Nr. 625 din 25.05.2012

Focus
Editorial
Actualitate
Opinii
Informaţii
Politic
Literatură
Istorie literară
Filozofie
Arte
Agenda culturală
Rubrici
Internaţional
 
Carmen MUŞAT
Paul CERNAT
Ovidiu DRĂGHIA
Iulia POPOVICI
Adina DINIŢOIU
Ovidiu ŞIMONCA
Alina PURCARU
Doina IOANID
Bianca BURŢA-CERNAT
Andreea RĂSUCEANU
Cezar GHEORGHE
Silvia DUMITRACHE
Observator cultural
vezi toti autorii
Translation

Acasa   |   Arhiva   |   2006   |   Iunie   |   Numarul 327   |   Antenele conservatorilor si puterea

Antenele conservatorilor si puterea

Autor: Sabina FATI | Categoria: Politic | 0 comentarii
Tipareste pagina Mareste caractereMicsoreaza caractere Marime text
Omul politic Dan Voiculescu si partidul sau nu inseamna mare lucru fara trustul de presa controlat de liderul conservator. Antena 1 si Jurnalul national au fost singurii agenti electorali ai omului de afaceri Voiculescu si ai partidului sau „umanist“, cu o doctrina originala, preluata din zona latino-americana. Dan Voiculescu a dat buzna in politica dupa ce a vazut cit de bine se cistiga la ruleta jocurilor economice care se fac prin intermediul mass-media, gindind ca santajul si manipularea pot fi practicate chiar cu mai mult succes in cimpul politicii autohtone.

Initial serviciile sale de presa au fost puse natural in slujba PDSR, in contrapartida cu beneficiile pe care proaspatul capitalist le-a obtinut cu ajutorul acestui partid. De altfel, Voiculescu a fost numit sub guvernul Vacaroiu director al Intreprinderii de Comert Exterior Dunarea – societate infiintata de Securitatea lui Ceausescu pentru a aduce cit mai multa valuta in tara.

In anul 2000, campania de defaimare a Conventiei Democratice dusa de Antena 1 ajunsese la apogeu, iar PDSR-ul de atunci a fost de acord sa se lase capusat de minusculul partid umanist achizitionat de Dan Voiculescu si sa-l duca in parlament. Trocul era clar, PDSR avea prin Antena 1 o armata de avangarda care lupta impotriva fortelor de dreapta, iar proprietarul postului de televiziune, Dan Voiculescu, primea citeva scaune parlamentare, devenind nu doar partas la ospatul puterii, ci si jucator la masa guvernului. Gustul pentru scena s-a dezvoltat la Voiculescu odata cu intarirea trustului sau de presa, care in perioada guvernarii Nastase a primit sume imense din publicitate de stat, beneficiind in acelasi timp de stergerea uriaselor datorii pe care le avea la bugetul tarii. Strategia sa de imagine nu a fost, insa, foarte buna, fiindca dupa aproape patru ani in care emisiunile informative ale Antenei 1 si Jurnalul national dadeau zilnic stiri nesarate cu patronul-politician si partidul sau, PUR depasea cu greu 1% din preferintele electorale. In 2004, cind umanistii rupsesera deja protocolul de guvernare cu social-democratii, Dan Voiculescu a experimentat puterea partidului sau la alegerile locale, folosind din greu mijloacele de presa pe care le avea in proprietate.

Campania dura dusa de Antena 1 impotriva vestitului Sechelariu, primar PSD de Bacau, a dat roade, iar candidatul PUR a cistigat fotoliul primariei bacauane. Cu toate eforturile trustului de presa condus de Voiculescu, umanistii au avut per total un scor submediocru care nu le putea permite accesul in legislative. Succesul de la Bacau a demonstrat in schimb puterea de influenta a Antenei 1, iar acest post de televiziune a devenit instrumentul principal de negociere pentru alegerile generale. Initial, Dan Voiculescu a incercat sa-i convinga pe liberali sa faca o alianta electorala cu PUR – mai cu seama ca in 2003 acest partid si-a schimbat doctrina trecind in zona dreptei –, dar conditiile puse de PNL nu erau destul de bune pentru umanisti, care nu primeau suficiente locuri pe liste pentru ca ulterior sa conteze in aritmetica parlamentara. Cu abilitatea capitalistului pescuitor in ape tulburi, Voiculescu a negociat in paralel o alianta cu Adrian Nastase, ahtiat dupa imagine si aparitii aranjate pe ecrane.

Fostul premier stia ca Voiculescu il poate trada oricind, dupa ce suportase santajul PUR vreme de doi ani, dar decit sa lase Antena 1 la indemina liberalilor a preferat sa si-o treaca in propriul arsenal electoral, cazind astfel in plasa bine intinsa a presedintelui umanist.
Odata ajuns in parlament, Dan Voiculescu si-a abandonat fara scrupule partenerul care l-a carat in spate si a trecut in tabara puterii, continuind sa faca aranjamente cu social-democratii, de care era legat prin fire nevazute, dar puternice. Dosarul sau de informator al securitatii fusese trecut la secret in perioada guvernarii Nastase, iar liderii PSD stiau exact ce contine si unde se gasesc documentele care il puteau compromite de Dan Voiculescu. Fostul secretar general al PSD, Dan Matei Agaton i-a fluturat de altfel liderului umanist in 2003 aceasta informatie, atunci cind PUR a exagerat cu santajul la adresa social-democratilor.

Trustul de presa aflat in proprietatea familiei Voiculescu s-a intarit intre timp cu o televiziune de stiri si un saptaminal financiar tot mai specializat in anchete si investigatii la adresa adversarilor politici si de afaceri ai actualului presedinte conservator. Cu ajutorul acestor mijloace si-a negociat probabil Voiculescu functia de vicepremier, incercind sa cumpere bunavointa primului ministru, care are nevoie de sprijin mediatic solid pentru a tine piept ofensivelor tot mai puternice declansate de PD. Cind mizeria biografiei sale a iesit la iveala, presedintele conservatorilor-umanisti a comandat atacul la adresa lui Tariceanu, balansindu-si partidul si trustul media spre PSD. Spectacolul artificial regizat de conservatori pentru a decide raminerea la putere a fost bine acoperit de cele doua antene sub aparenta inselatoare a echidistantei si sub amenintarea voalata a pornirii unei campanii dure impotriva cabinetului Tariceanu.
Partidul condus de Dan Voiculescu isi aranjeaza in continuare viitorul prin singurele pirghii de manevra pe care le are: televiziunile si ziarele pe care le controleaza. Fara aceste instrumente, conservatorii ar fi nevoiti sa iasa din scena la fel de brusc cum au intrat.

 
 
 
Cele mai citite articole
„Marius Oprea se va întoarce la IICCMER“
Speranța lucidă a Bucureștilor
BIFURCAŢII. Absolvenţii
Endemicul plagiat în şcoala românească
Norman Manea – Doctor Honoris Causa
 
Parteneri observator cultural
Artline Editura Litera Incubatorul de condeie Teatrul Tineretului din Piatra Neamt Modernism Liternet Regizor Caut Piesa
 
filarmonica george enescu ONB Radio Romania Muzical Radio France International Romania Muzeul Ţăranului Român Radio România Actualităţi Radio Romania Cultural
 
Uniunea Artistilor Plastici Elite Art Gallery Fundatia Culturala Greaca Comunitate foto Infocarte Cartier Reteaua literara
 
Godot Cafe-teatru bookiseala.ro Institutul Cultural Roman Dana Art Gallery Senso TV vreaubilet ro hoteluri
 
Business Edu LicArt Şcoala Micile Vedete Corporate Image International Experimental Engraving Biennial Gazduire