OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Nascuti prin diferenta

Sfruntat agramat se utilizeaza, din ce in ce mai des, termenul „alternativa“, cuvint nevinovat, definit simplu de ultima editie a DEX-ului drept „posibilitatea de a alege intre doua solutii, intre doua situatii care se exclud“. Numai ca… de la ministru la ultima mama de repetent, toti isi dau cu presupusul in cazul „manualelor alternative“. Orice sistem de invatamint ce se experimenteaza mai nou e „alternativ“. Numarul 2 al revistei UltimaT e dedicat si el unor „alternative in cultura teatrala“, intr-un editorial de tot hazul. Pina si in politica se poarta „alternanta la putere“ desi, de cinci decenii incoace, de pilda, in acest Regat batjocorit de republicanismul sovietic, patru presedinti notabilitati PCR si-au succedat, intr-o veselie „alternativa“. Doar de curentul cu acelasi nume nu mai zice nimeni nimic. Pesemne, de teama sa nu se mai scumpeasca inca o data.

Ei bine, marea moda in lumea teatrala poarta in toate pozitiile acelasi termen nevinovat: teatru alternativ, spatiu alternativ (variatie libera: neconventional). Oare ce sa fie in aceeasi vreme nou, nemaivazut si excluzind cealalta „situatie“? Pe vremea cind gramatica mai ocupa o particica din timpul liber al intelighentiei, termenii erau mai adecvati, si de aceea mai clari: avangarda, experiment, cautare, cercetare, laborator, atelier.
Acest, poate prea abrupt, inceput are tot rostul vorbind despre abia incheiatul altFEST, ale carui tare – concurind cistigurile – pleaca tocmai dintr-un cumul de neglijente terminologice. Sigur, orice experiment isi creeaza termenii eficienti pe masura desfasurarii sale. Doar ca inovarea pertinenta solicita o incarcare maxima a responsabilitatii. Ar fi redundant sa reiau, detaliat, ceea ce am mai spus in nr. 18 al revistei Scena. O sinteza nu strica: spectacolele de virf experimental apartin unor regizori si actori care lucreaza atit in institutii de stat cit si in bruma de companii particulare. Producatorii acestor spectacole lucreaza, in general, prin coproductie cu institutii publice. Nu se instituie nici alternativa conventional-neconventional, decit intr-un eventual hic et nunc. Cit despre spatiile deschise, acestea preceda cu mult eventuala conventionalitate a scenelor de tip italian ori elisabetan. Fondurile pentru productii provin, la rindul lor, din surse private si publice. Nici alternativa biologica nu rezista, experiment facind la fel de bine tineri precum Radu Afrim, ori clasici ca Maniutiu ori Tocilescu.

Dar daca tot e moda ignorarii gramaticii, sa ma asociez si eu, mai degraba prin speculatia din subtitlu: alternativi, cu marja de eroare inevitabila, ar fi nativii unei alte entitati, pentru ca ai unei alte mentalitati. Poate doar asa sa se acopere cumva suma de calcuri dupa un soi de nou limbaj de lemn, din declaratia de intentii a organizatorilor altFEST-ului. E greu de spus de ce acest festival e „independent“, prin comparatie cu, sa zicem, Atelierul de la Sfintu Gheorghe, primul gest de deschidere catre noutatea teatrala, care, iata, deja dovedeste energia ideii lui Radu Macrinici prin forta expansiunii sale. Termenul particular/privat, macar ca speranta de viitor, e mult mai eficient, la drept vorbind. Nu vad rostul pentru care productiile institutiei publice ar fi mai dependente de conjunctura decit cele private. Lasa ca altFEST e o minunata coproductie intre Centrul International pentru Arta Contemporana (CIAC) si o intreaga plaja de institutii administrative sau culturale bistritene, reprezentate non-stop de muzicianul Gavril Tarmure, consilierul-sef al Inspectoratului pentru Cultura Bistrita si de scriitorul Alexandru Uiuiu, directorul Centrului Creatiei Populare Bistrita. Acest fapt nu face decit sa confirme interesul programatic al directorilor programului altFEST, Mihai Iancu si Alina Moldovan, pentru trezirea apetitului civic si administrativ local in vederea constructiei de evenimente culturale si, pina la urma urmelor, de metamorfozare a mentalitatii catre un civism salvator.
Spun toate acestea tocmai pentru a incerca aproximarea „alter-nativului“, asadar a celuilalt model uman prin dat genetic, care are puterea de a aprecia mai mult inovatia decit traditia, mai mult liberalismul decit conservatorismul, mai mult incomoditatea cercetarii riscante decit dulceata structurilor verificate. In mod cert, Alexandru Uiuiu avea dreptate solicitind initierea unui forum critic al altFEST-ului, tocmai pentru limpezirea terminologica si, de ce nu, pentru initierea unei terminologii specifice prezentei avangarde. De altfel, prezentarea in numarul trecut a textului lui Sebastian Vlad Popa, dar si aceea din pagina alaturata, din prezentul numar, a textului lui Radu Afrim, anunta cheful rasturnarii normelor si la nivel teoretic. Sau, mai precis, a capacitatii de a fi diferit si pe acest palier.


Nascuti pentru diferenta

Douazeci si doua de spectacole – patru premiere – pe scenele italiene ale Casei de Cultura si Studioului Apolo, in ruinele unei posibile sali multifunctionale numite Cazino, in gradina mirifica a Muzeului Judetean, la Galeriile de Arta, in pivnita Sugalete, in discoteca Galaxy ori pe dealul de pe malul sting al Bistritei. Totusi, jaloanele inventiei sclipitoare – asa cum anul trecut au fost spectacolele rusesti sau Bluescape al lui Radu Afrim – au lipsit, anul acesta, de la Bistrita. Neasteptatul insotit de geniu combinatoriu, de stiinta a masurii si de constanta coerenta, a marcat insa patru spectacole: Nunta insingerata, a Ansamblului de Dansuri Haromszek, cu actori de la Teatrul Tamási