OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Se apropie vertiginos si intra in linie dreapta. Atunci cind nu produc fierbinteala balcanica, agitatie mediteraneeana sau vinzoleala mioritica, ating cote de fierbere si dau in clocot. Partidele se agita, personalitatile se agita, toata lumea se agita. De ce? Simplu: sintem in an electoral. Care pe care; lupta capata forme contondente si violenta retorica absoarbe energii de toate felurile.

Este o teribila lupta pentru putere. Se pun in joc fonduri financiare, ambitii si orgolii, se disputa scaune si fotolii, chiar si un jilt poate fi aruncat in joc nu peste multa vreme. Cine cistiga alegerile locale – dincolo de puterea reala in „teritoriu“ si spatiul de manevra pentru fondurile atit de dorite – obtine ca bonus si un multiplu ascendent pentru nu prea indepartatele alegeri parlamentare. Pe scurt: miza este uriasa. Mai ales in noua conjunctura, cind se doreste reconfigurarea unei noi majoritati parlamentare. Cind uninominalul arunca in lupta forte si nume noi. Cind deja sintem prezenti in Parlamentul European si nu putem fi indiferenti la ce se intimpla si ce se decide acolo. Cind urmatorii ani pot fi decisivi pentru asezarea Romaniei si a romanilor pe o alta orbita. A prosperitatii. A proprietatii. A educatiei si sanatatii. Nu doar de ochii lumii – nebunia actuala cu „imaginea“, adica nu conteaza cum sintem, ci cum sintem „perceputi“ –, ci de propriii nostri ochi. Chiar sa fim ce nu am fost niciodata: bogati, sanatosi, cinstiti, frumosi si generosi, pe cit posibil. O buna administrare a fondurilor guvernamentale si europene poate duce la un neasteptat – oricit de mult dorit – progres. Pe toate planurile.

Si atunci?
Atunci sintem in fata unei mari dileme? Pe cine alegem sa ne reprezinte? Bucurestiul ar fi un bun exemplu de analizat. Partidele propun candidati, electoratul alege. Cum, pe cine, pe ce criterii? Greu de dat un raspuns ferm, acolo unde simpatiile si antipatiile ating grade incomensurabile de subiectivism. Oricit de bun medic si manager s-ar dovedi dl Sorin Oprescu – si a dovedit in citeva rinduri, dincolo de sicanele oferite in variate moduri –, nu va putea fi acceptat de nucleul dur al electoratului fostei Conventii Democrate. Care mai viseaza anticomunism, restituirea ad integrum a proprietatilor, lustratia vechiului activ de partid si a membrilor securitatii, nu vrea sa auda de Ion Iliescu si FSN-isti, de Rusia, cu vagi simpatii nationaliste si mai apasat filoortodoxe. Si cam asa. Oricit de potrivit ar fi un candidat al PSD-ului, el va fi respins de acest electorat. Dar restul, pe cine ar vota? Nici aici nu sint lucrurile clare. Cealalta beizadea a PSD-ului ar fi dl Marean Vanghelie, un primar de sector mult mediatizat, cu o anume popularitate in lumpenproletariatul urban, dar complet lipsit de charisma necesara unui primar de mare metropola.

Daca ne aducem aminte de Chirac si Rudi Giuliani, de Bloomberg si Putin, sansele dlui Marean Vanghelie devin din ce in ce mai reduse. Nici macar toti liderii PSD nu sint de acord cu aceasta candidatura, afirmatia presedintelui Senatului cum ca „pentru Bucuresti ar trebui un intelectual“ ni se pare sugestiva. Ar ramine candidatura PD-L-ului, fostul ministru de Interne, Vasile Blaga, om din sistem, dar nu specializat pe administratie, cum se dovedesc a fi dnii Ontanu, Pendiuc sau Negoita. A fi bun primar este cumva altceva decit a fi un bun ministru sau profesor. Dar la noi oricine poate fi orice si oricine devine si bun dupa ce ocupa un post de conducere. Nu trebuie sa ne batem prea mult capul. Dnii Ludovic Orban, Cozmin Gusa si Codrin Stefanescu nu au trecere „la mase“, dincolo de faptul ca sint ultramediatizati si „dau bine pe sticla“, dupa optiunile multelor firme de consulting ce vor toca bani frumosi in aceasta campanie. PRM-istii si UDMR-istii nu pot produce surprize la Bucuresti, vor fi obligati sa negocieze bruma de voturi. Si atunci? Singurul candidat cu sanse reale la postul de primar general al Bucurestilor ar fi dl Traian Basescu.

Care ar cistiga detasat alegerile, ca si orice fel de alegeri din Romania. Partea proasta este ca nu poate sa aleaga decit competitia pentru Cotroceni, lasind loc liber altor candidati ai PD-L-ului, cum ar fi deja numitul Vasile Blaga. Avansam varianta unei finale de tur doi intre dnii Sorin Oprescu si Vasile Blaga. Nu o sa invinga cel mai bun, ci acela care va stringe cele mai multe voturi din bazinele electorale ale celorlalti competitori. Va conta enorm oferta catre acestia. Procesul anticomunismului de anul trecut s-a bazat pe voturile unora (PRM, de exemplu) care nici nu vor sa auda de asa ceva. Dar sintem in Romania si se poate intimpla orice sub semnul acelorasi combinatii logice.
Sentimentul unei inadecvari nu va produce nici un efect. Merge si asa. Merge oricum.