Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2008   |   Decembrie   |   Numarul 453   |   „Am norocul ca profesia mea să fie şi hobby-ul meu“

„Am norocul ca profesia mea să fie şi hobby-ul meu“

Interviu cu Felicia Filip

Autor: Mihail VAKULOVSKI | Categoria: Arte | 1 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
„Am norocul ca profesia mea să fie şi hobby-ul meu“

Doamnă Felicia Filip, acum, cînd aţi devenit atît de cunoscută şi de apreciată, fiind unica interpretă din lume care a cîş-tigat toate premiile „Mozart“, vă mai amintiţi cum aţi început să cîntaţi?

Nu, nu-mi amintesc începutul, pentru că eu am cîntat de cînd mă ştiu. De mică am cîntat – atunci cînd eram singură, dar şi cu fraţii mei, în faţa musafirilor, ba chiar şi în autobuz...! Nu aveam nici un fel de inhibiţie.

Cum aţi ales să interpretaţi operă? Aţi început ca violonistă, nu ca solistă. Mai cîntaţi la vioară?

Am urmat cursurile Liceului de Muzică, la vioară, avînd chiar performanţe remarcabile pentru un elev. În ultimii ani de studiu însă, profesorii, auzindu-mă cîntînd în cor, materie ce era obligatorie, au insistat să fiu audiată de un specialist, şi astfel destinul meu s-a schimbat, intrînd la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, la canto. Se pare că evoluţia mea ulterioară le-a dat dreptate.
 

Despre dvs. s-au spus/scris lucruri foarte frumoase, caracteristici şi epitete la superlativ. Cum reuşiţi să rămîneţi cu picioarele pe pămînt şi să vă urmaţi cariera artistică cu la fel de mult entuziasm şi cu aceeaşi energie ca la începuturile carierei?

Plec de la premisa că talentul este un dar pe care Dumnezeu ţi-l face şi este de datoria ta să îi mulţumeşti pentru asta în fiecare clipă, studiind, perfecţionîndu-te neîncetat. În plus, am norocul ca profesia mea să fie şi hobby-ul meu, şi de aceea le săvîrşesc neîncetat cu entuziasmul şi cu energia de care aminteaţi. Forţa şi energia îmi sînt date de căldura cu care publicul îmi răsplăteşte evoluţiile pe scenă sau mă înconjoară în viaţa de zi cu zi. Nu sînt artistul care să se declare deranjat că este oprit pe stradă sau într-un magazin pentru a i se spune că este apreciat şi iubit, pentru a i se solicita un interviu sau o fotografie.

După Revoluţie, aţi ieşit din România şi aţi cîntat pe cele mai importante scene ale lumii, cucerind tot mai mult public şi trofeu după trofeu. Ce premiu v-a emoţionat cel mai tare? Unde v-a plăcut cel mai mult să cîntaţi?

Atunci cînd cînt mă simt într-adevăr fericită, vibraţiile glasului îmi creează un fel de euforie, indiferent pe ce scenă evoluez. Am primit mai multe premii şi distincţii, pe care le-am socotit tot un fel de aplauze, exprimate altfel. Pot spune că m-am simţit acasă şi la Londra, şi la Toronto sau Tokyo, Moscova, Barcelona sau Milano, ca şi pe incomparabilele scene româneşti. Chiar dacă publicul din fiecare loc pare diferit, el are un numitor comun, şi anume dorinţa de a evada într-o lume de vis, într-o lume mai bună, poate ideală: lumea muzicii.
 
Publicul braşovean este cald, exigent şi avizat
 

Există un rol special pe care v-ar plăcea să-l interpretaţi, la care visaţi?

Am avut şansa ca, încă de la începutul carierei, să abordez roluri de mare anvergură, diferite ca gen, solicitante, complexe şi fermecătoare. Şi în prezent debutez în roluri noi, am altele în perspectivă. Sper să mă întîlnesc cu Desdemona din Otello, cu Maria Stuard şi cu multe, multe altele.

Sînteţi într-un mare turneu intitulat „Filipissima“, care are punctul culminant pe 4 decembrie la Braşov. Aţi ales special Braşovul pentru acest concert de încheiere a turneului?

Da, am ales special Braşovul, din mai multe considerente. În primul rînd, pentru faptul că pe scena braşoveană mi-am făcut debutul după absolvirea facultăţii, este scena pe care revin în fiecare an cu multă bucurie şi emoţie, în luna decembrie. Publicul braşovean este cald, exigent şi avizat, întîmpinîndu-mă de fiecare dată cu o nesfîrşită dragoste. Am ales Braşovul ca pe o copertă de închidere a megaturneului „Filipissima“, care a început la Sala Palatului din Bucureşti, şi pentru că, pe tot parcursul acestuia, am avut alături de mine o adevărată doamnă a Braşovului, pe Antonia Ceposu, fără a cărei generozitate şi entuziasm publicul din Cluj şi Timişoara, Craiova sau Piteşti, Alba Iulia, Bacău ori Sighişoara n-ar fi cîntat alături de mine Show must go on!

Producătorul general şi coordonatorul proiectului „Filipissima“ e directorul Operei din Braşov, Cristian Mihăilescu. E greu să munciţi sub îndrumarea artistică a soţului dvs.?

Cristian şi cu mine nu avem nici o clipă senzaţia că muncim. Este o colaborare artistică foarte specială, un schimb de energii pozitive care se creează între noi în timpul elaborării unui proiect, dar şi în timpul repetiţiilor. Avem şansa că profesiile noastre sînt complementare: eu – artistul din lumina reflectoarelor, el – regizorul şi managerul din penumbra scenei. Şi după încheierea unei zile de repetiţii continuăm discuţiile pînă tîrziu în noapte, căutînd soluţii artistice, documentîndu-ne, transformînd visele în realitate.
 

Cu formaţia Iris s-a creat o relaţie specială

 
„Filipissima“ este considerat cel mai amplu turneu de promovare a unui album muzical. Cum e viaţa „pe patru roate“?

Viaţa mea şi a lui Cristian este mai mereu pe patru sau mai multe roate, fie că e vorba de automobil, tren sau avion. De data aceasta, în afara marilor satisfacţii profesionale, turneul ne-a prilejuit întîlnirea cu frumoase oraşe româneşti din toate colţurile ţării. Am cunoscut locuri noi, oameni noi, dornici de cultură, adevăraţi români. Mi-am dat seama ce reprezentăm pentru ei, pri-mindu-ne în sufletele lor, în casele lor, în mijlocul familiilor lor. Am constatat, de asemenea, ce forţă reprezintă mass-media, ei cunoscîndu-ne de mult, din emisiunile radio şi TV, din ziare şi reviste, aşa încît, atunci cînd ne întîlneau, se comportau ca şi cum am fi fost vechi cunoştinţe.

Dacă aţi fi directorul casei de discuri care a editat albumul Filipissima, cum l-aţi caracteriza, pentru o cît mai eficientă promovare?

Este primul album pop-cult din România, unind accesibilitatea popului cu altitudinea interpretativă a muzicii de operă. Evenimentul are un dublu cîştig, publicul de pop apropiindu-se mai mult de operă, fenomenul născînd şi reciproca. Discul este ascultat de categorii foarte diverse ca pregătire, preferinţe şi vîrste. Este, poate, unul dintre secretele succesului vînzărilor.
 

La Braşov, alături de dvs., vor urca pe scenă Iris, Ion Caramitru, Mircea Vintilă, Mike Godoroja, The Dream Band... Cum v-aţi ales invitaţii pentru acest turneu?

De-a lungul turneului, am avut invitaţi de mare altitudine profesională, selectaţi în funcţie de oraşul în care am evoluat, ca şi de tipul de sală şi de scenă. Aş aminti aici pe Răzvan Mazilu, Claudiu Bleonţ, Andreea Cesare Coronella (Italia), Adriana Trandafir, Monica Petrică, Mike Godoroja şi, de fiecare dată, formaţia Iris. La Braşov, am ţinut cont de subtilitatea şi de rafinamentul publicului, invitînd mari artişti din domenii atît de diferite într-o sală splendidă şi intimă, aşa cum e sala Operei din Braşov.

E bine cunoscută colaborarea dvs. cu formaţia rock Iris. Cu cine v-ar mai plăcea să cîntaţi dintre formaţiile din România? Ce muzică ascultaţi în timpul liber? Ce formaţii tinere vă par interesante?

Cu formaţia Iris s-a creat o relaţie specială, care durează de mai mulţi ani şi cu care parcă m-am contopit. Cineva cu umor spunea că am devenit o formaţie grecească: Filipiris! Şlagărele lansate împreună sînt fredonate de mii şi mii de fani. În ultimul timp, am efectuat o serie de turnee în Italia, Germania, Franţa, Belgia, Austria şi Olanda, alături de formaţia K1, cu care am lansat un nou concept, acela de etnosimfonic, încercînd să reevaluăm tezaurul muzicii româneşti în ritmuri moderne. Ascult multă muzică în timpul liber; aşa cum cred că vă imaginaţi, de bună seamă, operă şi muzică simfonică, neezitînd însă să mă opresc şi la o piesă rock sau pop de calitate.
 

În afară de muzică, ce vă mai place? Care sînt hobby-urile dvs.? Ce scriitori v-au plăcut de-a lungul vremii? Care e ultima descoperire literară?

Aşa cum aminteam mai înainte, profesia îmi este şi hobby, nemailăsîndu-mi timp pentru altceva. Îmi place să conduc maşina, mi-ar plăcea să mă plimb mai mult sau să îmi revăd prietenii. Pe noptieră am mereu mai multe cărţi, dar una rămîne constant: Jurnalul fericirii de Nicolae Steinhardt.

 


Etichete:  interviu, Felicia Filip

Comentarii utilizatori

Super interviuAlina - Joi, 11 Decembrie 2008, 11:12

Am fost la concertul Filipissima de la Braşov, ceva incredibil, înălţător şi frumos, dar nu-mi imaginam că doamna Felicia Filip e atît de interesantă şi în scris, îmi place foarte tare acest interviu!

 
 
 
 
Cele mai citite articole
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Speranța lucidă a Bucureștilor
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Norman Manea – Doctor Honoris Causa
Endemicul plagiat în şcoala românească
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire