OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Intre 12-18 martie s-a desfasurat cea de-a treia editie romaneasca a manifestarii Primavara poetilor/Printemps des poètes, la Bucuresti, dar si in alte orase (lecturi, intilniri, conferinte, expozitii, concursuri de lectura sau de creatie in aproximativ 30 de orase). Printemps des poètes e un proiect de promovare a poeziei si poetilor, initiat in Franta in urma cu noua ani, care se desfasoara in prezent in 61 de tari. Institutul Francez din Bucuresti l-a invitat la eveniment pe poetul (si prozatorul) Jacques Jouet, membru activ, de aproape 25 de ani, al Grupului Oulipo.

Printre volumele de poezie publicate: Navet, linge, œil-de-vieux, P.O.L., 1998; Caméra, violoncelle, L’Attente, 2000; Poèmes de métro, P.O.L., 2000; Poèmes avec partenaires, P.O.L., 2002 (o editie romaneasca selectiva, tradusa si alcatuita de Letitia Ilea, a aparut in 2006 la Cluj – Poeme de metrou, Biblioteca Apostrof).

Jacques Jouet, faceti parte din grupul Oulipo (Ouvroir de Littérature Potentielle), fondat in 1960 de Raymond Queneau si François Le Lyonnais. Ati aderat la aceasta miscare in 1983. intrebarea mea este: „literatura potentiala“ functioneaza inca astazi si ce reprezinta ea pentru dumneavoastra?
Da, „literatura potentiala“ functioneaza din ce in ce mai mult. Se multiplica, prolifereaza, se deschide din ce in ce mai mult, apar mereu noi membri in grup. incep sa fiu, intr-adevar, unul din cei mai vechi membri ai grupului. Grupul activ se reuneste sistematic, in fiecare luna, pentru lucrari, lecturi, conferinte sau deplasari. Sintem cu totii, de la infiintarea grupului, cam 35 de persoane, adica nu foarte multi, nici nu ne-am dorit sa stringem sute de oameni.

Cum anume acceptati un nou membru?
Trebuie ca acordul sa fie unanim, sa nu se opuna nimeni, iar persoana respectiva sa fie poet sau matematician, pentru ca grupul Oulipo aduna oameni de stiinta si scriitori. Persoana respectiva trebuie sa fie interesata de literatura, de constringerile literare, de maniera in care ea se produce, de istoria acestui „comment“, acestui mod de producere a literaturii.
Publicati intotdeauna la P.O.L.? Grupul publica la aceasta editura?
Nu, ne publicam cartile noi insine, de pilda in Biblioteca oulipiana. Membrii grupului publica la edituri diferite (Seuil, Gallimard), la P.O.L sint doar trei dintre noi care publica.

Scrieti poeme supuse mereu unor constringeri. Dumneavoastra va impuneti constringerile sau ele se stabilesc in interiorul grupului? E o alegere colectiva sau individuala?
Ambele. Unul din obiectivele grupului e sa faca un catalog cit mai complet al constringerilor care existau odinioara, plus al celor pe care le inventam noi. Efortul grupului incearca sa fie cit mai complet, mai exhaustiv, in directia acestei cercetari. Exista, desigur, cercetarea individuala. Fiecare alege ceea ce-l intereseaza, exista, de exemplu, anumite lucruri pe care le folosesc in lucrarile in cadrul grupului, dar pe care nu le-am continuat niciodata, nu m-au interesat in cautarile mele personale.

De ce constringerile?
Constringerile au existat dintotdeauna, se vede acest lucru in orice istorie a poeziei.

Se spune, totusi, ca astazi poezia nu mai tine cont de nici o constringere. Astazi ne e greu, in plus, sa definim poezia, tocmai datorita faptului ca nu mai exista aceste constringeri formale.
in perioada romantica, constringerile nu aveau mare trecere, ele reprezentau tocmai traditia care trebuia combatuta, dar daca privim cu atentie istoria literaturii, observam ca exista, in general, o miscare destul de regulata, intre momentele de creatie care se folosesc de constringeri si momentele in care poetii considera de cuviinta ca se pot elibera total de ele. Eu cred ca nu ne putem elibera total de ele si ca nici nu trebuie sa cautam acest lucru.
Constringerile va ajuta sa descoperiti aspecte care tin de natura poeziei?
Desigur. Ele sint cele care fabrica natura poeziei. Pentru mine, natura poeziei e una artificiala, nu naturala.

Poezia nu e decit un joc de cuvinte pentru dumneavoastra?
Poezia este un joc de cuvinte, eu n-as utiliza acel „nu e decit“, nu e doar atit. Jocul este un fenomen uman esential, foarte important, capital. Este unul din „locurile fericite“ ale omenirii. Stiu ca in secolul al XX-lea oamenii nu se interesau atit de mult de asemenea locuri, pe mine insa ma pasioneaza, iar jocul e, finalmente, pentru mine, unul foarte pozitiv.

il intelegeti si in sens existential?
Jocul e un fenomen existential total. Daca observati un copil care se joaca, existenta lui e inclusa total in aceasta participare la joc, iar cu poetul se intimpla la fel. Exista poeti care recunosc acest lucru, altii care nu-l recunosc, care prefera sa-si expuna mai degraba nefericirea, nu fericirea. Noi, cei din Oulipo, optam in poezie mai ales pentru expresia fericirii. Sintem cumva o exceptie de la lumea poetilor...

A acelor „poètes maudits“...
Noi sintem contrariul, niste „poètes bénis“.

Va considerati un scriitor experimental? Poezia dumneavoastra este un fel de experiment?
Da, de ce nu? Experimentul tine de stiinta, se fac experimente pentru a demonstra o lege sau alta.

Dumneavoastra experimentati in perimetrul lingvistic, folosindu-va de constringeri, de cuvinte din alte limbi etc.
Exact. Dar e vorba de inventii.

in literatura romana, vorbim de scriitorii asa-numiti experimentalisti, care sint resimtiti ca scriitori interesati mai mult de aspectul formal si mai putin de un continut existential, transcendent etc.
intr-adevar, eu ma consider un poet in intregime formalist, dar asta nu inseamna ca ramin numai la nivelul acesta. Pentru mine, cel care exceleaza la capitolul forma nu inseamna ca e cel mai bun poet. in domeniul artei, in general, poezie, muzica, pictura... e curios, dar nu acuzi un muzician ca e formalist. Daca travaliul asupra formei e profund, atunci el e cu siguranta si unul asupra semnificatiilor. Deci nu putem spune ca un formalist ramine numai la nivelul formei. Fie e un formalist in sens rau, deci nu e un poet interesant, fie e un bun formalist, si in consecinta el va lucra intotdeauna si asupra sensului.

Am sentimentul ca pentru dumneavoastra poezia presupune un efort considerabil. Pentru aceste Poeme de metrou, v-ati impus constringerea de a lua metroul in fiecare zi, pentru a scrie un poem? Sau folositi metroul de obicei?
Amindoua lucrurile sint adevarate. Am facut acest lucru intr-o anumita perioada, cam doi ani. Dupa care am continuat sa scriu un poem in fiecare zi, dar sub o alta forma, cu alte constringeri.

in Poeme de metrou declarati ca in perioada dintre doua statii creati poemul, pe care-l asterneati pe hirtie in clipa in care metroul se oprea in statie. Spuneti ca nu ati modificat niciodata forma initiala a poemului. Ce v-a adus aceasta experienta?
Mai intii o perceptie complet diferita a universului metroului si al vietii in „subteranele“ metroului. Mi-a schimbat viziunea asupra oamenilor din jurul meu, dar si modul de a scrie poezie: o formula mai rapida, mai concentrata, mai intensa. Pastrez amintiri frumoase din acea perioada.

Metroul inseamna viteza, o perceptie in fuga a vietii. Asta spun poemele dumneavoastra?
Nu, finalmente, metroul e mult mai putin rapid decit masina. De ce? Cind conduceti masina, puteti merge cu 20 km sau cu 200 km pe ora, adica aveti o marja de viteza cu totul personala, cu riscurile de rigoare. in metrou, nu e asa. in metrou nu puteti accelera. in metrou, oamenii nu cunosc starea de stres pe care o au in masina sau in oras. Cel care stie ca trebuie sa mearga opt statii de metrou, stie exact timpul pe care si-l poate acorda in metrou, deci nu are stresul accelerarii. in consecinta, e un loc interesant, de calm, de non-stres, de meditatie si absolut deloc un spatiu agitat, asa cum il descrieti dumneavoastra.

A fost o modalitate de a comunica cu oamenii? Spuneti undeva ca „poezia poate fi facuta pentru putina lume“. Care e raportul dumneavoastra cu publicul?
E un fel de replica. Lautréamont spunea: „Poezia trebuie facuta de toti, nu doar de unii“. „Facuta de“ – eu raspund „facuta pentru“. Poezia nu are o audienta mare si nu vad in asta nici un motiv de a ne plinge. Nu invidiez genul de lucruri care au azi o audienta mare. Dupa Poemele de metrou, am facut, de pilda, o serie de poeme-portret, ale unor oameni de pe strada, carora le ceream permisiunea de a se lasa „portretizati“. Oameni pe care ii intilnesc; care nu sint obligatoriu cititori de poezie. Vorbim vreme de un sfert-o jumatate de ora, iau note, dupa care scriu un poem pe care il daruiesc persoanei respective. Stiu cu siguranta ca oamenii citesc acel poem, pentru ca e un poem despre ei.

Sinteti intr-un fel ca un artist din Monmartre, care te opreste pe strada si iti face portretul? E putin boem, e interesant.
Da, e interesant, pentru ca stiu ca oamenii au citit poemul respectiv. Iar eu scriu poemul pe care simt nevoia sa-l scriu. Si cred ca, din punct de vedere al esteticii poemului, portretele mele sint mai interesante decit ale celor din Monmartre.

Artistii din Monmartre fac portrete pentru bani.
Da, dar si eu fac asta, intr-un anumit fel, pentru ca, desi le daruiesc poemele, ulterior le public. insa nu fac portretul pentru a placea, dimpotriva, il fac in maniera mea. Le spun oamenilor ca nu e vorba de portretul lor absolut, ci de o privire a unui poet, astazi, asupra lor, rezultata dintr-o intilnire...

Aveti un public anume care va citeste?
Da, exista. Si imi place sa citesc in public, imi place proximitatea, apropierea de public. Acum trei zile, inainte de a veni la Bucuresti, mi-am petrecut o zi intr-un salon de coafura din banlieue (periferia pariziana e destul de „fierbinte“, sint multi imigranti din Africa de Nord). Am facut poeme-portret ale oamenilor care veneau acolo.

in prezent, lucrati la un proiect anume?
Da, lucrez la niste poeme cu caracter istoric, nu e vorba de portrete, ci mai degraba de evenimente istorice, nu neaparat evenimente majore, ci adesea mici detalii, care au trecut neobservate.

in afara de poezie, scrieti si proza: romane, nuvele, eseuri. Faceti o diferenta intre poezie si proza?
Da. Pentru mine exista o diferenta profunda intre poezie si proza. in cazul poeziei, e o diferenta fundamentala, care e aceea a masurii, totul se invirte in jurul numarului in poezie. Exista apoi elementul oral, proferarea orala, ritmul, in poezie. E o grija pentru forma specifica poeziei. Desigur ca ea contine si elemente romanesti, de pilda nararea unui eveniment istoric.