, a fost internat in spital de 17 ori, de citeva ori starea sanatatii sale a fost critica, de doua ori viata i-a fost salvata in ultima secunda de un chirurg din Innsbruck. Si de fiecare data cehii s-au rugat pentru sanatatea presedintelui lor, de fiecare data popularitatea lui Havel a crescut vertiginos.

In memoria colectiva a cehilor, nu cifrele de mai sus ramin intiparite, ci imagini ca aceea dintr-un balcon aflat in scuarul central al Pragai, unde Havel, dramaturgul-disident, a aparut in fata multimii seara de seara, tinind in mina un manunchi de chei si agitindu-le ca simbol al descatusarii, al inlaturarii regimului comunist. Sau imaginea lui Havel, proaspatul presedinte, purtind un sacou cu minecile prea scurte pentru ca nu avea timp sa-si cumpere un costum nou de haine, era prea ocupat sa calatoreasca in toata tara, sa stea de vorba cu oamenii. Sau Havel care, la sosire pe aeroport, in Australia, a ignorat protocolul pompoasei primiri la iesirea din avion pentru a schimba citeva vorbe cu Rolling Stones, cintaretii sai preferati, cu care s-a intilnit intimplator pe pista. Vaclav Havel care, la Praga, la primul summit NATO dintr-o tara a fostului bloc rasaritean, a primit cu modestie si putin fisticit ovatiile celor mai puternici oameni din lume, care l-au aplaudat pentru intreaga sa viata politica.
Dar, mai presus de toate, cehii isi vor aminti intotdeauna discursurile presedintelui Havel, atit de diferite de cele ale altor oameni politici. Discursuri care au placut, dar au si iritat, pentru ca societatii cehe inca nu-i este usor sa se priveasca in oglinda – oglinda tinuta de Havel, care vorbea de rasism, demagogie, intoleranta, care apela la simtul responsabilitatii pentru tot ceea ce se intimpla in Cehia si in restul lumii.

Leit-motivul lui Havel, unul din fondatorii miscarii pentru drepturile omului Charta 77, a fost mereu: o politica etica – decenta, verticalitate, bun simt, dreptate, simtul raspunderii, cultura si toleranta. „Sa invatam noi insine si sa-i invatam si pe altii ca politica poate fi o arta care sa faca posibila imposibilitatea de a deveni mai buni, de a trai intr-o lume mai buna“, a declarat Havel in ultimul sau mesaj de Anul Nou, adresat natiunii. Cuvinte pe care cehii nu le-au mai auzit pronuntate de alti oameni politici, si care au fost primite cu entuziasm in strainatate. Cuvinte pronuntate numai de Vaclav Havel, devenit o instanta etica a carei integritate este admirata si respectata in intreaga lume. Vaclav Havel, acum in virsta de 66 de ani, isi lasa definitiv amprenta nu numai asupra propriei tari, ci in intreaga Europa.
Si cind te gindesti ca Havel, dramaturgul, nu si-a dorit nimic altceva decit sa scrie. Si exact asta a reusit, in cele din urma: sa scrie, sa scrie istoria.

Radio Europa Libera, Praga