Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2010   |   Martie   |   Numarul 517   |   Al. Mirodan – finalul

Al. Mirodan – finalul

Autor: B. ELVIN | Categoria: | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Dispariţia lui Al. Mirodan sărăceşte prezenţa personalităţilor culturale de limbă română din emigraţie. Odată cu el piere un autor preocupat de ceea ce se petrecea deopotrivă în Israel şi în ţara natală, despre care dădea seama cu pasiune.
Nu, Al. Mirodan nu făcea parte dintre condeiele cumpănite şi caracterizate prin moderaţie. Îşi exprima protestul sau adeziunea în chipul cel mai direct, fără ezitări, reticenţe, echivocuri. Dar, fie furios, fie admirativ, rămînea spiritual. Umorul intră în componenţa unui talent seducător prin naturaleţea şi uşurinţa cu care atrăgea atenţia cititorului asupra a ceea ce nu părea decît un fleac, un nimic. Ai zice, de pildă, că Dicţionarul scriitorilor evrei de limbă română se bizuie, în primul rînd, pe detaliul pitoresc, scandalos ori necunoscut al unor biografii şi creaţii. Dar portretele şi analizele propun o perspectivă originală, ţintind, nu numai o dată, substanţa operelor şi apartele scriitorilor.
 

Toate aceste trăsături sînt vădite şi în lunarul Minimum, din care au apărut 275 de numere şi avînd o difuzare pe cinci continente. Minimum a aliniat mai multe semnături, uneori reale, alteori născociri şi pseudonime ale celui ce gîndea şi făcea reviste de la un capăt la celălalt, dăruindu-se, cu acea energie definitorie pentru ziaristul împătimit, exercitării vocaţiei în paginile unei publicaţii devenite subiectul propriei sale existenţe.

Ar fi, apoi, nedrept să se uite succesul teatrului lui Al. Mirodan, unele dintre piesele sale (Celebrul 702) fiind reprezentate de sute de ori în aplauzele unui public care aprecia hazul situaţiilor şi verva dialogului. La timpul lor, aceste comedii anunţau un înzestrat dramaturg.
 

Pe Al. Mirodan nu l-am văzut la faţă de două decenii, n-am corespondat cu el, deseori nu-i împărtăşeam opiniile, dar mi-era drag, aşa cum îţi este un prieten din tinereţea comună, cînd ne apropiau atît năzuinţele, cît şi eşecurile, şi cînd ne descopeream pe noi înşine, el dovedind nevoia şi aptitudinea generozităţii pînă la sacrificiul de sine.

Ar mai rămîne să notez că aflasem de două, trei luni de maladia lui Mirodan, după cum mi-a ajuns la urechi că nu respectă indicaţiile medicului. Ca şi cum se grăbea să ajungă spre inevitabilul final. Şi totuşi, cînd a crezut că s-a însănătoşit, s-a dăruit din nou Minimului. N-avea altă ieşire.



Etichete:  Al. Mirodan
 
 
 
Cele mai citite articole
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Norman Manea – Doctor Honoris Causa
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Educaţia – o piatră de încercare
Speranța lucidă a Bucureștilor
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire