Autor: 
Categoria: 
Revista noastră nici n-a provocat „unde de şoc“, nici nu se
află în „apele tulburi ale gazetăriei româneşti“. Acest mod superior şi, la
limită, injurios prin care Andrei Cornea se adresează unei alte publicaţii
culturale îi subminează, din capul locului, demersul jurnalistic. În plus, o
atare afirmaţie îi descalifică din start pe toţi cei care s-au pronunţat
împotriva schimbării lui Marius Oprea – Doina Cornea, Herta Müller, Stéphane
Courtois, Catherine Durandin, Dennis Deletant, Dorin Tudoran, Radu Filipescu, Radu Ioanid –,
unii protestînd public, alţii retrăgîndu-se (simbolic) din structurile IICCMER.
Şi aceştia au fost găzduiţi în „apele tulburi ale gazetăriei româneşti“, laObservator cultural. Din punct de vedere jurnalistic, credem că am procedat
corect. Ne miră doar că Andrei Cornea, care a lucrat şi la BBC într-o perioadă,
nu ia în seamă şi aceste puncte de vedere, propunîndu-şi ostentativ să
minimalizeze o suită de reacţii şi articole prin care se analiza o problemă
presantă, cu ramificaţii politice. Cum ne miră că Marius Oprea nu se regăseşte
cu nici o opinie în 22 (la BBC, întotdeauna, un personaj înlocuit intempestiv dintr-o funcţie publică avea
dreptul la o explicaţie).
Prin urmare, am căutat, cu acel grupaj, să limpezim o situaţie şi să tragem un semnal de alarmă – Guvernul Boc a reluat practica epurărilor politice, pe care, altădată, Andrei Cornea ar fi sancţionat-o cu asupra de măsură. Ne întrebăm cum ar fi reacţionat dl Andrei Cornea, revista 22şi GDS dacă la putere s-ar fi aflat Adrian Năstase şi Ion Iliescu şi aceştia – şi nu domnii Emil Boc şi Traian Băsescu – ar fi decis schimbarea de la IICCMER? Acum, probabil că editorialistul ar vrea să închidem ochii de tot, să nu ne funcţioneze nici măcar acel „singur ochi“ pe care îl invoca în titlu.
Vom face, în continuare, cîteva precizări. Ele nu sînt
adresate neapărat domnului Andrei Cornea, ci privesc relaţia noastră cu
cititorii, care au nevoie de întregul context al acestei grave situaţii, care
ar trebui investigată jurnalistic.
1. Marius Oprea a fost demis de la conducerea IICCR de către
Guvernul Emil Boc. N-am primit din partea premierului Boc nici o justificare a
demiterii. Nu am luat cunoştinţă de nici o explicaţie guvernamentală pentru
această înlocuire. Nu ştim, practic, de ce a fost demis. Nimeni n-a contestat
competenţa şi modul în care Marius Oprea a condus acest institut. Din acest
punct de vedere, înlocuirea este abuzivă.
2. În întregul grupaj al revistei Observator cultural nimeni
nu pusese la îndoială competenţa ştiinţifică a lui Vladimir Tismăneanu, cum
insinuează Andrei Cornea. Singura
noastră nedumerire/ întrebare se referea doar la dorinţa domnului Tismăneanu de
a avea o funcţie de conducere în România (numai!) la IICCMER. Nu poate continua
Vladimir Tismăneanu să cerceteze comunismul românesc ca şi pînă acum? De ce,
după ce Comisia Prezidenţială Consultativă şi-a încheiat activitatea, Vladimir
Tismăneanu a vrut să se instaleze fix la IICCMER? Comunismul poate fi studiat
„ştiinţific“ numai prin înlăturarea lui Marius Oprea? Din acest punct de
vedere, prezenţa domnului Tismăneanu la IICCMER este o uzurpare. Aici, problema
„conştiinţei“ este una fundamentală. Nu poţi să construieşti nimic durabil
printr-un „păcat originar“, prin înlăturarea unui coleg. Vladimir Tismăneanu
insistă să-i luăm în seamă precizarea că nu va fi plătit pentru funcţia de
preşedinte al Consiliului Ştiinţific al IICCMER. Chestiunea nu înlătură
problema „conştiinţei“, a modului în care a orchestrat această înlocuire încă
din martie 2009. Părerea noastră este că celorlalte persoane cu funcţii
remunerate, aduse de Vladimir Tismăneanu la IICCMER, li s-a oferit şi o
răsplată pentru sprijinul pro-Băsescu din campanie. Andrei Cornea spune despre
Vladimir Tismăneanu că este „un înfocat susţinător al preşedintelui“. Ceilalţi
or fi altfel? A primat dorinţa de cercetare ştiinţifică a comunismului sau
modul de comportare în campanie a echipei Neamţu& Co.? Facem apel la
„conştiinţa“ domnului Andrei Cornea pentru un răspuns.
3. Domnul Tismăneanu ne asigură, în cîteva intervenţii de
presă, de bunele sale intenţii, de cît de mult se va implica în cercetarea
celor vinovaţi de ticăloşii, propunînd chiar înfiinţarea unei direcţii de
investigare a crimelor comunismului în cadrul DNA. Andrei Cornea este nedumerit
că, pînă acum, dosarele înaintate de IICCR n-au dus la nici o condamnare,
întrebîndu-se dacă nu cumva „modul de a lucra al dlui Oprea şi al echipei sale
a fost complet deficitar, deoarece ei n-au reuşit să producă probe judiciare
care să reziste într-un proces“. Din păcate, logica şi exemplele la îndemîna
domnului Andrei Cornea sînt „deficitare“. Or fi, poate, cîteva dosare
incomplete, dar chiar toate cele 400? Într-un interviu din Observator cultural,
nr. 411, din 21 februarie 2008, Vasile Paraschiv ne declara că pregăteşte o
acţiune către Parchet: „Am acţiunea înaintată la Institutul de Investigare a
Crimelor Comunismului din România, înfiinţat de prim-ministru şi condus de
Marius Oprea. Am depus acolo documentele, dosarul, dovezile. Luna aceasta, sper
ca dosarul să fie gata pentru o acţiune juridică. Trebuie identificaţi ofiţerii
de Securitate. Am prezentat plîngerile mele, însoţite de acte oficiale, dovezi
de la CNSAS legate de anchetele mele, de asuprirea mea. Am un document de bază,
întocmit de ministrul Tudor Postelnicu şi de Iulian Vlad. Am o listă cu zece
generali care au contrasemnat documentul“. Institutul condus de Marius Oprea
i-a identificat, ulterior, cu adresă şi localitate, pe acei generali despre
care vorbeşte Vasile Paraschiv. De ce n-au ajuns să fie cercetaţi în instanţă?
A lucrat Marius Oprea „deficitar“ sau justiţia nu şi-a făcut treaba?
Mărturisim că n-am înţeles metafora editorialistului de la22, despre „anticomunismul cu un singur ochi“ (aşa cum am tresărit a neînţelegere cînd, acum cîteva săptămîni, Rodica Palade, în aceeaşi revistă 22, afirma că Marius Oprea „şi-a dorit prea mult să fie la butoane“). În fond, în mitologia greacă, ciclopii, deşi cu un singur ochi, aveau o privire mult mai cuprinzătoare decît cea a muritorilor de rînd. Aşa că e preferabil să fim „cu un singur ochi“ (poate ne-a făcut A. Cornea un compliment...), decît să ne punem, cu bună ştiinţă, năframa pe ochi, cum face Andrei Cornea. Oarbe erau şi fiinţele din peştera lui Platon. Apoi au ieşit afară din peşteră, la lumină. Vindecarea a fost grea, dar reuşita deplină. Au văzut. Totul. Ceea ce-i dorim şi domnului Andrei Cornea!
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters