Autor: 
Categoria: 
Există
producții nehollywoodiene notabile care trec meteoric, aproape ignorate, prin
cinematografele românești. Exploatanții sălilor le evită, deoarece, nefiind
vorba despre filme ale unor autori renumiți, ei se tem că nu vor atrage
suficienți spectatori. Și, implicit, neavînd prea multe proiecții, asemenea
pelicule ajung să fie vizionate doar de cîțiva cinefili capabili să aleagă
bobul de neghină. Unul dintre filmele ce au fost victime ale acestui cerc
vicios este Amador, al cincilea lungmetraj de ficțiune semnat de Fernando León
de Aranoa, unul dintre cei mai apreciați cineaști spanioli contemporani, care a
participat recent la TIFF-ul clujean, cu un program retrospectiv.
Marcela
(interpretată de Magaly Solier, protagonista multipremiatelor filme ale
regizoarei peruane Claudia Llosa) este o imigrantă dintr-o țară sud-americană,
care speră că la Madrid va scăpa de sărăcie. Aici însă trăiește în continuare
în mizerie, alături de partenerul ei Nelson, care face afaceri cu flori furate.
Situația Marcelei se complică și mai mult atunci cînd află că este gravidă
(amănunt pe care i-l ascunde lui Nelson) și că au nevoie de bani pentru un nou
frigider, în care florile să poată rezista mai mult. Din fericire, i se oferă o
slujbă salvatoare: trebuie să aibă grijă de Amador, un bătrîn imobilizat la
pat, a cărui familie este ocupată cu ridicarea unei case în afara metropolei.
Cum își petrece zilnic multe ore alături de Amador, Marcela se atașează de
bărbatul cu idei cam bizare (printre altele, el pretinde că simte apropierea
unor sirene – ceea ce m-a făcut să mă gîndesc la scurtmetrajul Sirenas, cu
care, în 1994, Fernando León de Aranoa debuta ca regizor). Numai că povestea e
departe de un eventual happy-end: Amador moare pe neașteptate, iar Marcela,
înspăimîntată că va pierde restul onorariului promis, decide să ascundă decesul
pînă la primirea banilor.
Treptat,
filmul se transformă, dintr-o dramă cu accente sociale într-o comedie neagră ce
frizează uneori absurdul (precum în secvențele cu Puri, o prostituată cam
purie, care devine prietena Marcelei, sau în cea cu preotul, care încearcă s-o
încurajeze pe eroină, fără a avea habar de adevărata natură a problemei ei). În
pofida schimbării de registru, regizorul-scenarist și actrița izbutesc să
creeze un personaj coerent și credibil. Marcela este femeia obișnuită să
trăiască pentru alții, refulîndu-și propriile dorințe. Pusă în fața unei dileme
morale, ea alege soluția cea mai bună nu doar pentru ea, ci și pentru cei
alături de care vrea să-și construiască viitorul. Astfel, vocea conștiinței
este redusă la tăcere de sentimentul necesității. Pe parcurs, Marcela învață,
grație întîlnirii cu Amador, să asambleze piesele de puzzle ale vieții sale, să
se elibereze de constrîngerile impuse de ceilalți și să-și decidă singură
cursul existenței. Cum cineastul spaniol apelează, încă din primul cadru, la un
laitmotiv floral, aș conchide că Marcela din Amador este o floare care se
deprinde să crească printre buruieni. Iar nostalgia mării, care le unește pe
cele două personaje principale, nu este altceva decît nostalgia inocenței
pierdute. Din fericire, Fernando León de Aranoa se abține să ne explice totul,
lăsînd loc sugestiilor și interpretărilor personale...
Amador
Producție
Spania, 2010
Scenariul și
regia: Fernando León de Aranoa
Cu: Magaly
Solier (Marcela), Celso Bugallo (Amador), Pietro Sibille (Nelson), Fanny de
Castro (Puri), Sonia Almarcha (Yolanda)
Distribuitor:
Transilvania Film
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters