OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Daca intervin acum in ceea ce s-a numit, nu fara oarecare stridenta mediatica, „scandalul de la Iasi“, este pentru a-mi preciza pozitia fata de unul din punctele centrale din Declaratia pe care am semnat-o, alaturi de alti scriitori, si anume nivelul la care se situeaza revista Convorbiri literare. Cu atit mai mult cu cit, dupa aparitia in presa a Declaratiei, redactorul-sef al Convorbirilor, domnul Cassian Maria Spiridon, ne-a somat, pe noi, complotistii, sa demonstram ca revista pe care o conduce e intr-adevar, asa cum pretindem, proasta. Ca sa risipesc orice dubiu, voi spune din capul locului ca, in ce ma priveste, consider ca revista Convorbiri literare este realmente foarte proasta. Nu e, desigur, singura revista proasta din Romania si nici singura care adopta o formula anacronica si intepenita. Spre deosebire insa de alte publicatii care vegeteaza pasnic in anonimat, revista Convorbiri literare se reclama zgomotos de la spiritul Junimii si al lui Titu Maiorescu. Aceasta racordare abuziva la o traditie ilustra schimba radical datele problemei.

Convorbiri literare se infatiseaza, numar de numar, ca o masa informa de texte, aruncate generos si de-a valma pe cele 48 de pagini ale revistei. Printre semnaturi sint si citeva nume respectabile, unele chiar prestigioase. A le invoca drept argument pentru calitatea revistei, asa cum face domnul Spiridon, e incorect. Domnia sa intocmeste (in numarul din iulie a.c.) o lista cu personalitati care au acceptat sa colaboreze la „noua serie“ a Convorbirilor, adica din 1996 incoace, de cind dl Spiridon e redactor-sef. Printr-o ciudata scapare, domnia sa ii trece printre aceste personalitati pe N.Steinhardt si P.Tutea, care murisera cu citiva ani buni inainte ca dl Spiridon sa fi fost in masura a le solicita colaborarea la Convorbiri. Oricum, prezenta mai mult sau mai putin ocazionala a unor nume importante e sufocata de avalansa de texte unde veleitarismul agresiv se intilneste cu delirul agramat. Pagini intregi de pretinse comentarii critice se ocupa, in majoritatea cazurilor, de autori minori, carora li se acorda, bombastic, certificate de existenta literara. Lista autorilor de mina a saptea recenzati, sforaitor si ditirambic, in Convorbiri, e halucinant de lunga. Mai au mare trecere la Convorbiri „eseisti“ veleitari si diletanti de genul Caius Traian Dragomir sau Simion Barbulescu, ale caror compozitii provoaca, dupa primele momente de stupefactie, ilaritate.
Cu riscul de a fi banuit de inclinatii masochiste, am luat numerele din acest an ale Convorbirilor literare, le-am citit cu atentie si am selectat citeva „mostre“ care se dispenseaza, cred, de comentarii. Am respectat punctuatia si fanteziile gramaticale ale autorilor.

Un Proust mai focusat

- „... un Proust mai putin sofisticat, mai evident sincer, mai concentrat, focusat intr-un grad superior asupra nucleului sentimentelor sale ...“ (Caius Traian Dragomir, C.l., aprilie 2001, p. 32)

- „ ... ca sa nu amintim decit doi din pilonii acestui oximoronism ontologic zbatindu-se intre un diluviu amniotic si o pirjolitoare seceta galactica.“ (Ion Rosianu, C.l., martie 2001, p. 41)

- „Haurile singelui trebuiesc umplute cu o totala golire a sinelui.“ (Nicolae Panaite, C.l., aprilie 2001, p. 46)

- „De prisos a mai adauga ca autorii (Liiceanu &Patapievici) unor asemenea «originalitati» nu s-au produs ei insisi in vreo lucrare filosofica «originala», sau macar gindita pe cont propriu, prin care sa-si dovedeasca vreo competenta in domeniul filosofiei.“ (Isabela Vasiliu Scraba, C.l., aprilie 2001, p. 38)

- „Evul Mediu asista la o dicotomie a atitudinii fata de eroism...“ (Caius Traian Dragomir, C.l., iunie 2001, p. 5)

- „Opera e [...] de un clasicism aventurier, concentrata pe abordarea cea mai justa a limbajului si a obiectului sau.“ (Teodora Felicia Tepelea, C.l., aprilie 2001, p. 47)

- „Anul 1989 a insemnat multe lucruri (...). Poate ca a fost (sau inca mai este) vorba si de un idealism juvenil, anacronic, senzualocratic post-comunist in care ne-am imbaiat cu totii mai mult sau mai putin impinsi, poate, si de demonicele resorturi ale unei anarhice hilaritati legata tranzitorial, ancorata undeva aproape dar niciodata indeajuns de siajul barcii gratiei divine.“ (Marius Chelaru, C.l., iulie 2001, p. 5)

- „De aceea, casatoria sotilor Cuclin a fost o fericita manifestare a Instinctului de conservare a a (?) speciei umane. Caci e absurd sa ne inchipuim ca aceasta conservare ar putea avea loc exclusiv pe plan biologic, prin procrearea de noi indivizi umani, fara sa existe si conservare pe planul specific uman, acel al Spiritului, prin crearea de noi valori spirituale, in absenta carra (? – probabil carora n.n.) specia umana se stinge, lasind loc anjectului (? – probabil abjectului n.n.) specimen zoologic, care a (? – probabil e) infraomul. Acesta se inmulteste inspaimintator, prin faptul ca, printr-o degenerare a Instinctului de conservare a speciei umane, se contracteaza acele nefericite casatorii, in care sotii abuzeaza unul de altul in actul de procreatie, fiindca nu colaboreaza in actul de creatie a valorilor specific umane, acele spirituale.“ (Alexandru Bogza, C.l., ianuarie 2001, p. 5)

- „Astfel, emblematica pentru detasarea somatica de marginalitatea contextului si pentru refuzul de a apartine unei coplanaritati castratoare, devine postura chagalliana a poetului ...“ (Dan Bogdan Hanu despre poezia lui Radu Suiu, C.l., mai 2001, p. 42)

Hipofiza si punctul carnal

- „O astfel de poezie, ca cea oferita de Alexandru Lungu, este ca o hipofiza ce ne poarta printre cuvinte, printre obsesii de tot felul, in cautarea unui punct carnal cu care sa ne insotim in natura poeziei.“ (Ioan Tepelea, C.l., mai 2001, p. 43)

- „Un substrat haric insoteste parcursul circular al povestii interioare, configurind reverberatiile eului poetic in ipostaza de elevare in plan existential“. (Dan Bogdan Hanu despre un volum de Ionel Gherghina; textul se intituleaza Ascensiunea circumscrierii poetice, in C.l., aprilie 2001, p. 42)

- „Somnul ermetic in care iubita este captiva, sugereaza criza accesului la starea de rezonanta, de consubstantialitate regasita, marcata de zbaterea autista si traumatizanta ce insoteste metamorfozele discursului si conduce la acutizari exemplare ale fizionomiei poetului.“ (ibidem)

- „Poetul de forta imagistica si ipostazieri temerare care este Virgil Bulat este dublat, mai intotdeauna, de ginditorul sau atletul unei rivnite idealitati ideatice, corpusul textului avind uneori o incarcatura, o ornamentatie si o densitate care ma duc cu gindul la un vultur cu aripi de egreta, si care, in pofida oricaror aparente, reuseste sa survoleze inaltimile si sa-si ascuta pliscul de piscuri“. (Alexandru Sfirlea, C.l., martie 2001)

- „Tragedia amprenteaza integral personajele ionesciene ...“ (Caius Traian Dragomir, C.l., martie 2001, p. 11)

- „... este vorba de un absurd tragic, o conditie care, absurda fiind, devine aparent contrariul sau.“ (ibidem)

- „Inchis in masina specifica timpului, cind nu se putea nimic zari afara, Molnár Ventel va fi purtat in zona Cristurului Secuiesc, dindu-i impresia ca masina inainteaza spre Bucuresti.“ (Grigore Scarlat, C.l., aprilie 2001, p. 30)

- „Romanul debuteaza «ex abrupto», in sensul ca Molnár este arestat in plina noapte, dupa ce fusese la bufet sa bea ....“ (ibidem)

- „Nu-mi pot imagina un scriitor cit de cit important care sa nu scrie mereu, in orice imprejurare, oriunde s-ar afla, acasa sau in calatorie, in zilele de lucru sau in sarbatori. S-ar parea ca exista o lege dura, foarte veche, de neocolit: atunci cind vaca nu este mulsa in fiecare zi, laptele seaca.“ (Ionel Brandabur, C.l., ianuarie 2001, rubrica Dementa de a scrie, p. 15)

- „Puternic ancorat in realitatea vremii poetul Ion Milos cauta solutii de iesire ....“ (Olimpia Iacob, C.l., ianuarie 2001, p. 45)

- „Luceafarul este un poem al limpezirii haosului, dar si al despresurarii gindirii...“ (Cassian Maria Spiridon, C.l., iunie 2001, p. 3)
z „Inspirat de tema legaturilor dintre copii si animale, Nicolae Zavici este prezent in ultimele zbateri ale secolului si ale mileniului cu o placheta intitulata Chichi, ciine credincios, niciodata mincinos ....“ (Simion Barbulescu, C.l., februarie 2001, p. 41)
Femeia cu doua sectiuni
z „Scrisori deschise trupului tau este dedicata femeii care iubeste pierzind si are doua sectiuni ....“ (Adrian Alui Gheorghe despre un volum de Ioan Romeo Rosiianu, C.l., aprilie 2001, p. 47)

- „Prezenta ei intr-o societate oarecare, mai exact intr-un conclav scriitoricesc, iese la iveala, atrage atentia, stimulii celor din jur intra in actiune, amusina pina acolo pina unde da voie sa se imixtioneze cineva in viata ei ....“ (Gellu Dorian despre poeta Rodica Draghincescu, C.l., martie 2001, p. 39)

- „Acest prim poem (...) are o nota autobiografica, refulatorie in buna parte ....“ (ibidem)

- „Acest sunet reverberat, restituit sub chip de bumerang ....“ (ibidem)

- „In aceasta consta de fapt altfelitatea de viziune, de stil si conceptie a acestui tinar romancier ....“ (Simion Barbulescu, C.l., aprilie 2001, p. 419

- „In concluzie, poezia lui Ion Dumbrava reveleaza altfelitatea minorelevata a unui Bildungslyric in tonalitate bacoviana ...“ (Simion Barbulescu, C.l., iunie 2001, p. 40)
z „Mircea Rotaru scrie o poezie a lamurii fiintiale, a eului debarasat de poverile contingentului material cantonat.“ (Ion Rosianu, C.l., aprilie 2001, p. 40)

- „Citind romanul (Jennifer de Mihai Iacob, n.n.), eu am vazut lumina galbuie din Jerico, cum am vazut-o si pe cea a amurgului din Florenta lui Leonardo. (...)
In timp ce lumina ma urmareste si ma invaluie senzorial, trimiterile uneori fortate la subsolul paginii usor ostentative, ma aduc intr-o alerta de eruditie de care m-as fi lipsit cu placere.“ (Petra Vlah, C.l., ianuarie 2001, p. 47)

- „Intreb: domnilor intelectuali de dreapta, v-ati uitat in CV-ul lui Liiceanu? Uitati-va! Marea lui opera este Apel catre lichele. In schimb acesti adulatori ai lui Liiceanu n-au auzit de Ilie Parvu, coleg de Academie ...(...). si iar zic: domnilor intelectuali de dreapta, ati citit vreodata cu atentie textele lui Patapievici? O adevarata fuga paranoica de idei ce se bat cap in cap ...“ (Sorin Comorosan, C.l., februarie 2001, p. 6)

- „Deghizata in Ioana, intr-un voal teatral, Anda se strecurase in patul lui Alexandru catalizind suferinta subumana a aceluia si de ce nu, interesul cartii. Actul plastic o data consumat, Alexandru sfirseste prin a metaboliza quiproquo-ul fatal. Pentru acest atac oedipian, Anda era pregatita. (...) Alexandru accepta in vraja acuplarii licoarea letala turnata in paharul de Chivas Regal. (...) Singe amestecat, revendicare narativa a unui teritoriu fizic uman si spiritual romanesc, a unei ascendente glorioase in cresterea si descresterea fluidului vital, dispune si de retete si strategii epice socante ....“ (Geo Vasile despre un roman de Irina Egli, C.l., februarie 2001, p. 30)

- „Aceasta revelatoare spaima a redimensionarilor ambientului zamisleste nelinisti paroxistic-voluptoase in plan erotic si il singularizeaza (unicizeaza) in chip fericit pe poet ca pe unul din cei mai ingeniosi exploratori ai minusculozitatii eclozionate deconturant in chiar clipa aplecarii asupra ei, clipa dilatata infinitudinal.“ (Ion Rosianu despre poezia lui N.Motoc, C.l., februarie 2001, p. 40)
Am lasat, cu regret, la o parte, pentru acest „bêtisier“, nenumarate alte exemple. Amatorii de enormitati, colectionarii de „perle“ gasesc in Convorbiri literare o sursa inepuizabila.

Delirul necontrolat (necontrolabil) din paginile Convorbirilor dovedeste, o data in plus, ca – asa cum spunea Caragiale – cel mai greu lucru pentru un roman care stie citi este sa nu scrie si, mergind mai departe: cel mai greu lucru pentru un roman care scrie poezii este sa nu scrie si critica literara. Incurajarea amatorismului si legitimarea imposturii sint, in acesta ordine de idei, consecintele cele mai frapante. Inutil sa mai insist asupra confuziei valorilor sau asupra mecanismului – usor de demontat – gratie caruia diletantii capata „autoritate“ si ajung membri in diferite jurii, persoane cu greutate institutionala etc.
Si inca ceva: printr-o ironie – sau o gluma proasta – a istoriei (literare), „coplanaritatea castratoare“ se intilneste cu „minusculozitatea eclozionata“ chiar in paginile revistei unde Maiorescu publica odinioara Betia de cuvinte.