OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Doamnă Felicia Filip, acum, cînd aţi devenit atît de cunoscută şi de apreciată, fiind unica interpretă din lume care a cîş-tigat toate premiile „Mozart“, vă mai amintiţi cum aţi început să cîntaţi?

Nu, nu-mi amintesc începutul, pentru că eu am cîntat de cînd mă ştiu. De mică am cîntat – atunci cînd eram singură, dar şi cu fraţii mei, în faţa musafirilor, ba chiar şi în autobuz...! Nu aveam nici un fel de inhibiţie.

Cum aţi ales să interpretaţi operă? Aţi început ca violonistă, nu ca solistă. Mai cîntaţi la vioară?

Despre dvs. s-au spus/scris lucruri foarte frumoase, caracteristici şi epitete la superlativ. Cum reuşiţi să rămîneţi cu picioarele pe pămînt şi să vă urmaţi cariera artistică cu la fel de mult entuziasm şi cu aceeaşi energie ca la începuturile carierei?

Plec de la premisa că talentul este un dar pe care Dumnezeu ţi-l face şi este de datoria ta să îi mulţumeşti pentru asta în fiecare clipă, studiind, perfecţionîndu-te neîncetat. În plus, am norocul ca profesia mea să fie şi hobby-ul meu, şi de aceea le săvîrşesc neîncetat cu entuziasmul şi cu energia de care aminteaţi. Forţa şi energia îmi sînt date de căldura cu care publicul îmi răsplăteşte evoluţiile pe scenă sau mă înconjoară în viaţa de zi cu zi. Nu sînt artistul care să se declare deranjat că este oprit pe stradă sau într-un magazin pentru a i se spune că este apreciat şi iubit, pentru a i se solicita un interviu sau o fotografie.

După Revoluţie, aţi ieşit din România şi aţi cîntat pe cele mai importante scene ale lumii, cucerind tot mai mult public şi trofeu după trofeu. Ce premiu v-a emoţionat cel mai tare? Unde v-a plăcut cel mai mult să cîntaţi?

Există un rol special pe care v-ar plăcea să-l interpretaţi, la care visaţi?

Am avut şansa ca, încă de la începutul carierei, să abordez roluri de mare anvergură, diferite ca gen, solicitante, complexe şi fermecătoare. Şi în prezent debutez în roluri noi, am altele în perspectivă. Sper să mă întîlnesc cu Desdemona din Otello, cu Maria Stuard şi cu multe, multe altele.

Sînteţi într-un mare turneu intitulat „Filipissima“, care are punctul culminant pe 4 decembrie la Braşov. Aţi ales special Braşovul pentru acest concert de încheiere a turneului?

Da, am ales special Braşovul, din mai multe considerente. În primul rînd, pentru faptul că pe scena braşoveană mi-am făcut debutul după absolvirea facultăţii, este scena pe care revin în fiecare an cu multă bucurie şi emoţie, în luna decembrie. Publicul braşovean este cald, exigent şi avizat, întîmpinîndu-mă de fiecare dată cu o nesfîrşită dragoste. Am ales Braşovul ca pe o copertă de închidere a megaturneului „Filipissima“, care a început la Sala Palatului din Bucureşti, şi pentru că, pe tot parcursul acestuia, am avut alături de mine o adevărată doamnă a Braşovului, pe Antonia Ceposu, fără a cărei generozitate şi entuziasm publicul din Cluj şi Timişoara, Craiova sau Piteşti, Alba Iulia, Bacău ori Sighişoara n-ar fi cîntat alături de mine Show must go on!

Producătorul general şi coordonatorul proiectului „Filipissima“ e directorul Operei din Braşov, Cristian Mihăilescu. E greu să munciţi sub îndrumarea artistică a soţului dvs.?

Cu formaţia Iris s-a creat o relaţie specială

Viaţa mea şi a lui Cristian este mai mereu pe patru sau mai multe roate, fie că e vorba de automobil, tren sau avion. De data aceasta, în afara marilor satisfacţii profesionale, turneul ne-a prilejuit întîlnirea cu frumoase oraşe româneşti din toate colţurile ţării. Am cunoscut locuri noi, oameni noi, dornici de cultură, adevăraţi români. Mi-am dat seama ce reprezentăm pentru ei, pri-mindu-ne în sufletele lor, în casele lor, în mijlocul familiilor lor. Am constatat, de asemenea, ce forţă reprezintă mass-media, ei cunoscîndu-ne de mult, din emisiunile radio şi TV, din ziare şi reviste, aşa încît, atunci cînd ne întîlneau, se comportau ca şi cum am fi fost vechi cunoştinţe.

Dacă aţi fi directorul casei de discuri care a editat albumul Filipissima, cum l-aţi caracteriza, pentru o cît mai eficientă promovare?

La Braşov, alături de dvs., vor urca pe scenă Iris, Ion Caramitru, Mircea Vintilă, Mike Godoroja, The Dream Band... Cum v-aţi ales invitaţii pentru acest turneu?

De-a lungul turneului, am avut invitaţi de mare altitudine profesională, selectaţi în funcţie de oraşul în care am evoluat, ca şi de tipul de sală şi de scenă. Aş aminti aici pe Răzvan Mazilu, Claudiu Bleonţ, Andreea Cesare Coronella (Italia), Adriana Trandafir, Monica Petrică, Mike Godoroja şi, de fiecare dată, formaţia Iris. La Braşov, am ţinut cont de subtilitatea şi de rafinamentul publicului, invitînd mari artişti din domenii atît de diferite într-o sală splendidă şi intimă, aşa cum e sala Operei din Braşov.

E bine cunoscută colaborarea dvs. cu formaţia rock Iris. Cu cine v-ar mai plăcea să cîntaţi dintre formaţiile din România? Ce muzică ascultaţi în timpul liber? Ce formaţii tinere vă par interesante?

În afară de muzică, ce vă mai place? Care sînt hobby-urile dvs.? Ce scriitori v-au plăcut de-a lungul vremii? Care e ultima descoperire literară?

Aşa cum aminteam mai înainte, profesia îmi este şi hobby, nemailăsîndu-mi timp pentru altceva. Îmi place să conduc maşina, mi-ar plăcea să mă plimb mai mult sau să îmi revăd prietenii. Pe noptieră am mereu mai multe cărţi, dar una rămîne constant: Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt.