OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

- O bijuterie editoriala despre alte bijuterii
Mariana Tudor, directorul revistei Antichitati Romania (parca lipseste ceva din titlu) critica in numarul 2 (8) din februarie-martie 2005 o stare de lucruri intr-adevar neplacuta pentru amatorul roman de antichitati: lucrarile de tinuta despre obiecte/lucrari de arta nu ajung decit arareori in librarii, raminind cel mai adesea in muzeele de pe cuprinsul tarii, cel mai adesea goale si lasate in paragina. Conditii grafice excelente, pagini suficiente (114) si traducerea sumarului in franceza si engleza sint calitati certe ale unei publicatii insa destul de costisitoare (110.000 lei). Iubitorul de frumos poate gasi in cuprinsul revistei prezentari de galerii si colectii (obiectele sint intr-adevar superbe), de muzee, expozitii si tirguri. Nu lipseste actualitatea internationala: un sumar al tirgurilor periodice de antichitati din Italia. Sint prezentate, apoi, vechi stiluri de mobilier (Empire si Directoire), Tehnica in anii belle époque (cu ilustratii bogate si graitoare) sau „povesti ale obiectelor“, in texte aflate la limita dintre discursul ghidurilor de muzeu si cel al istoriei mentalitatilor (Carmen Diaconescu semneaza o Istorie a Oglinzii). O nota de insolit in acest cabinet de curiozitati vine de la paginile publicitare: ce ziceti de prezenta unui bolid 4X4 incadrat de lucrari ale art-decoratorului francez Erté (Romaine de Tirtoff) si obiecte din Muzeul care nu a fost sa fie? Postmoderna, nu-i asa?

- Adrian Marino in razboi cu lejeritatea intelectuala
Dosarul „Adrian Marino“ din Romania literara nr. 12 (30 martie-5 aprilie) cuprinde numai doua interventii. Prima ii apartine lui Alex Stefanescu si reprezinta un „fragment de studiu“. Nu este vorba despre o marturie si nici despre un omagiu adus carturarului clujean, ci de un articol in prima sa parte neutru-expozitiv, iar in a doua, de un eseu caracterial, superficial si inexact. Nu vrem sa-i tinem lectii criticului de la Rl, dar confuziile se cer lamurite. Sa vedem: „s…t Efortul lui Adrian Marino de a acredita (hermeneutica, n.n.) ca stindard al relansarii criticii «serioase» n-a prea fost observat. Lipsa de rasunet a demersurilor teoreticianului literar se explica in parte prin insistenta provocatoare si lipsa de diplomatie cu care isi facea el cunoscute convingerile.“

In primul rind, nu poti pretinde ca cineva ar putea acredita hermeneutica in detrimentul criticii, pentru simplul motiv ca una-i una si alta-i alta. Critica serioasa e profesionista, tine cont de achizitii teoretice recente si, desigur, nu trebuie sa uite cu desavirsire stilul, in vreme ce hermeneutica poate reprezenta una dintre achizitiile in chestiune ale discursului critic. Dar, concede autorul, ireverentios, „fanfaronada scientista a lui Adrian Marino reprezinta in fond o forma de sinceritate stingace, un donquijotism al eruditiei si constiinciozitatii care ar merita mai mult decit i se acorda.“ Daca tot face Adrian Marino parada scientista, cum se exprima criticul, a condamna dezinteresul, pasamite, fata de opera sa teoretica devine un act ipocrit. Probabil ca toate aceste gafe vin din „sinceritatea stingace“ a lui Alex Stefanescu atunci cind abordeaza chestiuni teoretice. Pentru ca, in opinia sa, „Adrian Marino a fost un adept convins si consecvent al hermeneuticii.“

Hermeneutica nu inseamna insa pur si simplu „tehnica a interpretarii“, ci mult mai mult, incepind cu Schleiermacher (sau chiar cu patristica) si terminind, sa spunem, cu Gadamer. In ce consta atunci originalitatea travaliului hermeneutic? Este ca si cum am defini ontologia ca filozofia existentei, de unde am trage concluzia ca toti filozofii practica ontologia. Mihai Zamfir vorbeste, in articolul intitulat nimerit Europeanul din noi, despre doi Adrian Marino: „unul – stilist stralucit, cu talent de-a dreptul literar, gata sa ofere amatorului pagini de incintare calinesciana (precum in fascinanta Viata lui Macedonski ori in memorialistica de calatorie gen Carnete europene); altul – teoreticianul literar auster ca un dictionar, imun la emotii si consacrat in exclusivitate speculatiei. s…t Din fericire, cei doi Marino isi dau aproape intotdeauna mina: orasele, muzeele, peisajele ori oamenii intilniti de critic in calatoriile sale capata sens doar prin semnificatia lor culturala ascunsa. Iata cum prozatorul si teoreticianul s-au salvat reciproc, in ciuda reflexelor de gravitate ale ginditorului, aflat in razboi de o suta de ani cu lejeritatea intelectuala.“

- Adrian Marino – un european
Numarul 18 al Suplimentului de cultura gazduieste un dosar „In memoriam: Adrian Marino