OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Faptul ca nu toti romanii s-au dus sa-si stampileze buletinele de vot nu este o catastrofa. Comentatorii televiziunilor s-au napustit cu explicatii (ipoteze) care mai de care mai originale sau mai patimase, fiecare in functie de televiziunea la care s-a arondat. Daca esti la Voiculescu, atunci reiese ca oamenii n-au venit la vot de lehamitea provocata de Basescu si PD, daca esti la Vintu, reiese ca oamenii n-au venit la vot din cauza increderii scazute in politicieni, in parlamentari. Iar daca esti la Sirbu, tot din cauza politicienilor... ceva.

Explicatia, in schimb, este mult mai simpla si tine de ceva despre care afla un student la jurnalism in anul I. An pe care cei mai multi dintre jurnalistii si comentatorii de astazi nu l-au parcurs niciodata. Valoarea de stire. Pur si simplu, nici europarlamentarele, nici referendumul nu au prezentat valoare de stire, deci interes, pentru oameni: impact asupra populatiei, prezenta personalitatilor in contextul temei, conflict, inedit, proximitate.
Populatia a simtit miza scazuta sau, mai degraba, lipsa unei mize majore. Perceptia impactului actiunilor a 35 de oameni care se vor regasi printre alte citeva sute intr-un Parlament dintr-un oras pe care cei mai multi nu-l pot indica pe harta a depasit nivelul de intelegere al romanului.

In ceea ce priveste prezenta personalitatilor in contextul europarlamentarelor, cei care au mers la vot si au avut curiozitatea sa lectureze listele, cu siguranta ca au observat nume care nu ne spun nimic. Iar daca mai si urmaresc viata politica, au observat si cit de neinteresante sint marea majoritate a personajelor care au populat respectivele liste. Cu exceptia liberalilor, care au pescuit ceva personalitati din viata publica, si a liberal-democratilor, care si-au impins cea mai tare piesa in fruntea listei, pe Teodor Stolojan, marea majoritate a celorlalti sint personaje politice de mina a doua. Este foarte probabil sa gasesti oameni mai potriviti sa ne reprezinte la Bruxelles, atit din punctul de vedere al calitatilor personale, cit si din cel al competentelor, in statia de autobuz de la Piata Romana.

Conflictul si polemica politica, sarea si piperul politicii balcanice, au fost si ele anesteziate de campania platonica de toamna tirzie la care am asistat. Si pe buna dreptate! Pe ce sa se bata politicienii si partidele lor? Ca isi trimit ei cu doi, trei, patru parlamentari mai mult in familiile politice ale Parlamentului European, asta nu inseamna ca vor fi cistigat alegeri, ca vor schimba majoritati si ca vor schimba Comisia si vor guverna... Europa. Deci, destul de neinteresant, din moment ce nu vor putea forma ei si numai ei Comisia Europeana. Presedintele Basescu, dupa cunoscutu-i obicei, a mai incercat sa atite nitel lucrurile cu campania pe care a purtat-o concomitent in beneficiul scrutinului majoritar, dar nu a facut mare vilva.

Ineditul a avut gust de supa reincalzita. A incercat ceva Cozmin Gusa cu diverse tertipuri regizate frumos. Dar in afara de divertisment, nu a reusit mai nimic. Pina si campania lui Basescu si a democratilor a reusit sa nu surprinda prin nonconformismul si stilul direct, care de acum era asteptat si previzibil. Restul nici nu merita pomeniti la capitolele „inedit“, „original“, „neobisnuit“.
In ceea ce priveste proximitatea, adica implicatiile votului sa fie percepute ca imediate si cit mai aproape de casa, contextul vorbeste de la sine.
Dupa scandalurile delirante, la care a asistat siderat in ultimii trei ani, romanul a vazut deja multe in viata sa de telespectator al politicului. Niste amarite de alegeri pentru PE sau un referendum cu intrebari incuietoare nu se pot compara cu adevarata lupta politica dusa cu biletele, motiuni de cenzura cu nume cinematografice, caltabosi, suspendari de presedinte, rupturi de partide, dosare de securisti, demiterea unui partid intreg din Guvern, dosare de baieti destepti din energie si de pretutindeni, amenintari cu salvgardarea, propuneri de comisari europeni respinsi, felurite pasarici si alte multe teme ce i-au impuiat capul zi de zi. Ei bine, aceste amarite de alegeri de dumininca se compara ele cu toate acelea? Sa fim seriosi, valoarea lor de stire este aceea de fapt divers programat sa incheie, nu sa deschida, stirile.

Si ar mai fi ceva. Oamenii cind se duc la vot nu se duc sa voteze de bine ce le este, ci mai degraba sa schimbe ceva, cum a fost cazul in anul 2004 sau in alte rinduri. Chiar daca media propune permanent o perspectiva negativa a lucrurilor, chiar daca in sondajele de opinie romanii se declara nemultumiti pe toate planurile, la nivel mai profund, lucrurile se pare ca nu stau chiar asa. Neparticiparea la vot nu poate fi interpretata exclusiv drept nemultumire cu privire la clasa politica, ci, din contra, atunci cind pe om nu-l multumeste ceva, atunci actioneaza si se duce chiar la revolutii. In rest, romanul, ca tot omul, este o creatura lenesa.

P.S. Nu se poate sa nu observam cit de inteligent au aminat liberalii votul pentru aceasta toamna tirzie, incit s-au surprins si pe ei insisi cu rezultatul obtinut.