OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Unul dintre cei mai buni traducători ai literaturii noastre, unul dintre cei mai buni traducători în limba franceză pe care i-am avut vreodată, Alain Paruit, a murit într-un spital din Paris după o lungă suferinţă. Nu demult, împlinise 70 de ani. Graţie mediului de familie (tată român, mamă franţuzoaică) şi educaţiei (începe şcoala la Paris, o termină la Bucureşti, unde îşi continuă şi studiile universitare), dar mai ales a unui talent deosebit, Alain Paruit era un bilingv perfect, cu un simţ al nuanţei şi al proprietăţii mult peste nivelul obişnuit al unui excelent traducător. Problemele traducerii îi ofereau mereu material de meditaţie şi în acelaşi timp îi stimulau interesul filologic pentru forme particulare ale limbii, pe care o cunoştea şi o simţea ca un adevărat scriitor. Fiind solicitat de cele mai mari edituri pariziene, a tradus un număr uriaş de cărţi din română într-o franceză pe care o făcea să sune ca o carte scrisă direct în această limbă: 80 de volume (arată catalogul Bibliotecii Naţionale), pe care le alegea personal, în acord cu preţuirea şi cu judecata lui, în marea lor majoritate de literatură modernă (Sebastian, Eliade, Cioran), dar mai ales contemporană (Vona, Adameşteanu, Ţepeneag, Cărtărescu, Norman Manea, Nedelcovici, Paler, Maria Mailat, ş.a.). De fapt, era îndrăgostit de poezie, pe care o traducea cu plăcere, cu dăruire şi cu har: a colaborat absolut gratuit, întrerupînd alte lucrări, la un volum de traduceri din poezia lui Cezar Baltag, a transpus în franceză poeme ale Martei Petreu şi a tradus pentru revista lui Ţepeneag, Cahiers de l’est, versuri din Virgil Mazilescu, Bogdan Ghiu ş.a .

 

Era un om fermecător, un intelectual cu totul deosebit, un artist pe care îl concura un filolog, care îmbina rigoarea franţuzească cu umorul şi nonşalanţa noastră, un om de o mare generozitate, cu sentimentul profund al prieteniei şi al datoriei. Voia în primul rînd să fie el însuşi, şi era: firesc, cu simplitate, cu nobleţe; împrăştia în jurul lui dragoste, frumuseţe, libertate. Nu cred să existe persoană care să-l fi cunoscut şi să nu fi fost cucerită de farmecul lui, de forţa lui, de modestia lui, specifică marilor caractere.