OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Lisa DUGGAN
Sapphic Slashers: Sex, Violence, and American Modernity
Duke University Press, Durham and London, 2000, 312 p.

Cartea Lisei Duggan, Sapphic Slashers: Sex, Violence, and American Modernity (Duke University Press, 2000) rezista unei categorizari disciplinare imediate. Studiul releva concomitent in progresul investigatiei modernitatea-epistema a lui Michel Foucault, modernitatea ca determinism discursiv prin intermediul caruia se frustreaza democratia si se instituie inegalitatea sociala si, in fine, modernitatea (americana si de pretutindeni) ca proiect didactic ce poate aviza in mod pozitiv strategiile contemporane de politica identitara. Ancorarea in textura istorica a unei crime (produsa in contextul suprematismului sudist decadent al Memphis-ului anului 1892) care a canalizat o logoree transdisciplinara pe plan local si pe plan global este pentru Lisa Duggan un prilej de a marca logica unei mosteniri politice, precum modernitatea americana, atit textual (printr-un ingenios colaj documentar-eseistic), dar si subtextual (retorica sa de persuasiune este deseori nuantata involuntar de autoritatea pe care discursul institutional al trecutului o exercita asupra perceptiei contemporane a unor naratiuni culturale).

Protagonistele crimei safice, Freda Ward si Alice Mitchell, precum si mai cunoscuta abolitionista Ida Wells isi plaseaza discursurile apologetice si revendicarile sociale intr-un parcurs discursiv in care planul lor notional si nominal este implicit ideologizat prin aparitia la acel sfirsit de secol a unui Kraft-Ebbing, a unui Marx sau a unui Abraham Lincoln. Ideologic vorbind, imposibilitatea folosirii unui limbaj depolitizat este concluziva pentru statutul geniului si rasei.
Credibilizarea culorii locale este unul dintre factorii motivationali care au stat la baza excursului critic si totodata modalitatea genealogica prin care Lisa Duggan intelege sa induca, in afara unui climat, intreaga panoplie de mecanisme care genereaza spatii de perceptie si seriile binare in perimetrul carora se contureaza identitati discursive. Impotriva acestor identitati esentiale si abuzive, contemporaneitatea si politica sa, care convoaca programatic o motricitate identitara aciclica si revoca posibilitatea unui spectru unificator de reprezentare si vizibilizare, poate beneficia activ prin cunoasterea oportunitatilor institutionale de identificare a trecutului. Daca antiesentialismul produce o reprezentare a spatiului privat ca fiind implicat activ in modelarea identitara, esentialismul comunitatilor de discurs, prin minimalizare si marginalizare, deduce o demografie identitara, ale carei posibilitati de redimensionare ar trebui sa faca obiectul politicii contemporane. Intr-un eseu anterior (Queering the State, 1994), Duggan, care preda acum in cadrul programului de Studii Americane de la New York University, sustinea necesitatea intoarcerii pe arena politica la un esentialism strategic. Prin aceasta ea se referea la o modalitate discursiva prin care termenii esentiali sa fie constientizati ca o plusvaloare sustrasa contextului initial, care, chiar si in absenta unei descrieri sau redescrieri identitare in termenii antiesentialismului, genereaza in mod pertinent vizibilizarea si elucidarea sociala a individului si comunitatii.

Naratiunea-crima sau crima pasionala safica aleasa ca exemplu de creare a modernitatii este un eveniment izolat, a carui hiperbolizare pare intr-o prima analiza cel putin aleatorie. Totusi, alegerea este motivata de textura tematica a naratiunii, de surprinderea retroactiva a unor conditii discursive care devin esentiale pentru delimitarile populare in legatura cu spatiile publice si private, precum si in legatura cu notiunea dubla de stil de viata. Accentul se pune, pe parcursul firului narativ al crimei pasionale safice, pe opozitia care se instaureaza si se itereaza intre cele doua spatii politice (privat si public sau intre „real“ si „reprezentare“), considerindu-se ca aceasta opozitie este nenaturala si lipsita de necesitate. Totusi, prin intermediul amplelor selectii de articole jurnalistice, al proceselor verbale juridice, al rezumatelor din reviste soi-disant scientizatoare si al selectiilor literare, dar mai ales prin interactiunea constanta intretinuta de acestea, revine in atentie conturul incipient al naratiunilor omniprezente in prezent. Acest contur expune simultan trasaturile prin care se identifica esential tipul caucazian (si ratiunile sale economice), tipul afro-american (si agresivitatea sa atavica presupusa), erotopatologia (sexul ca deviere de la o norma exclusivista), distinctiile de gen (care reduc posibilitatea identificarilor inedite ale masculinitatii si feminitatii). Modalitatea discursiva in care aceste trasaturi devin factori de cetatenie si produc prin definitie negativa ideea moderna de stat sint discutate atit din perspectiva iluminatoare a conceptelor si instrumentelor discursive care iradiaza din trecut concepte si identificari eronate din prezent, cit si din perspectiva remodelarii, strategiilor de rezistenta vizavi de auto- si allo-reprezentari anacronice.

Fiecare naratiune culturala este din punctul de vedere al Lisei Duggan o interventie politica, indiferent de gradul de intentionalitate coercitiva. Paralelismul elocvent dintre naratiunile crimei pasionale safice si al experentei „legii“ lui Lynch produce o comparatie de grad secundar, a economiei identitare, in cadrul careia identificarile de rasa si gen depasesc coordonata volitionala a individului izolat sau ostracizat si care paveaza calea unor identificari similare. Astfel, antecedentul si recursul la antecedent promoveaza un model constructiv, care defineste prin continenta binara posibilitatile de includere, cit si cele de excludere. Or, mostenirea binarismului (ca si mostenirea logocentrismului) poate fi deconstruita nu numai prin schimbarea balantei de privilegiu social si politic, ci si prin intermediul rezistentei alimentate de aceasta. Reprezentarile alternative (care pentru posteritate sint un loc comun al multiculturalismului) evadeaza constringerile acestor naratiuni particularizante. In acest mod, se evidentiaza naratiunea-parazit a unei sexualitati normale, a unei dihotomii de gen si a unor criterii de cetatenie: in contextul in care atit cunoasterea sexuala, studiile evolutioniste asupra agresivitatii, cit si politica modernitatii sint tributare analogiilor apofatice, negative. Astfel, dupa cum arata Duggan, sexualitatea normala se defineste prin excluderea dintr-un spectru totalizator de conduite a economiei sexual neproductive, cetatenia se stabileste in functie de criterii rasiale, de gen si economice, iar statul conglomerant este rezultatul inegalitatii si excluderii. Naratiunea modernitatii este o naratiune a unei crime, a unei excizii eugenice, care reproduce in interiorul sau violenta pe care in mod constient tinde sa o elucideze si sa o domine.
Modelele concurentiale ale femeii masculinizate, ale negrului violator sau ale albului pauperizat prin practica sociala si economica sint surprinse in relatia lor cu metodele de continenta a cunoasterii in diverse ipostaze institutionale (jurisprudenta, patologie medicala si mass-media) si prezentate ca instante de contestare a ordinii sociale si politice. Cea mai importanta idee din Sapphic Slashers este ca participarea cetateneasca si democratia principiala devin prin aceasta prisma concepte selective, cu caracter functional in etiologia inegalitatii contemporane. Marea naratiune a modernitatii politice, in termenii lui Lyotard, precum si corolarele sale sint rezidual vizibile in lumea noastra, iar potentialul lor de avizare a rezistentei si redimensionarii identitare pozitive este inca activ.
Raportarea la istorie nu este un beneficiu doar in sensul traditional, al genealogiei si anatomiei momentelor de interes (inter)national, ci, conform moralei care alimenteaza studiul Lisei Duggan, modelul fundamental al perceptiilor generale si artizanul posibilitatilor identitare actuale.