OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Dificultatile aparute in determinarea cistigatorului alegerilor prezidentiale din Statele Unite au provocat deliciul antiamericanilor din lume. Ele le-au dat si cricaturistilor citeva zile bune. Anlizele si comentariile serioase din presa apuseana au fost secondate in tabloide de atacuri vitriolante sau de ironii ieftine la adresa democratiei americane. Toti cei care s-au simtit lezati de insistenta cu care americanii au promovat principiile democratice in lume au gindit ca le-a venit rindul sa-si ia revansa, ridiculizind intirzierile intervenite in stabilirea rezultatului alegerilor si hiperbolizind semnificatia lor. In presa romaneasca reactiile au fost diverse, desi unul sau doua titluri trebuie sa fi concurat pentru locul intii in topul mondial al aberatiilor pe aceasta tema.

Desigur, nu este o situatie obisnuita ca, mai multe zile dupa alegeri, sa nu se stie inca cine a fost ales presedinte al principalei puteri a lumii. Dar motivele nu sint deloc oculte sau ingrijoratoare. E vorba mai curind de un impas provocat de un rezultat foarte strins al alegerilor si de un sistem care transforma selectarea presedintelui intr-un sir de 50 de scrutinuri diferite in statele care formeaza federatia americana. In cele din urma, noul presedinte va fi cel care a cistigat alegerile in Florida, un stat mare care dispune de 24 de electori. In acest stat, candidatul republican George Bush l-a depasit pe candidatul democrat Al Gore cu numai citeva sute de voturi. Evident, intr-o asemenea situatie candidatul infrint si sustinatorii sai se intreaba daca nu cumva au fost erori la numaratoarea voturilor sau posibile distorsiuni care, descoperite, ar putea da un alt rezultat. S-a ajuns astfel sa se renumere buletinele de vot introduse in urne sau sa se examineze alegatiile privitoare la folosirea unor buletine de vot) care au creat confuzie in mintea unor alegatori. De asemenea, se asteapta cu infrigurare sosirea voturilor prin corespondenta de la americanii care traiesc in strainatate si care ar putea sa incline balanta intr-o directie sau alta. La o diferenta de numai 327 de voturi, orice se poate intimpla. Prin urmare, inainte ca rezultatul oficial al alegerilor sa fie anuntat, se asteapta sosirea voturilor prin corespondenta si investigarea diverselor acuzatii de iregularitati pentru ca sa nu existe nici un dubiu.

Sistemul alegerii indirecte a presedintelui Statelor Unite, prin intermediul electorilor, ar putea sa nu mai fie adecvat zilelor noastre si cu siguranta situatia creata in aceste alegeri va provoca o dezbatere pe aceasta tema. In orice caz, este o anomalie pe care un european o intelege cu greu. Acest sistem complex, conceput de parintii fondatori ai natiunii americane cu peste doua secole in urma, avea rostul de a preveni tot felul de conspiratii, intelegeri secrete sau aranjamente de culise undeva la centru, care l-ar desemna pe presedinte peste capul statelor care compun federatia americana. In acea vreme, 14 state mai mult sau mai putin independente s-au inteles sa se uneasca intr-o federatie, dar sa pastreze pentru ele importante prerogative. Teama de centru era mare si au fost concepute tot felul de mecanisme care sa impiedice evolutii ce-ar fi schimbat caracterul federatiei sau al regimului constitutional. Descentralizarea alegerii presedintelui a fost solutia adoptata. Cu alte cuvinte, tot atitea alegeri separate cite state compun uniunea – astazi, desigur, 50 la numar. Numarul electorilor fiecarui stat este egal cu numarul membrilor Congresului care reprezinta acel stat.

Autorii Constitutiei au tinut, insa, seama si de un alt considerent important la acea vreme, si anume sa asigure ca toate statele, mici sau mari, au un cuvint de spus in alegerea presedintelui. In acest scop, ei au stabilit proncipiul „winner takes all“, cel care cistiga majoritatea intr-un stat ia totul, adica toti electorii acelui stat. Este ceva similar cu reprezentarea in Senat, camera superioara a Congresului Statelor Unite, unde fiecare stat, indiferent de marime, are cite doi senatori, astfel incit statele mai mici nu sint coplesite si dominate de statele mai mari. Dar principiul care-i da cistigatorului toti electorii il submineaza pe cel al proportionalitatii. Si asa se nasc situatii, foarte rare de altfel, in care un candidat obtine cele mai multe voturi in alegeri, dar o minoritate a electorilor.

Sistemul a functionat bine pe parcursul celor peste doua secole de practica democratica neintrerupta in America. Doar in 3 din cele 51 de alegeri prezidentiale, cite au avut loc in istoria Statelor Unite, s-au produs disparitati intre votul popular si cel al colegiului de electori. Constitutia americana si reticenta americanilor de a o modifica au asigurat o stabilitate remarcabila de regim si sistem, care a pazit Satele Unite de convulsiile constitutionale prin care au trecut mai toate celelalte tari ale lumii. Ea a constituit un cadru propice perfectionarii continue a institutiilor si transformarii tarii intr-un liman pentru milioane si milioane de oameni veniti din toate colturile lumii. Astazi, in Statele Unite traiesc circa 270 de milioane de oameni de diverse rase, origini etnice si religii. Aproape 100 de milioane au participat la alegerile de marti 7 noiembrie, fara incidente, fara probleme. Doar ca preferintele lor au fost foarte apropiate.
Nu incape indoiala ca lucrurile se vor lamuri. Instalarea presedintelui are loc abia peste mai bine de doua luni. O etapa intermediara este votul electorilor, care ar putea sa aiba loc la 18 decembrie. E timp berechet, dar mai devreme e mai bine. Oricum, exista o certitudine: America nu va ramine fara presedinte.

(Text transmis la Radio Europa Libera)