OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

La al citelea tirg international de carte participi?
La al doilea. Am mai fost anul trecut, la cel de la Frankfurt, unde am spart gheata cu ajutorul asociatiei Kultur Kontakt din Austria, care m-a premiat pentru Trimisul nostru special. Anul acesta, alaturi de Dan Lungu, am fost invitat de Ministerul Culturii si Cultelor din Romania si de Institutul Cultural Roman de la Berlin, pentru doua lecturi publice.

Te-ai simtit un autor important, un autor bagat in seama, un autor european?
Problema nu e daca ma simt eu un autor important, ci cum ma percep ceilalti.

Daca se „misca“ ceva in jurul tau, nu-i greu sa te imbeti la un moment dat cu apa rece si apoi, la o analiza lucida, sa-ti dai seama ca esti departe de „importanta“ pe care ti-o acorzi. Cred, de pilda, ca de-aici porneste frustrarea multor scriitori importanti de la noi – conflictul dintre parerea personala si cea a oamenilor din jur. intr-un Babel de carti, cel mai important e sa fii un autor onest, sa-ti iubesti meseria mai mult decit imaginea publica pe care ti-o ofera aceasta. in privinta „europenismului“, e simplu: trebuie sa te comporti firesc, fara complexe de inferioritate sau superioritate, si esti european.
Bagati in seama, zic eu, am fost. Editura Polirom ne-a rasfatat (pe mine si pe Dan Lungu) cu un catalog fain, in limba germana, care cuprindea o prezentare generala a literaturii din colectia „Ego.Proza“, CV-uri de autor, sinopsisuri si fragmente din Raiul gainilor si din Trimisul nostru special. Mi s-a parut ca acest catalog a fost un punct de atractie la standul Romaniei. Dau doar un exemplu: standul Poloniei, de peste drum, arata de zece ori mai frumos decit cel al Romaniei si, totusi, la noi a fost mai multa agitatie. Mai tot timpul era cineva care sa ne puna intrebari despre cartile noastre, despre literatura romana. Iar la lecturi cred ca am avut parte de un public mai numeros decit am fi reusit sa adunam, sa zicem, la Bookfest. M-a bucurat foarte mult ca am intilnit germani obisnuiti care au reactionat entuziast la cartile noastre si romani emigrati in Germania care ne-au spus, textual, „Domnule, la manifestarea asta simt ca pot sa ma bat cu caramida in piept ca-s roman“.

Crezi ca s-a mai schimbat perceptia asupra literaturii romane, incepem sa contam la marile tirguri internationale?
Sa schimbi aceasta perceptie nu-i treaba de doua zile. Sa contezi intr-adevar la un tirg de carte in care numai intr-o singura zi vin cincizeci de mii de oameni, pentru a vedea sute de standuri si zeci de manifestari, nu-i chiar atit de usor. Cert e ca ceva se intimpla, ca exista un interes sporit fata de literatura romana, ca sintem „monitorizati“. Am simtit cumva asta, prin prezenta impresarilor si a traducatorilor la standul nostru. Si nu spun ca venisera pentru mine si pentru Dan Lungu. Pur si simplu, cereau detalii despre literatura romana.

Intrarea Romaniei in Uniunea Europeana contribuie la o mai mare atentie acordata literaturii romane?
Categoric, da. Acesta e un moment grozav. Daca institutiile abilitate din Romania nu o sa promoveze cu profesionalism autorii, daca nu o sa includa in „oferta“ autori expirati sau aliati din „fratia inelelor“ – acesta va ramine doar „un moment“. Sa spun doar o poveste pe care am aflat-o la Leipzig. Exista in Germania un „impresar“ al literaturii romane care, din momentul in care a fost solicitat sa recomande autori, propune obsesiv unul si acelasi nume. Si tot obsesiv este refuzat de catre editorii germani. Dar „impresarul“ insista in continuare, lasind impresia ca toata literatura romana sta intr-un singur om.

Ce crezi ca merge si ce nu merge la „export“ din ce se scrie astazi in literatura romana?
Nu vreau sa dau nume, ca sa nu creez frustrari. Daca as fi impresar, cred ca as paria pe vreo 30 de autori romani care, cu un promotion profy, cu traducatori de top, se pot impune in Occident.

Este Trimisul nostru special un roman care are priza in afara Romaniei?
Nu sint eu in masura sa spun asta. Vom vedea. Anul acesta va fi publicat in trei limbi straine, fara sa fi fost pina in toamna trecuta – cind romanul a fost unul dintre cistigatorii Marilor Premii pentru Literatura Est Europeana – pe „lista scurta“, de export, a vreunei institutii culturale din Romania.

Care a fost „misiunea“ voastra la Leipzig?
imi pare rau ca trebuie sa spun, dar in conditiile in care „misiunea“ Ministerului Culturii mi s-a parut a fi sa bifeze o activitate (trimitind un singur om, cu multe carti puse la nimereala in pachete, iar noi, invitatii la „nunta“, am fost nevoiti sa punem masa si sa ne fierbem singuri sarmalele), in mod automat, „misiunea“ mea si a lui Dan Lungu a devenit urmatoarea: sa nu facem Romania de ris. Si evident, sa ne promovam. Cu decenta. Cred ca am reusit.

in ce masura prezenta voastra la Leipzig poate sa influenteze editurile occidentale sa va traduca romanele?
La acest lucru nu putem raspunde decit peste vreo luna. Sa vedem daca a ajuns la editori catalogul de la standul nostru si daca a stirnit vreun interes.

Care este rolul editurii care v-a publicat, Polirom, in evolutia voastra scriitoriceasca pe plan international?
in ceea ce ma priveste, cred ca cel mai important lucru a fost ca mi-a oferit sansa sa apar la o editura de top din Romania, intr-o colectie mediatizata si monitorizata. La inceput, m-a aruncat in apa si m-a lasat sa invat inotul.

Acum, simt ca a inceput sa ma considere un potential campion de inot. Si ma antreneaza/promoveaza ca atare.
Se vor implini, in vara, trei ani de cind Editura Polirom a lansat campania Voteaza literatura tinara! Care ar fi bilantul acestei campanii?
Pentru un asemenea bilant cred ca cel mai nimerit ar fi sa raspunda coordonatorul colectiei, scriitorul Lucian Dan Teodorovici. Eu am pus umarul doar la startul campaniei de promovare. Cind am plecat eu din Polirom, colectia reusise sa capteze atentia cu vreo cincisprezece autori. Acum sint 46 de titluri in „Ego. Proza“, dintre care multe au fost deja vindute la export in Franta, Germania, SUA, Austria, Slovenia, Polonia, Bulgaria.

Sint si alte institutii romanesti care v-ar putea ajuta in publicarea la edituri occidentale?
in primul rind, cred ca ICR-ul poate, vrea si chiar a inceput sa o faca in mod profesionist, coerent. Apoi n-ar strica sa „miroasa“ momentul si niste impresari pentru literatura romana. Or fi existind poate si nu stiu eu, dar dintre cartile traduse pina acum nu cunosc sa fie prea multe care sa fi fost vindute de impresari.

Ce ai vrea sa se intimple bine cu tine, ca prozator roman, in urmatoarea perioada? Esti tot mai interesat de anvergura internationala sau vrei sa ai tot mai multi cititori acasa?
Cel mai mult imi doresc sa-mi pastrez capul limpede pentru scrisul literaturii. N-as dori ca la un moment dat sa se spuna ca imaginea mea a luat-o cu mult inaintea continutului cartilor pe care le scriu.

Tu traiesti la Iasi, publici la o editura cu sediul la Iasi, ce te nemultumeste in spatiul romanesc?
in general, sint un om multumit. Cred ca lucrurile merg catre calea cea dreapta, si nu ma gindesc la mine, ci la ceea ce se intimpla acum in si cu literatura noastra. in rest, am momente in care ma enerveaza amatorismul si letargia unor institutii care pot si trebuie sa faca mai mult pentru ca scriitorii romani sa conteze in fata propriului public si a celui strain.

Cind vei publica un nou roman? Ce subiect va avea?
Lucrez deocamdata la o carte de povestiri. in principiu, as vrea sa o termin pina la toamna. Mai am vreo citeva idei de roman pentru care ma frig degetele sa ma asez la tastatura. Din pacate, am prea putin timp liber. Am serviciu, scriu constant scenarii pentru televiziune, am in proiect un scenariu de lungmetraj dupa Trimisul nostru special, cu care am aplicat la Fundatia Sundance din SUA. Sa vedem ce iese.
(dialog realizat prin e-mail de Ovidiu SIMONCA)