Prin 2003-2004 strîngeam rîndurile şi-l acuzam cu toţii pe
Ion Iliescu de faptul că se implica politic şi că le ţinea hangul PSD-iştilor,
le făcea campanie din poziţia de preşedinte al românilor. Iliescu se rezuma la
a participa oarecum discret la întrunirile partidului său de suflet şi la a da
mîna cu Adrian Năstăse pe panourile electorale. Astăzi, Traian Băsescu face
exact ce făcea acum patru ani Ion Iliescu, ba chiar mai mult. Îi denigrează în
numele candidatului său, Vasile Blaga, pe oponenţii acestuia, din aceeaşi
funcţie de preşedinte al românilor. Acelaşi Băsescu, în calitate de candidat,
acuza dur implicarea lui Ion Iliescu în 2004. Ce ar fi mai mult de spus despre
animalul politic? Nimic. Faptele vorbesc de la sine. Animalul politic este o
nevertebrată.
Nu mulţi mai sînt acum în jurul lui Traian Băsescu să-i ţină
partea. Comentatorii şi formatorii de opinie care-i ţineau trena prezidenţială
sau reprezentanţii credibili ai societăţii civile sînt ori prin funcţii
oficiale la Cotroceni şi nu mai pot emite puncte de vedere care să mimeze
dezinteresul politic, ori s-au retras, acum în calitate de „foşti“ în demnităţi
publice, erodaţi şi deveniţi pe parcurs necredibili şi, ca atare, inutili. Cei
care au scăpat de situaţiile de mai sus păstrează o tăcere jenată.
Alegerile ce stau să vină sînt dezorientante. Parcă
niciodată oamenii nu au fost mai încurcaţi în alegerea pe care trebuie să o
facă la aceste alegeri din 2008. Oferta partidelor pentru alegerile locale este
nesatisfăcătoare, mai toţi se întreabă pe cine să voteze şi par neconvinşi.
Oprescu, Blaga, Orban etc. sînt pur şi simplu neinteresanţi sau nu (ne)
inspiră. Şi cum ne-am învăţat să luăm localele drept barometru pentru alegerile
generale, se pare că aceleaşi sentimente, de dezorientare şi dezinteres, ne vor
încerca şi în toamnă-iarnă. Oferta politică ce se va prezenta sub formă de
partide şi candidaţi pentru Cotroceni va fi la fel de bulversantă, evident, din
cauza lui Traian Băsescu.
Prin poziţia sa tranşantă împotriva hegemoniei PSD şi a
Guvernului Năstase, liderul Traian Băsescu a reuşit să catalizeze atît
opoziţia, cît şi societatea civilă, oamenii credibili din sfera culturii, care
au ţinut loc de opoziţie într-o perioadă în care „dreapta“ politică se afla
într-o degringoladă asemănătoare cu cea a „stîngii“ politice de azi. Între
timp, viaţa politică a degenerat în bîlciul dezgustător de astăzi. După ce a
fost ales preşedinte, Traian Băsescu s-a transformat într-un personaj
controversat şi excentric, marcînd fiecare moment al vieţii politice din 2004
şi pînă astăzi. Drept dovadă, campania electorală nu a început cu adevărat pînă
cînd el nu a intervenit duminică, de pe prispa unui restaurant, în defavoarea
adversarilor lui Vasile Blaga la Primăria Bucureştiului, în modul abrupt,
caracteristic. Politica de după Traian Băsescu nu va mai fi aceeaşi – prin
comparaţie, alegerile de pînă în 2004 ar putea părea mai degrabă o succesiune
de politeţuri de salon. Întrebaţi de ziarişti despre ieşirile absurde ale lui
Traian Băsescu, oamenii politici de lîngă el se arată miraţi că nu ne-am
obişnuit cu felul „activ“ şi „implicat“ al acestuia de a fi preşedinte. Nu, nu
ne-am obişnuit. Poţi fi activ şi implicat şi fără mojicie.
Aparenta preschimbare a lui Traian Băsescu (de fapt, şi-a
dat arama pe faţă) lasă o categorie importantă de electorat fără opţiune reală.
O categorie despre care se vorbeşte puţin, dar foarte importantă: oamenii
activi, educaţi, modernişti, anticomunişti – toţi cei din România mai puţin
profundă, dar mult mai realistă. Este vorba despre acei oameni pe care înainte
îi numeam simplist „electoratul Convenţiei“, chiar dacă unii dintre aceştia
erau prea mici ca să apuce să voteze în 1996. Sînt cei care aşteaptă soluţii,
şi nu pomeni electorale, cei care plătesc impozitele din care trăieşte România
profundă. Cu un PD-L care nu înseamnă nimic fără Traian Băsescu (duminică ne-a
fost servită şi dovada) şi cu un preşedinte care practică un discurs public
intorelabil şi vadimist, ce a lăsat PRM-ul fără electorat şi discurs, cu un
Partid Naţional Liberal falimentar, ce a guvernat iresponsabil şi fără spor, cu
un Partid Social Democrat aflat între obrăznicia lui Marian Vanghelie şi
soluţia retrogradă reprezentată de Ion Iliescu, ne aflăm în faţa unei reale
dileme. Partea proastă este că alternativele sînt chiar mai respingătoare decît
cele trei mari partide.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters