OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Ana SINCAI
Informatie si comunicare. Informarea documentara – o disciplina in expansiune
Editura Paralela 45, Colectia „Comunicare si Limbaj“, Pitesti, 2000, 40000 lei


Volumul de fata este o abordare care utilizeaza pe rind diferite metode – descriptiva, comparativa, istoricista – a unui domeniu dificil de circumscris, nu numai din cauza complexitatii sale, dar si pentru ca isi traseaza inca trasaturile definitorii prin negociere intra- si interdisciplinara. Este vorba de stiinta informarii, pe care Ana Sincai o discuta, gratie unei experiente considerabile in domeniu, cu precizia si sistematicitatea specialistului, dublate de disponibilitatea de a se face inteleasa si de catre publicul larg. De aceea este cit se poate de firesc pentru aceasta carte sa porneasca de la citeva precizari terminologice. Substanta Argumentului care deschide volumul o formeaza lamuririle privind decantarile succesive din care au rezultat „termenul de «informare documentara» (pentru disciplina care reprezinta acea componenta a «stiintei informarii» preocupate de transferul informatiilor de cunostinte existente in documente), termen care nu-l exclude, ci il subsumeaza pe cel de «informatica documentara» (folosit pentru denumirea acelei parti a «informarii documentare» preocupata de transferul acelorasi informatii-cunostinte prezentate in documente, insa numai prin intermediul mijloacelor automate de calcul, folosind procedee electronice)“. Cit despre „stiinta informarii“, acesta este termenul care l-a inlocuit pe cel de „informatica“, „lansat in anii ’60 de reputatul specialist A.I. Mihailov pentru a numi «teoria informatiei stiintifice»“. Impunerea acestor concepte are o istorie sinuoasa, asupra careia Ana Sincai se opreste extensiv in capitolul al doilea, intitulat Relatiile: Stiinta informarii – Informatica &Informare documentara – Informatica documentara. Daca delimitarea termenilor prezenti in titlul capitolului a izvorit din necesitatea denumirii unei discipline in expansiune, utilitatea folosirii lor rezida in eliminarea unor confuzii suparatoare. Astfel, „adoptarea denumirii de «stiinta informarii» este recomandabila intrucit elimina si echivocul generat de acceptia curenta a termenului de «informatica» (tratarea rationala si automata a informatiilor stiintifice)“.

Fara a compromite echilibrul dintre limbajul de specialitate si cel accesibil cititorului mai putin avizat in domeniu, capitolele Compatibilitatea sistemelor traditionale si moderne de informare documentara si Prelucrarea sintetica si analitica a informatiei au cu precadere relevanta, datorita specificului temelor abordate, pentru cei direct implicati in informarea documentara. Desi ingreunata de disjunctia dintre tehnicile computerizate si cele manuale de lucru, compatibilitatea sistemelor de informare documentara reprezinta un deziderat ce trebuie in permanenta avut in vedere este concluzia care se desprinde din Compatibilitatea... Celalalt capitol mentionat, Prelucrarea, trece in revista cele mai obisnuite forme de prelucrare a informatiei din documente, cunoscute sub numele de „condensate“: titlu, referinta bibliografica, adnotarea, referatul, rezumatul, recenzia. Capitolele IV si V se afla intr-o legatura intrinseca: primul dintre ele, Fluxul informatiei in lumea actuala, argumenteaza, intr-o nota sobra, dar infuzata de dorinta de a convinge, caracterul indispensabil pe care informatia stiintifica il are pentru omul de stiinta contemporan. Celalalt, Metodologia elaborarii unei lucrari stiintifice, translateaza discutia pe marginea acestui subiect din cimpul teoretic in cel practic, deoarece se ocupa de felul cum informatia trebuie inserata intr-o lucrare stiintifica. Descrierea detaliata a etapelor elaborarii unei astfel de lucrari, definirea aparatului stiintific si a componentelor sale (elemente introductive, elemente redactionale, apendici), indrumarele pentru redactarea articolelor stiintifice si a rezumatelor de autor fac din acest capitol un ghid esential pentru orice intelectual.

Istoricul informarii documentare pedagogice in context international, istoric marcat de o recunoastere progresiva a statutului central pe care aceasta disciplina il are in contemporaneitate, este schitat in capitolul VII. Tot o perspectiva comparatista opereaza si in capitolul urmator, in care traseul invatamintului biblioteconomic din Romania (institutii, sustinatori) este juxtapus celui al unor foruri de pregatire in acelasi domeniu, active in Europa Occidentala si Statele Unite. Ultimele doua capitole ale volumului se ocupa cu transformarea la fata a informarii documentare sub incidenta unor schimbari tehnologice si mentale de ordin global. Revolutia informatica si tendinta de remodelare a relatiei dintre diverse institutii si publicul lor dupa tiparul relatiei de piata, in care oferta sa vina realmente in intimpinarea cererii, sint factorii semnalati de Ana Sincai drept potentiali (deocamdata, in Romania) reformatori ai domeniului biblioteconomic.

Punind cap la cap exhaustivitatea demersului Anei Sincai (exhaustivitate sustinuta de o mobilitate incontestabila a autoarei de a se misca intre granitele domeniului abordat), stilul de o tinuta stiintifica certa al cartii, atitudinea favorabila catre exigentele contemporaneitatii, ce razbate din fiecare pagina, precum si necesitatea reala de a aduce la cunostinta publicului importanta stiintei informarii si a disciplinelor conexe, se poate spune perfect justificat ca acest volum este o aparitie editoriala de remarcat.