OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Mark Dery
The Pyrotechnic Insanitarum. American Culture on the Brink
Grove Press, New York, 1999

In ajunul nevrozei generalizate induse de virusul milenar Y2K, cind lumea citea ca semn al apocalipsei aparitia jocurilor cu printesa Diana in forma ciberandroida, Mark Dery a publicat o analiza a diverselor patologii americane in cartea sa The Pyrotechnic Insanitarium. American Culture on the Brink. Pirotehnia sa verbala a fost numita „un ghid al azilului reprezentat de lumea moderna“ (J.G. Ballard), dar si „un barometru psihic usor dezlinat si obscur intr-un mod cit se poate de atragator“ (Nick Caldwell), un amestec ilar si terifiant, in acelasi timp. Dupa cum spune si Dery in cuvintul sau introductiv, „cititorii care se asteapta la o expunere punct cu punct si la o acumulare metodica a dovezilor, adica o peroratie in care fiecare fir pierdut este prins si fiecare adevar dezvaluit, sint sfatuiti sa renunte la orice sperante“, inainte de a incepe lectura.

Dery, autor al cartii Escape Velocity (1996), o critica a „cyberfuturismului“, cunoscut printr-un manifest al „blocajului cultural“, a antologat aici o serie de articole pe care le-a publicat in ultimii ani in reviste anticanonice, cum ar fi The Village Voice din New York. Adunind o mare cantitate de material, Dery dezvaluie citeva din exagerarile ridicole si dramatice ale presei americane. Prin urmare, cultura populara/de masa americana este menita sa satisfaca nevoi si dorinte obscure – un fenomen incapabil de a elibera consumatorii din fabrica de vise sau de a-i convinge sa-si recicleze apetitele. Dery compara America moderna, obsedata de glitz si de jocuri de noroc, cu un parc de distractii enorm, un paradis de mucava ce poate fi, in acelasi timp, un azil de nebuni, un montagne-russe (roller coaster, pentru conformitate lingvistica) cu structura subrezita.
Intr-un incendiu din anul 1911, Dreamland, atractia „de vis“ de pe faleza din Coney Island a devenit „o scena demna de Salvador Dali“, cu animalele de la circ luind-o la goana pe strazi si palatele de mucava topindu-se in flacari. De la acest „azil pirotehnic“ incepe deci excursul critic al lui Dery, locul respectiv fiind luat ca reper pe post de oglinda distanta, pentru preocuparile noastre de acum, pentru cultura de consum, spectacolele grotesti si parcurile de distractii.

Dery este un acerb critic social ale carui comentarii explozive pulverizeaza totul, lansind tirade impotriva extremei stingi, dar si a Fondului Monetar International, pornind de la o premiza impartasita de multi americani, si anume ca tesatura societatii lor se destrama. Dery combina intr-un mod ingenios accentele culturale, teoriile academice mai mult sau mai putin ezoterice (specificate in multimea notelor de subsol) si un stil ironic ca un dus coroziv caruia nu-i scapa nimic. „Carnavalul“ infatisat de el are drept eroi figuri ca Timothy McVeigh (cel care a pus bomba sub cladirea guvernamentala din Oklahoma acum citiva ani), criminali in serie din realitate si de pe ecran, precum si clovni teroristi (sic!). Impotriva acestora din urma exista si o adresa pe web (www.geocities.com-Colloseum/2430/clown.html) pentru persoanele care cauta sa se vindece de traumele produse de intilnirea cu aceste personaje malefice din legendele urbane. Mai departe, Dery face legatura cu monstrii cu doua capete pastrati in muzee si ajunge sa-l analizeze pe unul dintre cei mai controversati artisti contemporani, britanicul Damien Hurst, care isi „gidila“ vizual publicul cu animale de ferma sectionate si pastrate in formaldehida.
Cautind rosturile adinci ale culturii americane contemporane, Dery deconstruieste imagini populare, cum ar fi iconul firmei Nike, oaia clonata, Dolly, cultul Heavens Gate, comunitatea Celebration (unul dintre proiectele sociale incununate de succes ale corporatiei Disney), operatiile transmise in direct la televizor de Learning Channel, popularitatea papusilor gonflabile, reintoarcerea carnavalelor cu monstri umani, teama de virusii care ne maninca de vii sau ce incearca sa ne spuna Jim Carrey si posteriorul sau o data cu fiecare nou film. Un eseu trateaza reaproprierile celebrei litografii a lui Munch, Strigatul, exemplificind inca o data tensiunile dintre gindirea modernista si cea postmoderna. Autorul se refera la pictorul neosuprarealist Ron English, care in Angst postmodern – Strigatul ca personalitate multipla, si-a contextualizat viziunea despre cultura americana.

Ideea cea mai provocatoare a lui Derry este ca radacinile acestor stari coplesitoare de anxietate sint si reale, dar si imaginare. Baza lor reala ar fi data de transformarile sociale si economice aduse de revolutia cibernetica si de noua economie globala. Partea imaginara rezida in patologiile tabloide amplificate si transmise inapoi de mass-media printr-o bucla de feedback accelerata. Dery considera ca traim intr-o vreme a schimbarilor accentuate in privinta rolurilor sexelor, valorilor familiale si a altor repere ce tin de status quo si isi exprima mirarea pentru modul in care cultura este creata si apoi regurgitata, considerind ca mass-media americana a dus la o dependenta accentuata de tehnologie, realitate virtuala si ciberspatiu.

O lectura superficiala a cartii ar putea-o califica drept o alta lamentatie pe marginea crizei culturii. Alti analisti pesimisti ai culturii americane vad plaja din atit de incriminata zona Coney Island ca un fel de indiciu pentru deseurile culturii de consum americane sau fiecare show al lui Jerry Springer ca semn al sfirsitului democratiei. In cazul sau, pe post de curator al muzeului de orori americane, Dery alcatuieste pur si simplu un catalog de excese si aberatii culturale, pe care le preia din talk shows, stiri, seriale TV, desene animate, reclame, arhitectura si ciberspatiu, relevind o America – sau poate numai o America new-yorkeza – aflata pe marginea prapastiei, pierduta intre real, imaginar, hiperreal, dupa cum spune Jean Baudrillard, si dezastru. Singurul repros care i s-ar putea aduce ar fi acela ca, indexind atare colectie de aberatii, preia lucrurile doar din auzite. De exemplu, spre deosebire de el, Andrew Ross, un alt impatimit al culturii de consum, si-a petrecut un an in comunitatea Celebration, alcatuind un studiu de caz etnografic la fata locului. Dery este mai mult un spectator distant, dar atent, cu un stil informat si inteligent, fara a capata tonul apocaliptic al altor profeti ai catastrofei, cum ar fi Paul Virilio.

Cartea descrie un spatiu, unde adularea celebritatilor se produce cu o fervoare religioasa, unde profetii diverselor culturi calpe le cer prozelitilor sa puna mina pe arme si sa se sacrifice prin sinucideri in masa, unde mass-media este canalizata de la o frenezie la alta sau unde extremistii antiguvernamentali vorbesc deja de o posibila succesiune la putere. Citind-o, ne putem intreba alaturi de Mark Dery daca ne aflam la inceputul unei epoci a Irationalitatii. Sau premonitiile declasarii care bintuie America reprezinta doar o febra a mileniului – aceeasi stare maniacala care se propaga in cultura occidentala la fiecare o mie de ani?