Am fost paharnicul C.A.

Autor: Tibi Adelmann | Categoria: | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Celebrul animal s-a născut ca o plăsmuire a prieteniei.

Şi cu greu îţi ţii sentimentele-n frîu cînd e vorba de prieteni! Cu greu faci vorbele să se disciplineze şi să se aşeze-nşiruite (4.000 de semne comandă) în expunerea sistematică din care să se desprindă imaginea limpede a acestei alcătuiri care este Celebrul animal.

„Eram să fiu un dandy/ Cu phlegma şi aplomb“ – zice poetul. Bine spus „eram“, deoarece, ca şi prietenia din care s-a zămislit, Celebrul animal este o abstracţiune. O abstracţiune compusă din păr, surîs, nasturi, două perechi de ochelari şi (ah!) Cristina. Se mai adaugă, sub cortina unei guerile literare, un gust dubios de bun, un magnetism estetic deşănţat şi nişte priviri extrem de deocheate. E masca prin care a păcălit exegeţii cei mai abili. „Grupare anarhico-literară“, „falanster ideologic“ – ceea ce au definit aceştia. Fals! Lucru aproape necunoscut publicului, CELEBRUL ANIMAL este o Hidră cu o mie de capete. O mie de capete şi o mie de nesăţioase guri. Ca mitica Gorgona, gurile sale, într-un avînt de nestăvilit, frămîntă literatura pe care o deşartă asupra oricărui neavizat, pe care îl lasă împietrit. Spre desfătarea autorităţilor, Oraşul e plin de astfel de neavizaţi. Cumplită activitate desfăşurată de o cumplită fraternitate. Mănîncă literatură, deşartă literatură. Cîtă desăvîrşire a pus Creatorul în mecanismul şi dinamica deglutiţiei! Cît de precisă e contracţia musculaturii celei mai fine, stîrnite de delicatele excitaţii nervoase datorate savorilor celor mai diafane! E un mecanism pe cît de diafan, pe atît de neîndurător. Din punct de vedere literar: ce ai înghiţit, înghiţit rămîne!

Eşti ceea ce mănînci, spune un vechi dicton. Dar ceea ce bei?

Ridic problema atît pe consideraţiile de mai sus, dar şi ca unul care cunoaşte această stranie alcătuire care este Celebrul animal în toate reprezentările ei umane. Şi, în primul rînd, ridic problema ca unul care am cărat (şi mai car încă!), înspre ostoirea gurilor acestui fenomen, lichidele cele mai potabile, licorile cele mai desăvîrşite ferecate-n recipiente cu forme geometrice variabile, potire cu amestecuri savante, extractele fructelor cele mai exotice şi, în fine, distilate de tot soiul. Această trudă îmi conferă o autoritate care mă recomandă. Am fost paharnicul Celebrului animal. Da, iubite cititor, L-am servit pe Regele Angliei!

Dar să vedem despre cine era vorba-n propoziţie. La fel cum – vorba unui mediatizat cugetător contemporan, maxim şase cai frumoşi trag la căruţă –, din cele o mie de capete, C.a. poartă la vedere doar şase. Şase capete egal şase guri nesătule. Să le urmărim aşadar, cititorule, cum intră pe rînd în Joy’s, precedaţi de sunetul unic al clanţei uşii. La fel cum şambelanul curţii anunţă cu glas mare vreun titlu nobiliar, care face zeci de grumazuri să se întoarcă curioase, tot aşa, deschiderea uşii de la Joy’s întoarce privirile plebee de la mese înspre cel ce intră. Cînd se întîmplă ca nou-venitul să fie vreuna dintre întruchipările Celebrului animal, e întîmpinat cu satisfacţie. Surîzător şi apolinic, conştient de forţa sa asupra locului, acesta se aşază sfios la masa la care-i poftit (arareori, îşi alege singur masa) şi, înconjurat de nimbu-i, comandă. Ce?

Cătălin – o cafea lungă (mda, alternativ,

Prigatdeportocale); cînd e bine dispus – mh, berefărăalcool.

Postăveanu – o bere, invariabil singulară.

Leac – nimic; eventual, zîmbind, acceptă cafeaua care i se oferă.

Neamţu – cappuccino, care nu-l satisface niciodată, impunînd o urgentă corecţie cu cola.

Măduţa – o votcă, fără gheaţă, fără lămîie.

Cristina (ah, Cristina!) – nu vrea niciodată nimic, e întotdeauna în trecere; cu greu acceptă o apă plată; cînd e-nsoţită de Andreea, beau amîndouă ceai de mentă neîndulcit.

M-am simţit bine dînd aceste rare informaţii înspre folosul istoriei literare, dar şi spre uzul omului simplu, frecventator obişnuit al cafenelei literare. În felul acesta, el se poate proteja, prin recunoaştere, împotriva atacului literar practicat de C.a., evitînd momente de jenantă împietrire.

Pentru că unul dintre adevărurile perene este că Celebrul animal îşi bea în continuare cafeaua la Joy’s.

Dandesc! „Anarho-pyrobomb“!