Alegeri cu pistolul pe masă?

Autor: Marius GHILEZAN | Categoria: Politic | 1 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Bătălia de azi din coaliţia de guvernare este incredibilă pentru un om de bun-simţ. Ea nu se dă pentru găsirea unor soluţii de ieşire din criză, nici pentru rezolvarea atîtor probleme de gestionare frauduloasă a banilor publici, ci doar pentru supremaţia asupra Ministerului Administraţiei şi Internelor. România a realizat performanţa negativă de a ajunge la un minus economic comparabil cu acela din anii de groază postceauşişti. Nu mai sînt bani pentru salariile bugetarilor. Sănătatea e aproape de colaps. Şomajul creşte. IMM-urile sînt la un pas de faliment. Consumul scade, sistemul de pensii e subfinanţat. Concedierile masive duc la disperare o populaţie îndatorată pînă peste cap la bănci.

Ţinînd seama de dezastrul guvernamental de azi şi de incapacitatea şambelanului Palatului Cotroceni, Emil Boc, de a găsi soluţii viabile, Adrian Năstase poate părea un etalon de competenţă, iar Victor Ciorbea, un salvator naţional.

Dezastrul administrativ şi abjecţia la care a coborît discursul public, politicienii trimiţîndu-se unii pe alţii la ligheanul cu apă, treji sau beţi, duc la disperare o populaţie care nu mai înţelege nimic. Cei raţionali pricep care e miza. Într-o ţară în care hoţii de voturi, de fiare vechi, de bănci, de iluzii nu au fost pedepsiţi, ei se încaieră din nou pentru cifrul seifului cu voturi. Hoţia de urne e veche, din 1946. Nici atunci, nici în 2004, nimeni nu a fost supus acuzării. Îmi amintesc cu durere de un bătrîn dintr-un sat ardelean care, după alegerile furate de comunişti, cu ajutor sovietic, s-a legat de gardul primăriei, după ce a aflat că alegătorii, în proporţie de 100%, au votat „Soarele“, simbolul electoral al comuniştilor. „Dar votul meu?“ Şi a fost condamnat la închisoare pentru că şi-a revendicat dreptul de alegător. Băieţii îndemînatici şi cu poftă de putere se luptă acum, ca şi atunci, pentru prada electorală. Văzînd că de mai mult de o jumătate de secol le merge şmecheria, de ce nu ar mai încerca o dată?

În cartea mea Hoţia la români scriam prin 2006: „Într-o Românie care se apropia cu paşi repezi spre integrarea în Uniunea Europeană, un candidat al unei alianţe electorale de centru-dreapta a clamat înainte de alegeri că partidul aflat la putere fură voturi. S-au adus experţi, s-au activat caravane de analişti, s-au verificat urne, dar afirmaţia nu a fost niciodată confirmată de probe. După ce a cîştigat alegerile, a uitat să-şi ceară scuze pentru invectivele formulate. Ulterior, practica a devenit o obişnuinţă, astfel că se ajunsese ca nimeni să nu mai înţeleagă cît e mesaj şi cît e certitudine“. Acesta era Traian Băsescu. Acelaşi om care doreşte controlul total al alegerilor prezidenţiale.

Pentru ce a fost dat afară ministrul de Interne? Pentru că a atras atenţia asupra posibilităţii unei fraude electorale. A supralicitat deasupra muşuroiului cînd a afirmat că va confisca autobuzele care vor face trafic de votanţi? A tras semnalul. Şi pentru asta i-a căzut capul. Ce să înţelegem? Că, în loc să se ancheteze prezumţia, i se taie microfonul. Exact ca domnului Corneliu Coposu, în ianuarie 1990.

Sursa crizei este Traian Băsescu. Nici un naiv nu crede că valetul poate gîndi în locul stăpînului său. Boc e doar flaşneta preşedintelui. La douăzeci de ani de la Revoluţie, conducătorii gîndesc cu pistolul pe masă. Nici nu e de mirare gîndirea autoritară cînd intelectualitatea priveşte îngăduitor spre Cotroceni, cînd societatea civilă e sub narcoză, iar opoziţia e mai firavă ca oricînd. Instituţiile de anchetă ale statului nu au finalizat nici un dosar de fraudare a alegerilor. Băsescu era, prin 2004, acuzator public. A ajuns preşedinte. El a condus CSAT, a pus procurorul general, l-a pus pe Blaga ministru de Interne şi-a făcut din DNA o vitrină de Hollywood. Ce naiv mai poate crede în justeţea luptei sale!? Numai un nebun poate să-i accepte manierele, deciziile şi interesele. Darmite să-i mai acorde vreun vot.

România e condusă de Traian Băsescu de nouă luni încoace. Statisticile sînt evidente. Guvernul supravieţuieşte prin creditul de la FMI. Scandalul din fiecare zi are o singură sursă. Omul de la Cotroceni conduce ţara ca pe un vas în derivă. Dar nu renunţă. Ştie că ultimul care pleacă de pe corabie e comandantul.

În ce ţară din Europa democratică directorul de campanie electorală a unui candidat la preşedinţie e şi ministru de Interne? Pe Blaga, fost vameş la unguri, numai de cinste nu-l poţi suspecta. Omul are forţă de miliţian, dar şi caracterul acestuia. Aşa că nu ne putem aştepta la tandreţuri cu legalitatea. Cine va controla corectitudinea scrutinului? Fiecare după legea junglei?

S-ar putea să avem alegeri ca-n 1946, cu pistolul pe masă. Cine va fi de vină, domnilor intelectuali din solda preşedintelui? Cum vă veţi vinde tirajele minuscule în Occident, după reportajele dezastruoase din toamna anului 2009?

Recomanda articolul prin:

Comentarii utilizatori

Chiar asa, 33% sunt nebuni...!Monitor - Marti, 6 Octombrie 2009, 13:39

Cele doua pagini pe care O.C. le consacra politicii cuprind - de regula- comentarii foarte personale asupra evenimentelor aflate la ordinea zilei a zbuciumatei vieti politice romanesti din aceste vremuri. Cele mai multe dintre ele nu contin o analiza aprofundata si obiectiva a fenomenelor luate in colimator, asa cum ne-am dori noi, cititorii,ci reprezinta mai degraba texte care tin de arsenalul pamletar, decupaje conjuncturale subiective , muscaturi acide si mai ales hiperbole, care se deruleaza lejer, fara nici un fel de inhibitii. Pana aci, nimic anormal, chiar daca ele nu sustin o intelegere mai buna a temelor abordate ci induc mai degraba o anumita stare de spirit apatica, de non-combat. Anormalul incepe de acolo de unde articolele respective (o parte dintre ele) isi permit -de dragul demonstratiei- sa deturneze sau sa trunchieze adevarul. Asa cum se intampla, de pilda, in articolul semnat de dl. M:G. in prezentul nr. al O.C. Sa exemplifcam:
- autorul se indigneaza peste poate pentru demiterea fostului ministru de interne, cainandu-l pentru a fi, bineinteles, inca una din victimele celor care pun la cale fraudarea proximelor alegeri prezidentiale; iata ce scrie colegul de pagina al d-lui M.G., dl.M.B., cu cateva randuri mai jos: despre personajul cu pricina:,,...nici o paguba, n-o sa planga nimeni dupa Nica, un incompetent si atat," Regretabil, as crede, daca pluralitatea de opinii a comentatorilor, vibrand la unison in contestarea actualului titular la Cotrocenilor, isi diferentiaza pozitiile doar pe asemenea aprecieri secundare contradictorii !
- ,,In ce tara din Europa democratica directorul de campanie electorala a unui candidat la presdeintie e si ministru de interne? Pe Blaga, fost vames la unguri, numai de cinste nu-l poti suspecta. Omul are forta de militian, dar si cacarcterul acestuia "- se nedumireste acuzator dl. M.G. Pai iata cum stau lucrurile, de fapt, cu actualul ministru de interne: 1) un comunicat oficial a facut cunoscut ca dl. Blaga nu face parte din staff-ul campaniei electorale a d-lui T. Basescu 2) dl Blaga a fost director general al Directiei regionale a vamilor din Oradea (la romani deci, nu la unguri) si a facut specializari in materie la Viena si in Germania; in 2007, dl. Franco Frattini, vicepresedinte al Comisiei Europene, declara: ,,Trebuie sa spun sincer ca am incredere deplina in dl. Vasile Blaga". (v. ,,Wikipedia")
- ,, Numai un nebun poate sa-i accepte manierele, deciziile si interesele. Darmite sa-i mai acorde vreun vot", crede fara ezitare dl. M.G. despre cei dispusi sa-si indrepte optiunile la viitorul scrutin catre actualul presedinte. Asadar, aproximativ 33% din electoratul roman, atat cat consemneaza ultimul sondaj facut public ca insumand optiunile pentru dl. T.B., sunt, in viziunea autorului acestui articol, virtuali locatari ai balamucurilor. Nu e o apreciere prea magulitoare, cred, domnule Ghilezan, dar, va marturisesc , s-ar putea sa ma inscriu si sussemnatul in randurile lor in situatia in care, in cea de al doilea tur al alegerilor prezidentiale, batalia s-ar da intre cel numit cu doua randuri mai sus si dl. M. Geoana , si mai ales daca distanta care i-ar separa ar fi atat de mica, incat fiecare vot ar putea inclina decisiv balanta intr-o parte sau alta. Imi ingadui, in incheiere, o curiozitate: dumneavoastra d-le M.G. cum ati opta intr-o foarte probabila situatie precum cea pe care am evocat-o eu ? Cu respect