Gregor von Rezzori
Memoriile unui antisemit
editura Humanitas, colecţia „Raftul
Denisei“, Bucureşti, 2008, 306 p.
Identităţi multiple, măşti pe care
le schimbă un singur om de-a lungul vieţii, fără a conştientiza
şi fără a realiza că noţiunea de „eu“ devine, astfel,
incertă; o lume care trece prin două războaie şi îşi
schimbă contururile atît de puternic încît vechile
coordonate nu mai sînt recognoscibile; atmosferă boemă
interbelică, urmată de apariţia unei lumi mecanice, în care,
poate pe alocuri, se mai resimt urme din ce în ce mai estompate
ale unei ordini pentru totdeauna distruse; bildungsromanul unui
personaj care pendulează permanent între incertitudine şi
melancolie. Toate acestea sînt senzaţii mai vii pe care
romanul lui Gregor von Rezzori le lasă în urmă, mai puternice
decît antisemitismul pe care, aşa cum indică titlul, l-am
aştepta să fie mai violent şi mai pătimaş exprimat.
Prejudecăţile mai puternice decît
pasiunile
Mai curînd decît a urmări
consemnarea unor aspecte istorice, această naraţiune îşi
dovedeşte calitatea de ficţiune şi nu de document, punînd
permanent accentul pe memoria afectivă, apropiindu-se şi
distanţîndu-se de evenimentele reale în funcţie de
trăirile interioare. Nici dezastrele produse de cel de-al Doilea
Război Mondial sau represiunea împotriva evreilor nu sînt
puternic reprezentate. Confesiunile naratorului nu sînt atît
semne ale unei mărturii reale, cît o marcă a ficţionalului.
Amintirile din copilărie, scenele de viaţă cîmpenească,
bucolică, lipsa aproape totală a cruzimii realităţii secolului al
XX-lea sînt semne ale evadării în ficţiune, poate
singurul refugiu pentru un om care joacă întreaga viaţă
mereu un alt rol decît cel dictat de structura sa interioară.
Cu un personaj narator – Gregor –,
reprezentativ pentru dandismul epocii interbelice, această carte îşi
deconcentrează cititorul prin faptul că noţiunea de antisemitism,
conţinută încă din titlu, nu dezvoltă virulenţa şi patima
pe care le-am aştepta de la un antisemit. Naratorul devine personaj
într-o poveste nu despre antisemitism, ci despre căutarea
identităţii într-o lume (cea a secolului al XX-lea) în
continuă schimbare, ale cărei metamorfoze nu fac din om decît
o succesiune de măşti. Este o fugă de la o identitate la alta,
compatibilă sau nu cu structura interioară, o fugă în care
antisemitismul este acceptat ca atare. Evreii devin, în acele
vremuri, un simbol, cel al nevoii de a urî – ura pentru ură,
iar cînd obiectul ei dispare, senzaţia e de pustiu, de
dezorientare. Antisemitismul este, într-adevăr, firul roşu al
naraţiunii, dar nu este niciodată o atitudine pe deplin asumată de
către personaj, care luptă mereu cu sentimentele, de prietenie sau
de dragoste, faţă de evrei, doar pentru a nu ieşi dintr-o linie
impusă de către contextul social şi de către o presupusă datorie
pe care ar avea-o faţă de spiritul germanic.
În viaţa lui
Gregor, prezenţa evreilor este constantă, fiecare dintre cele cinci
părţi ale romanului fiind marcată de întîlnirea cu
cîte un personaj evreu, întîlnire decisivă pentru
formarea personalităţii sale. Întîi este fiul
doctorului Goldmann, Wolf, pe care devine gelos din pricina
talentului acestuia pentru muzică, urmează apoi iubitele sale
evreice, despre care recunoaşte că le-ar iubi cu pasiune dacă nu
ar fi evreice. Este o cenzură impusă mai curînd din teama de
a vedea golul din spatele prejudecăţilor sale, de care e conştient,
dar despre care realizează că nu poate să le depăşească. De
altfel, lui Gregor nu îi lipseşte luciditatea de a se analiza
aspru, de a conştientiza cînd este laş şi fricos, de a se
deconspira pe sine însuşi atunci cînd se ascunde în
spatele unei false pasiuni (cum este cea pentru pictură şi desen,
pentru care nu întreprinde nimic, dar pe care o invocă mereu
pentru a-şi justifica eşecurile).
Dacă pentru Gregor antisemitismul este
mai mult o atitudine acceptată social, decît una trăită
visceral, sînt scene în care această prejudecată pare
una asumată integral, de pildă, cea în care Gregor simte
dispreţ faţă de slăbiciunea fizică a fiului său muribund, pe
care o pune pe seama sîngelui evreiesc din partea mamei.
Totuşi, impresionant este modul în care un clişeu, deci un
mecanism de gîndire dictat din exterior, poate să se asimileze
atît de profund cu cele mai personale trăiri.
Ironic mi se pare a fi acel skuşno,
prin care se autocaracterizează Gregor încă de la început.
Desemnînd, în limba rusă, „un gol sufletesc, care te
aspiră şi îţi trezeşte un dor nedefinit, dar intens şi
stăruitor“, skuşno s-ar potrivi mai mult unui spirit iudaic,
decît unuia care se doreşte a fi germanic, luptător şi dîrz.
„Germanitatea“ pe care Gregor o venerează încă de la 13
ani contrastează cu alcătuirea sa internă, cu pornirile
contradictorii ale firii sale, cu şovăielile şi cu răzvrătirile
sale. Teama pe care încearcă să şi-o reprime este, poate,
teama de evreitatea din sine însuşi.
Un personaj care se redescoperă şi se redefineşte permanent
Interesantă este schimbarea
perspectivei narative în ultima parte a romanului. Dacă pînă
atunci Gregor von Rezzori păstrează persoana I, specifică unei
naraţiuni în care rememorarea joacă rolul esenţial, în
partea a V-a, firul povestirii este lăsat pe seama unei persoane a
III-a, aparent imparţiale. Paradoxal, însă, tocmai cînd
se realizează această detaşare, avem un acces mai liber la
interioritatea personajului, care, după ce, de-a lungul vieţii, a
schimbat atîtea măşti pentru a afla adevărul, ajunge la
concluzia că acesta este atît de relativ încît
identităţile prin care trecem nu fac decît să ne transforme,
permanent, în nişte străini faţă de cei care am fost
cîndva.
În efervescenţa anilor ’30,
personajul lui Gregor von Rezzori descoperă un Bucureşti despre
care ştim atît de bine din memoriile interbelicilor noştri.
Antisemitismul din acea epocă a „tinerilor furioşi“ este
împărtăşit, inevitabil, şi de Gregor, dar dincolo de
încadrarea lui în această tendinţă generală a epocii,
regăsim un personaj care se redescoperă şi se redefineşte
permanent. În acest proces, antisemitismul ajunge să
contrasteze, adesea, cu personalitatea lui Gregor, incapabil însă
de a renunţa la puternica mască a prejudecăţii.
Autor: 
Categoria: 
Etichete:
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters