Orice retrospectiva anunta un artist ajuns la maturitate, stapin pe mijloacele sale plastice, cu opera si cota – indiferent daca muzele il viziteaza pe cheiul Dimbovitei sau la poalele Timpei, la Brasov. Este si cazul graficienei Marcela Radulescu, a carei expozitie, deschisa zilele trecute la Muzeul de Arta brasovean, ne ofera – post festum – prilejul unor placute reflectii critice. Cele 90 de lucrari prezente pe simeze alcatuiesc un ansamblu ce reliefeaza, ca trasaturi definitorii ale artistei expozante: apetenta pentru experiment, usurinta de a mixa tehnicile, refuzul claustrarii in sistem ori in dogme stilistice, desenul sigur si, mai ales, curajul/curiozitatea de a proiecta pe sevalet noi forme si semnificatii posibile. Calitati rasplatite, de-a lungul carierei, cu aprecieri si distinctii importante: Premiul I la Simpozionul International al Artistilor de la Györ (Ungaria), Medalia de aur pentru desen la Festivalul International de la Mouscron (Belgia), premiul pentru grafica la Bienala „Ion Andreescu“ de la Buzau, sau premiul revistei Astra din Brasov pentru grafica de carte.
Opera Marcelei Radulescu ia act de realitatea lumii, distantindu-se totodata de primejdia corespondentelor recognoscibile; propune (platonic) idei, pornind (muritor) de la imagini de ordin secund. Seria numita Spatii innobilate este, in acest sens, un prim si solid argument. Construite cu rigoare de geometru si catifelari de pastel, esentializate si epurate de orice artificiu decorativ, structuri grafice permutabile (cite trei sau cite patru) convertesc decisiv suprafata hirtiei in spatiu si intuitia in gind articulat.
Fara sa recurga la simboluri facile, Marcela Radulescu reuseste sa puna in opera si in actiune o lume interioara in perfect acord cu codul lumii exterioare, din care isi culege fragmentele de realitate, temele, motivele si ideile. Dupa ordinea celesta a spatiilor terestre urmeaza, astfel, haosul, deriva, tumultul subteran al pasiunilor, impletite in configuratii baroce, intr-o caligrafie minutioasa, cu motive din mai toate ariile culturale si temporale. Nodul de tensiuni care rezulta e chiar semnul angoaselor, al viziunilor si al interogatiilor noastre umane cele mai recente. Daca Marcela Radulescu ridica aici o intrebare, tot ea ne ofera, ludic, raspunsul: Fotografii de pasaport, in varii ipostaze cromatice, pentru deconstructie si recompunere spirituala, intr-un orizont mai clar.
Asadar, unde se situeaza, estetic, lucrarile Marcelei Radulescu, expuse generos in salile Muzeului de Arta din Brasov? Desigur, in cea mai buna traditie a scolii graficienilor clujeni, unde artista si-a facut studiile; si e de remarcat tenacitatea cu care – pret de peste trei decenii – ea si-a decantat, si-a rafinat pina la personalizare arsenalul de mijloace grafice bine potentate, cu care asalteaza universul unei arte a rabdarii. Energia penitei, spontaneitatea crochiului, transparenta laviului si caldura pastelului o recomanda ca un grafician sensibil; rigorile conceptiei, profunzimea viziunii si umorul expresiei o definesc drept un artist cerebral. In consecinta, desi retrospectiva, expozitia de acum a Marcelei Radulescu nu e doar o privire in urma sau o sinteza incheiata a unei experiente plastice fertile si indelungate. Este, mai curind, inca un moment al devenirii, inca un impuls pentru un viitor care se anunta incarcat de surprize.

