OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Multă apă a curs pe Argeş în jos şi multă cerneală electronică s-a consumat în zadar legat de acest referendum, care, să o spunem clar, răspicat şi limpede, nu foloseşte la nimic. În clipa de faţă. Cuplarea referendumului, prin care se solicită micşorarea numărului de parlamentari, cu alegerile prezidenţiale a fost şi este o şmecherie electorală. Născută în mintea unui „băiat isteţ“ şi apoi clocită în stafful prezidenţial. La război, ca la război, sînt folosite toate mijloacele. Legale sau la marginea legii, morale sau imorale, nu contează decît să iasă „şeful“ la liman. Aşa vine vorba românească, plină de arhaisme, neologisme şi alte -isme. Preşedinţia nu duce lipsă de „constituţionalişti“ ce-şi valorifică ştaiful universitar în strategii electorale. O armată de consilieri este plătită din bani publici ca să sfătuiască pe preşedinte ce e bine şi ce este mai puţin bine. De aici şi adunarea sub acelaşi stindard, cu trei tuiuri, a numeroase nume clopoţitoare – sau mai puţin – pentru a oferi expertiză. Şi servicii.

 

Nu are nici un rost să-i comparăm pe dnii Degeratu şi Fătu cu Snowcroft, Brzezinski, Kissinger sau John Sununu, după ce Andrei Pleşu a plecat de la Cotroceni şi e tratat în continuare cu măscări nemeritate. Măcar de actualii consilieri ai preşedintelui ar lucra pentru luarea unor decizii de mare impact pentru România. Şi români – şi nu doar pentru persoana preşedintelui. Avem mari rezerve. E dreptul nostru. Iar apelul repetat la tricolor ne jigneşte. Şi Dinescu, şi noi, şi alţii iubesc şi servesc România fără gargariseli de doi bani cu steagul României. Transformarea unor intelectuali şi cadre didactice universitare în propagandişti electorali ni se pare o glumă proastă. Dar fiecare ştie mai bine ce face şi pe ce doarme. O pernă cu tricolorul, sub cap, sau un sac cu bani, la căpătăi. Bref: disocierea parlamentarelor de prezidenţiale a fost generată de faptul că, în toate democraţiile consolidate (formulă care nu ni se pare a fi dintre cele mai fericite, ştiind bine cum evoluează democraţiile şi ce uşor se pot produce grave derapaje...), votul pentru alegerile parlamentare nu coincide cu acela pentru prezidenţiale. OK, ni s-a spus, şi „organele abilitate ale statului“ au decis în consecinţă.

 

Pentru prima dată în istoria postdecembristă, elitele şi gloata, egalizate prin dreptul egal la vot – vom apuca oare votul censitar, cum propunea o distinsă voce a gînditorilor de marcă ai României? –, îşi vor exercita dreptul de a alege între mai mulţi candidaţi la postul de preşedinte al României. Fără să-şi mai bată capul şi să-şi aburească ochelarii ca să-i trimită în Parlament pe reprezentanţii lor. Doar că... Doar că socoteala din Tîrgul Bucureşcilor nu se potriveşte cu şmechereala din Dealul Cotrocenilor. De ce să nu valorifice actualul preşedinte duşmăneala poporului faţă de Parlament şi parlamentarii – care, desigur, dorm şi nu fac nimic, parte şi ei a „sistemului ticăloşit“ într-un mod subtil. Şi aşa s-a născut acest referendum. Prin care gloata, deja asmuţită împotriva parlamentarilor, poate da un vot favorabil celui care se tot luptă pentru reforme, modernizarea României şi stîrpirea corupţiei. Nu trebuie să ai cine ştie ce studii juridice savante, ca dl Ioan Stanomir, ca să realizezi că rezultatele referendumului nu duc la nimic. Că mai trebuie încă un referendum, schimbarea Constituţiei etc., ca să avem, eventual, un Parlament unicameral cu 300 sau 350 de parlamentari.

 

Jalnică, jalnică prestaţia din ultimele trei săptămîni, cînd vedem cum deja s-au rinocerizat oameni cu ştaif, de nu mai poţi desluşi între politruci de partid, gen Sulfina Barbu şi Hoară, şi oameni inteligenţi şi şmecheriţi nevoie mare, precum Traian Ungureanu şi Monica Macovei. Lista e mult mai lungă şi priveşte un proces vizibil şi cu ochelarii, nu doar nişte onorabile nume. În acest context, toată tevatura cu referendumul ni se pare o farsă. Şi, ca să nu ne pierdem umorul şi ironia care ne-au salvat de multe ori, nu putem încheia această ultimă săptămînă de campanie electorală pentru preşedinţie şi referendum decît cu un simplu îndemn: „Votaţi Traian Băsescu!“.