OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

profil

Amphion, revista de cultura (literatura &arte) editata de Consiliul Judetean Constanta, Fundatia Pro Arte si Teatrul de Balet „Oleg Danovski“. Director: Ana Maria Munteanu. Redactor-sef: Florin Slapac. Revista (ajunsa la numarul trei) nu are o periodicitate anume si pare lipsita de orice idee de structura, desi poarta numele unui constructor mitic... Are 90 de pagini, apare in format mic, tip caiet. E o publicatie eleganta, incepind de la coperta si terminind cu punerea in pagina. Textele sint intotdeauna interesante, nu o data foarte bune, iar colaboratorii – de certa calitate intelectuala. Fiind vorba, cum spuneam, de o publicatie fara o structura clara, care apare doar daca se string suficiente texte ale colaboratorilor solicitati, eclectismul apare inevitabil. Din fericire, aspectele care ar putea fi interpretate ca defecte pot fi, la fel de bine, privite si ca niste calitati (o diversitate tip mozaic), datorita tinutei textelor.
Mentionam, din sumarul numarului 3 al revistei, incitantul „proiect de investigatie sociologica“ Postmodernism, Romania, postmodernitate semnat de tinarul prozator si sociolog iesean Dan Lungu, partea a doua a unui eseu al lui Geo Vasile despre poezia lui Gellu Naum (Gellu Naum – poetica reciclarii hazardului), eseul experimental al lui Radu Pavel Gheo (Portret al criticului in tinerete) – o pledoarie pro domo deghizata, un savuros „minipolicier“ postmodern de Pavel Susara (Crima lui Mircea Eliade), proza lui Florin Slapac (Soimul maltez), textul lui Florin Grigoras despre „Instalatia“ Internet, cronica Monei Momescu pe marginea recentei traduceri Sub vulcan de Malcom Lowry... Revista mai contine poeme (in limba engleza) de John Wood, Jacob Ruscarrock si Ana-Catrina Savulescu, un interviu cu Silvia Ciurescu (Flash-Back- cu si despre Gigi Caciuleanu) un altul cu Eugen Lucan (Calpuzanii – un roman cu un destin fericit), cronici de arta, dans... Nu toate textele sint la acelasi nivel, unele vireaza catre improvizatia lejera sau, dimpotriva, catre eseul gen lucrare de seminar, dar, pe ansamblu, Amphion ramine o revista placuta, de citit si, pe alocuri, chiar de recitit.


de ici, de colo

Numarul 7 (2/2000) al revistei DESIGN Buletin este legat de lansarea unei campanii de promovare a designului, intitulata Design – armonie in cotidian, realizata in colaborare cu MB Distribution si cu sprijinul Tempo Media si A& International. Remarcam, ca de fiecare data, splendidul look grafic, designul dinamic, functionalitatea si seductia interactiunilor text-imagine. O revista-obiect plina de informatii utile, care poate candida cu succes pentru cea mai frumoasa publicatie din Romania. O noua perceptie a imaginii se intituleaza editorialul Cristinei Sabau, care explica si justifica obiectivele acestui numar cu privire la tipul de imagine consumata cotidian (informatia vizuala): „In acest numar, Design Buletin si-a propus sa ilustreze citeva aspecte care caracterizeaza chipul de imagine consumata cotidian. Sintagma imagine digitala a intrat in vocabularul uzual, asociata cu tehnologia avansata si tehnicile specializate de proiectare, inregistrare, editare, imprimare sau transmitere a informatiei vizuale.s…t In mod aparte, ultima decada a evidentiat, cu fiecare prilej, ca scopul perfectionarii tot mai mult a imaginii si crearea unor instrumente specifice, accesibile si silentioase, este redarea placerii de a privi, de a parcurge o imagine, pe scurt, de a te informa si de a comunica“. Din sumar: prezentari de productii electronice „in actualitate“ (sisteme digitale de informare, telefoane mobile Ericsson cu Internet etc.); pagini de publicitate, advertising, design si marketing in afaceri, grafica, identitate vizuala, ambient, Internet etc., pagini de „tendinte“ in grafica americana de electronica, vehicule, echipamente sportive &accesorii. Cristina Sabau relateaza despre influenta conceptuala a magazinelor sport de marca in peisajul ambiental (Modelul occidental). Despre rolul imaginii de marca in „vacarmul“ universului senzorial al unui Occident saturat de bombardamentul informativ vorbeste Gerard Caron in prima parte a unui material intitulat Amprenta marcii in cimpul nostru vizual: logotipul. Autorul analizeaza culoarea („marea manipulatoare a simturilor noastre“) ca suport al diferitelor reclame, o tipologizeaza („culorile la moda“, „culorile societatii“, „culorile culturale“ si „culorile arhetipale“), vorbeste despre limbajul formelor si al culorilor in tehnicile folosite de designer pentru crearea logotipurilor si a ambalajelor comerciale... Sub titlul Revolutia mini DV, Gabriel Cojoc face o paralela intre patru marci de renume in domeniul camerelor video digitale. Un interesant material despre designul editorial romanesc semneaza, la rubrica Profil, Cristina Sabau, care il prezinta pe graficianul de carte Ioan Cuciurica. Aurora Dediu ne introduce in atmosfera novatoare a invatamintului de design italian (Scoli-laborator). Tot Aurora Dediu aduce informatii specializate in domeniul inregistrarilor de pagini Web si al protectiei patentelor. In fine, daca nu stiati „cu ce se maninca design-ul“, aflati din logo-ul publicatiei: „Cu pofta!“

A aparut un nou numar (9/2000) al revistei Cuvintul. Retinem din sumar: un comentariu percutant si nuantat al lui Marian Popescu despre dificultatile legate de finantarea institutiilor culturale in Romania de azi si „cronica de idei“ a lui Adrian Marino (Exercitii de „ideologie“) pe marginea unei carti aparute in Colectia „Biblioteca Sighet“ a Academiei Civice (Exercitii de memorie). „Vedeta“ acestui numar este insa, in opinia noastra, ampla cronica a lui Ion Simut despre „confesiunile fara perdea“ din memoriile „mandarinului valah“ Petre Pandrea (Petre Pandrea sau rafuielile memorialistului cu epoca). Comparatia cu jurnalul lui Miron Radu Paraschivescu e subtila si relevanta, in linia unei demonstratii potrivit careia Pandrea ar fi incercat (fara a reusi totdeauna) sa-si escamoteze pacatele tineretilor adoptind o identitate-masca de „mandarin“: „Curios e ca si alte inclinatii decit cele erotomane il apropie pe Petre Pandrea de Miron Radu Paraschivescu: cea mai importanta este ideologia de extrema stinga. Daca MRP isi etaleaza intreaga evolutie comunista si experienta sa de cobai, de victima a unui regim pe care l-a dorit, pentru care a luptat si pe care ajunge sa-l deteste, Petre Pandrea nu se arata prea dispus sa-si recunoasca trecutul extrem stingist. Inca o data, mandarinul functioneaza ca un paravan. Se infatiseaza, in mod abstract, ca situat deasupra timpurilor si deasupra ideologiilor“.


reviste straine

Capul de afis al numarului pe luna octombrie 2000 al revistei franceze La Quinzaine littéraire este tinut de interviul acordat de catre scriitoarea si militanta feminista Hélène Cixous lui Bertrand Leclair (pag. 10-12) sub titlul La Langue est le seul refuge. Interviul a fost prilejuit de aparitia unei noi carti a acesteia (Le jour n’etais pas la), despre care scrie, in pagina 11, Tiphaine Samoyault. Pe linga acesta, revista include, ca de obicei, numeroase cronici si articole despre aparitiile editoriale importante ale momentului, franceze si nu numai, din diverse domenii: roman, poezie, teatru, filozofie, estetica, societate... Christian Deschamps scrie despre un volum postum al lui Jean-Francois Lyotard: Misère de la Philosophie, Pierre Pachet – despre ultimele carti ale scriitorului german Arno Schmidt, Olivier Morel – despre ultima aparitie editoriala semnata Günther Grass, iar Andre-Marcel d’Ans despre o carte a faimosului revolutionar cubanez Ernesto „Che“ Guevara despre „perioada“ sa africana. Titlul cronicii spune mult, chiar daca nu... tot: „Putain, Che, mais qu’ est-ce qu’ on peut bien foutre ici?“ (in ceea ce ne priveste, credem ca nu mai e nevoie de nici o traducere...). In cadrul rubricii A votre guise, La Quinzaine littéraire invita poeti, romancieri, eseisti, dar si alte personalitati culturale, sa se exprime liber asupra unui subiect la alegerea fiecaruia. In acest numar – filozoful Jean-Luc Nancy se „exprima“ despre filozofie si ce inseamna pentru el a filozofa. Retinem, de asemenea, reflectiile lui Maurice Nadeau despre jurnal, despre scriitura privata fata cu omul public (Journal en public).


reviste judetene

Romania km 0, revista trimestriala de cultura din Baia Mare, ajunsa in prezent la al treilea numar. Redactor-sef: Nicolae Scheianu. Redactor-sef adjunct: Gheorghe Parja. Redactori: Ioan Dragos, Saluc Horvat. Redactor pentru strainatate: Stefan Marinca (Perugia). Revista apare in format A4 tip caiet (de fapt, carte), are peste 200 de pagini si foarte multi colaboratori (de toata mina). Intrucit e vorba de primul numar pe anul in curs, iar anul in curs a fost declarat „an Eminescu“, prima sectiune a volumului este dedicata, bineinteles, poetului national, care deschide si cuprinsul... Eminesciana 2000 include materiale semnate de istorici literari, eminescologi mai buni sau mai rai, autorasi locali si citiva clienti ai revistelor judetene de pe intreg cuprinsul tarii (precizam, pentru cei care inca nu au inteles, ca nu intelegem prin „reviste judetene“ revistele culturale din provincie – multe din ele stimabile, unele chiar remarcabile –, ci revistele din provincie care au un iz... provincial). Dintre putinele materiale valabile, am retinut interviul (relaxat, serios, echilibrat) acordat de profesorul Mircea Anghelescu lui Gheorghe Parja sub titlul Eminescu nu are nevoie de o imunitate de tip parlamentar. Spatii ample sint ocupate de productii ale unor poeti locali (unele mai bunicele, altele slabe, multe semnate de chiar redactorul-sef al revistei). Printre autori, intilnim si nume cunoscute, precum Liviu Ioan Stoiciu, Adrian Alui Gheorghe si George Vulturescu. Proza este si ea reprezentata de autori mai onorabili, mai modesti sau mediocri de-a dreptul. Multe traduceri, recenzii fara cine stie ce calitati, publicate, parca, mai mult pentru a umple niste pagini de revista. Impresia generala e de galimatias, alandala. Nu putine texte sint – sa recunoastem – „serioase“; am ezitat intr-citva sa includem publicatia de fata la categoria „reviste judetene“, dar inegalitatea textelor, conservatorismul prafuit si prezenta a nu sutini veleitari ne-au determinat s-o facem. Printre „vedete“ remarcam texte (nu putine) de acad. Razvan Theodorescu si de dubiosul istoric Raoul Sorban. Incheiem aceasta prezentare cu un panseu demn de nemuritorul Giga, dar semnat de Daiana Felecan: „Daca este sa-i dam crezare lui Umberto Eco si alor lui idei despre opera deschisa, poezia Sara pe deal, in ciuda multiplelor variante de lectura, nu pare a fi intru totul zavorita“. Oare ce ar spune Umberto Eco daca ar vedea ce enormitati despre „opera deschisa“ i se atribuie?