Publicam in aceste pagini noi reactii franceze – pro si contra – la mult discutatul volum publicat in primavara acestui an de Alexandra Laignel-Lavastine: Cioran, Eliade, Ionesco. L’oubli du fascisme (Presses Universitaires de France, Paris, 2002). Despre aparitia si despre primele ecouri franceze si romanesti ale cartii am informat de-a lungul mai multor numere ale revistei noastre. Textele pe care le prezentam acum poarta doua semnaturi cunoscute in presa culturala pariziana: Edgar Reichmann, vechi cronicar literar al cotidianului Le Monde, si Pierre Pachet, eseist reputat al ultimelor decenii. Primul text a aparut in numarul 536-537 (octombrie-noiembrie) al revistei L’Arche. Le mensuel du judaïsme français, iar cel de-al doilea – in cel mai recent numar al revistei Ésprit (pe luna decembrie). Ambele se refera la un articol critic publicat in urma cu citeva luni de Alain Paruit in aceeasi Ésprit (in numarul pe august-septembrie; textul, intitulat Comment critiquer Eliade, Cioran et Ionesco?, a aparut in traducere romaneasca in revista 22). Adaugam o semnalare a studiului despre aceeasi carte publicat de Constantin Zaharia in numarul 666 al revistei Critique (pe luna noiembrie a acestui an)…
Cioran, Eliade, Ionesco: toti trei fascisti?
De mult era asteptata aparitia unei lucrari care sa analizeze si sa explice deriva antisemita a unei parti a intelectualilor romani dintre cele doua razboaie, unii dintre ei devenind mai tirziu patroni spirituali (maitres à penser) in Franta si in alte parti. Care ar fi legatura, subterana sau vizibila, dintre trecutul politic al acestora din urma si operele lor, puncte de reper pentru numerosi tineri? In ce fel gindirea lor influenteaza existenta publica a Garzii de Fier in Romania de azi1 si cum este ea perceputa intr-o tara in care tentativele de reabilitare a generalului Antonescu, calau al evreilor din Basarabia si Bucovina, din Iasi si Odesa, sint de actualitate?
Citeva carti consacrate acestui subiect au aparut deja in Franta, in Romania, in Israel si in Statele Unite2; dar nu e suficient si regretam ca nici un editor nu s-a grabit sa le traduca in franceza pe cele mai importante. Este de aceea de inteles nerabdarea cu care era asteptata lucrarea semnata de Alexandra Laignel-Lavastine, „experta in relatiile dintre culturile si politica tarilor din Europa centrala si de est

