OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Intre 17 si 30 mai 2007, la sala Dalles, va avea loc cea de-a V-a editie a Anualei de Arhitectura, eveniment organizat de Ordinul Arhitectilor din Romania – Filiala Bucuresti, in colaborare cu Igloo Media. Intentiile organizatorilor Anualei sint in directia dezbaterii unor subiecte care sa tina cont de „dezvoltarea exploziva a pietei imobiliare, noile probleme de strategie si urbanism, reabilitarea zonelor istorice si potentialul de dezvoltare, infrastructura si proiectele de mediu“. Anuala isi propune sa se deschida spre publicul larg, sa arate care sint problemele de dezvoltare ale orasului Bucuresti. Bruno Andresoiu, un arhitect tinar si dinamic, prezinta cititorilor revistei Observator cultural de ce Anuala isi propune sa devina principala platforma de dezbatere a arhitecturii romanesti. in numerele viitoare, vom publica detalii despre programul Anualei.

Spuneti in mapa de prezentare a evenimentului ca doriti ca Anuala de Arhitectura din acest an „sa marcheze o schimbare fundamentala de intentii si format“. in ce consta aceasta schimbare fundamentala?
in aceea ca, spre deosebire de anii precedenti, intentia noastra principala este de a scoate arhitectura in spatiul public. Pina anul trecut, Anuala era un eveniment relativ inchis al breslei, doar o expozitie-concurs cu proiectele realizate ale arhitectilor membri ai filialei OAR Bucuresti. incepind de anul acesta incercam sa largim interesul pe care arhitectura ar trebui sa-l suscite in spatiul public.

Aveti si o intentie polemica prin aceasta Anuala, ca sa aratati opiniei publice cit de prost se construieste astazi in Romania?
Nu. Nu vrem sa vorbim in acesti termeni despre calitatea arhitecturii in Romania. Dimpotriva, vrem sa aratam ca se intimpla si lucruri bune. Calitatea in mare parte slaba a constructiilor nu este numai vina arhitectilor. Este, dupa parerea mea, o vina combinata – arhitecti, clienti, constructori, legislatie.

Nu e, in primul rind, vina clientului care dicteaza cum sa i se faca o casa?
Nu m-as hazarda in afirmatii de acest gen. Este, repet, o vina colectiva. Dar exista si lucrari de arhitectura reusite si pe acelea Anuala de Arhitectura incearca sa le promoveze, facindu-le cunoscute si publicului neprofesionist.

Dvs. publicati in revista Igloo fotografii care infatiseaza case kitsch din Romania. Mi se pare o idee foarte buna sa popularizati uritul, hidosul, kitsch-ul.
Da, avem doua pagini in care sint prezentate, in fiecare numar, cele mai oribile case pe care ni le trimit diversi corespondenti.

De ce sint atitea case urite in Romania?
in principal e vorba de lipsa de cultura arhitecturala a celor care isi construiesc asemenea case. De cele mai multe ori acestia reusesc sa-si impuna propriile gusturi si fantezii atit in fata legii, cit si in fata arhitectului sau a constructorului.

Un obiectiv al Anualei de Arhitectura de anul acesta este „educarea si formarea publicului larg cu privire la valorile autentice arhitecturale si formarea unei opinii publice pertinente“. Cum?
in primul rind prin modificarea formatului evenimentului: in Anuala de Arhitectura nu se mai gaseste doar expozitia-concurs, cu lucrari realizate de arhitecti bucuresteni in ultimul an. incepind cu anul acesta am largit aria de exprimare publica a Anualei, construind si alte expozitii, alaturi de cea de concurs. Sint in principiu trei directii, temporal vorbind, in care ne vom desfasura Anuala: Trecut, Prezent si Viitor. Sectiunea Prezent este alcatuita din expozitia-concurs de care v-am vorbit, unde vor fi selectate cele mai bune si mai reprezentative proiecte. Sectiunea Trecut, preponderent educativa, este legata de patrimoniu si cuprinde trei expozitii – Stilul Neoromanesc si Case care pling, la sala Dalles si Kombinat. Ruine industriale ale Epocii de Aur, la Carturesti.

Cite „case care pling“ sint in Bucuresti?
Sint foarte multe. Un grup de studenti ai Facultatii de Arhitectura inventariaza, sub acest nume, valori de patrimoniu din Bucuresti pe cale de a fi distruse – unele cu buna stiinta, altele lasate in paragina pentru a disparea incet ca apoi sa fie folosit terenul unde sint amplasate. Au pierit astfel zeci si zeci de case cu valoare de patrimoniu, doar pentru ca nimeni nu a gasit de cuviinta sa faca ceva.


De la Piata Romana pina in Calea Rahovei

Are vreo eficacitate demersul? S-a sesizat cineva, a intervenit cineva de la Primaria Generala a Bucurestiului?
in momentul de fata, nu stiu ca demersul sa aiba o prea mare eficacitate, pentru ca discursul nu a fost construit pentru a da rezultate imediate. Demersul acestor studenti nu este unul care sa poata produce un raspuns imediat. in ciuda acestui fapt, eu cred totusi ca el este foarte bun; informeaza, naste reactii si trage semnale de alarma. in momentul in care interesul general pentru acest gen de lucruri va creste, atunci cred ca si acest demers va putea spera la o reactie a autoritatilor.

De unde credeti ca provine dezinteresul autoritatilor?
Eu cred ca dezinteresul autoritatilor este grefat pe un dezinteres si o necunoastere generale. Cineva dezinteresat de aceste lucruri, asa cum este societatea romaneasca de astazi, nu are cum sa reactioneze. Studentii acestia din grupul Case care pling sint foarte bine intentionati, dar nu cred ca pot schimba dintr-o data dezinteresul general. Revenind la Anuala, expozitia Case care pling va cuprinde fotografii si proiectii video. Dar vom avea parte si de viziuni urbane, la Sectiunea Viitor. Expozitia TransCentral Urban Bucuresti, pe scurt TUB, asta propune: un numar de birouri de arhitectura din Bucuresti expun un proiect comun si sustin o viziune alternativa coerenta de dezvoltare a unei parti a Bucurestiului. Concret, se va expune o propunere arhitecturala pentru revitalizarea centrului Bucurestiului, in sensul recistigarii pietonale a spatiului urban.

Pentru care parte a Bucurestiului se face acest proiect?
Proiectul cuprinde o zona foarte larga care pleaca de la Piata Romana si se duce pina in Calea Rahovei. Va fi de fapt un circuit inchis, ca un inel neregulat care serpuieste pe stradute mici, interesante din punct de vedere arhitectural, cultural, comercial. Se are in vedere ca turistul, dar si bucuresteanul, pieton, roller sau ciclist sa se poata deplasa si altfel, nu doar pe trotuare sufocate de masini, intersectind artere circulate foarte intens, unde nu se poate respira.

Stim cit ar costa acest proiect de refacere a centrului Bucurestiului?
Nu. in momentul de fata se propune doar o viziune. Arhitectii din Grupul pentru Alternativa Urbana incearca sa arate ca se poate face ceva coerent. in cazul in care ar exista vreun interes din partea administratiei sau din partea politicului pentru un astfel de demers, in acel moment s-ar putea discuta si despre costurile proiectului.

Dvs., ca arhitect, chiar credeti ca centrul Bucurestiului poate sa devina respirabil? Mie mi se pare ca nimic nu se mai poate schimba!
Am certitudinea ca centrul Bucurestiului poate fi schimbat, poate fi facut respirabil. Centrul oricarui oras poate fi facut respirabil. Trebuie obligatoriu sa existe o vointa politica si administrativa care sa sustina – sau macar sa accepte – viziuni si politici urbane coerente. Lucrul acesta s-a intimplat, se intimpla inca in foarte multe orase europene, unde exista aceleasi probleme de trafic si unde s-au gasit cai de rezolvare, de descongestionare a centrului. Din acest motiv, sint convins ca se poate realiza acest lucru si in Bucuresti. Dar in nici un caz cu legislatia haotica de acum.

Ce inseamna abandonarea legislatiei haotice?
inseamna un PUG, un Plan Urbanistic General, care sa fie respectat si care sa nu se modifice permanent in fata unor interese zonale, care-l contrazic de fiecare data.

Vine cineva de la Primarie sau din Consiliul General la Anuala de Arhitectura? I-ati invitat?
Da. ii invitam si asteptam sa ne spuna si punctul lor de vedere. Cei care nu vor putea veni se vor putea informa dintr-un volum pe care intentionam sa-l editam cu acest prilej. Este important de stiut ca este prima oara cind se intimpla un asemenea demers consistent si coerent despre problema centrului Bucurestiului, demers in care un numar semnificativ de birouri de arhitectura din Bucuresti lucreaza impreuna ca sa arate ca se poate schimba ceva.

Nu trebuie sa ne isterizam: nu faceti un turn linga o biserica!
Vreau sa va intreb ceva legat de noile constructii din Bucuresti: va place ca linga Biserica armeneasca este un turn urias, ca linga Catedrala Sfintul Iosif avem o alta constructie care pare ca sufoca biserica? Va plac aceste constructii monumentale?
Pe mine personal, ca arhitect, nu ma deranjeaza cladirile inalte linga obiecte de patrimoniu, in principiu. Eu cred ca un obiect placut, amplasat bine, care pune in valoare un spatiu public, care imbunatateste imaginea urbana si potenteaza spatiul public poate exista oriunde. Nu exista criterii si interdictii apriorice in acest sens si nu cred ca trebuie sa ne isterizam de fiecare data si sa strigam: nu faceti un turn linga o biserica! Sint sute de exemple in toata lumea de cladiri inalte linga biserici. Nu vreau, insa, sa credeti ca incerc sa validez in vreun fel cladirile la care va referiti. Departe de mine acest gind, desi personal, repet, nu am aprioric nimic impotriva unor elemente arhitectonice mai inalte, daca sint bine amplasate. Retorica aia patriotarda, domne’, nu vrem cladiri de beton si sticla in centrul orasului, ascunde enorme ineptii. Centrul Bucurestiului, asa cum a fost construit la sfirsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, propunea cladiri foarte noi intr-un tesut de mahala. Noi sintem in 2007, cladiri noi trebuie sa existe – nu stiu daca inalte sau foarte inalte, dar noul e normal sa apara. Si mai cred ca acele insertii de nou trebuie sa exprime arhitectura timpului nostru. Mai departe, daca o cladire trebuie sa aiba zece sau cincizeci de etaje, asta e o discutie care, scoasa din contextul urban concret, nu are nici un sens si frizeaza ridicolul.

Domnule Andresoiu, tirgurile de carte au si o latura comerciala extrem de pronuntata. Editurile vind mult, cel mai mult in acele cinci zile de tirg, din tot anul. Anuala de Arhitectura are si o latura comerciala, poti sa alegi diverse proiecte, e vreo relatie cu clientii?
Nu. Anuala de Arhitectura este, in primul rind, un eveniment cultural, nu unul comercial. La Anuala nu se gasesc proiecte de vinzare si ma indoiesc ca acest lucru se va intimpla prea curind. Ceea ce facem este sa aducem in spatiul public cele mai interesante proiecte de arhitectura finalizate, pentru o cit mai larga recunoastere. Premiile acordate sint menite sa valideze valoarea acestor proiecte, iar publicul este invitat sa-si exprime liber parerea pe site-ul Anualei. Prin actionarea unor astfel de pirghii de natura strict culturala speram, insa, sa trezim si eventuale interese comerciale, ulterioare, ale celor care investesc in arhitectura. Oamenii, investitorii in imobiliare trebuie sa vina si sa vada ce fac arhitectii, sa le judece stilul de lucru. Anuala trebuie sa fie in primul rind un prilej de a-i cunoaste pe arhitecti. Datele acestora sint publice, se gasesc pe site-ul Anualei si pe site-ul Ordinului Arhitectilor, la adresele www.anuala.ro si www.oar.ro. Dar Anuala nu e un tirg, ci un eveniment unde se prezinta proiecte dintr-o perspectiva in primul rind culturala. Eu sper intr-un aflux important de oameni din afara profesiei. Daca vom reusi sa avem un public numeros, vom putea spune ca Anuala a fost o manifestare reusita.