Andra Rotaru: „am încă multe de explorat şi de pus pe hîrtie“

Autor: Victor ALEXANDRESCU | Categoria: | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Andra Rotaru a publicat recent, în Spania, En una cama bajo la sábana blanca (Bassarai Ediciones, 2008)/Într-un pat sub cearşaful alb (Editura Vinea, 2005).

Cum v-aţi descrie, în cîteva cuvinte, pentru cititorii Observatorului cultural?

Am 28 de ani şi pot să spun că sînt norocoasă, în sensul în care proiectele la care am visat cîndva s-au realizat în mare parte. Am visat să debutez la 25 de ani şi acest lucru s-a întîmplat cu volumul Într-un pat sub cearşaful alb; am visat ca următorul volum de poezie, Melatonin, nepublicat încă, să îi placă Norei Iuga încît să îmi scrie prefaţa… şi sînt extrem de fericită că şi acest lucru s-a întîmplat; mi-am dorit să public volumul de debut în limba spaniolă şi s-a realizat în 2008. Uneori, nici nu mai ştiu unde încape atîta fericire, dar a doua zi o iau de la capăt parcă cu şi mai multe motive de bucurie. Mă simt bine că scriu, că am încă multe de explorat şi de pus pe hîrtie.

Ce ne puteţi povesti despre recenta dvs. apariţie în Spania? Nu multor scriitori români li se întîmplă să fie publicaţi la Madrid (Vitoria-Gasteiz). Cine v-a tradus versurile şi cum aţi descrie colaborarea cu traducătorul?

Cartea a apărut la una dintre editurile cu succes la critici, Bassarai, în nordul Spaniei, locul în care cultura spaniolă capătă ceva din izul culturii franceze, iar lumea este mai deschisă, mai curioasă, mai rafinată. Un lucru foarte bun a fost faptul că editorul, Kepa Murua, a putut miza pe tema manuscrisului pe care i l-am propus, mai exact pe pictura Fridei Kahlo, în variantă poetică. Colaborarea cu traducătorii a fost extrem de interesantă, m-a dus pe tărîmuri îndepărtate, pînă în Mexic, şi chiar am descoperit o prietenă a Fridei, încă în viaţă, Elena Poniatowska, un nume despre care nu mai e nevoie să spun eu nimic. Cartea a apărut datorită unei echipe de traducători care s-au completat unul pe altul: Adelina Butaciu, Luiza Maria Icriverzi, Borja Pujol Lopez-Araquistain, sub îndrumarea scriitorului mexican Daniel Gonzales Duenas.

Cum v-aţi descrie ca scriitor român, credeţi că poezia poate fi o profesie în România?

Un scriitor cred că poate să scrie şi pentru sine, dar şi pentru alţii. O opţiune pentru un scriitor în România este să devină jurnalist. Sau să se plimbe din rezidenţă artistică în altă rezidenţă, încît să aibă posibilitatea să scrie şi să fie plătit decent pentru asta. Dar de multe ori, alte state, nu cel român, îi asigură acest confort psihic şi material.

Ce scriitori români vă plac, dar străini?

Dintre scriitorii români îmi place Nora Iuga, pe care visam să o întîlnesc de cînd eram mai mică, şi îi vorbeam în gînd Autobuzului cu cocoşaţi…, apoi Lebedei cu două intrări. Îmi mai plac Livia Roşca, Dan Coman, Svetlana Cârstean şi al ei prinţ Akihito, Ofelia Prodan. Dintre scriitorii străini, Vargas Llosa, Rushdie, Mishima, Kundera, Kobo Abe, M. Duras şi mulţi alţii.

Care este poetul contemporan pe care îl admiraţi cel mai mult?

Este simplu… atît ca poet, dar şi ca vibraţie care a trecut dinspre poezii înspre mine şi m-a fascinat, este Nora Iuga.