OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Un interviu „cu probleme“

Cotidianul israelian Ha’aretz a publicat pe 25 iulie un interviu acordat de presedintele Romaniei, Ion Iliescu (accesibil, in versiunea engleza a ziarului, la adresa www.haaretzdaily.com). Citeva pasaje au stirnit indignarea guvernului de la Tel Aviv si o declaratie a ministrului Justitiei, Yosef Lapid, care a calificat opiniile din interviu drept „insensibile“. Iata, grupate pe cele doua teme principale, frazele „cu probleme“ din interviul lui Ion Iliescu (retraduse dupa Ha’aretz):

- „Holocaustul nu a afectat in exclusivitate populatia evreiasca din Europa (was not unique to the Jewish population in Europe). Multi altii, inclusiv polonezi, au murit in acelasi mod“; ca si evreii si tiganii, „au fost si altii care au fost etichetati drept comunisti si au fost si ei transformati in victime. In Romania perioadei naziste, evreii si comunistii au fost tratati la fel. Tatal meu a fost activist comunist si a fost trimis intr-un lagar. A murit la virsta de 44 de ani, la mai putin de un an dupa ce s-a intors“; „Holocaustul a fost un fenomen general in Europa. N-a fost romanesc sau german sau polonez, ci un fenomen legat de perioada razboiului si de dominatia fascismului“ (plus o serie de aprecieri asupra „partilor pozitive“ ale guvernarii lui Antonescu, puse mereu in contrast cu situatia din Ungaria…);

- privitor la problema restituirii proprietatilor evreiesti confiscate in timpul razboiului, „Care e legatura? Nu cred ca trebuie sa punem in legatura aceste lucruri. La urma urmei, asta ar putea provoca sentimente de o natura nu chiar pozitiva fata de populatia evreiasca. De parca intreaga implicare in Holocaust (the entire engagement with the Holocaust) ar fi urmarit sa justifice revendicari de proprietati. As prefera sa nu se faca aceasta conexiune. s…t Cit priveste restituirea proprietatilor – si sint si romani, nu numai evrei, care isi cer proprietatile inapoi –, situatia este astazi mai rea decit in 1989. Populatia se zbate in lipsuri si intre timp citeva zeci de mii – sute de mii – de oameni vin cu revendicari din cauza ca in istoria Romaniei, in timpul celui de-al doilea razboi mondial si dupa aceea, proprietatile au fost nationalizate. Inseamna ca cetateanul amarit de astazi trebuie sa plateasca pentru ce s-a intimplat atunci? Populatia s-a saturat de restituiri si de plata pentru ce s-a intimplat in istorie, fara ca cei de astazi sa aiba vreo vina pentru asta. s…t Merita sa ii jupuim in continuare (Is it worth continuing to skin…) pe cei care traiesc acum in conditii grele (in distress)? Doar pentru a-i compensa pe altii? Nu cred ca asa ceva e potrivit (I don’t find that appropriate)“…


Stereotipuri antisemite

Scandalul stirnit de interviul pe care presedintele Ion Iliescu l-a acordat ziarului israelian Ha’aretz readuce in prim-plan – de asta data cu o stridenta echivalenta cu importanta functiei supreme din statul roman – o tema mai ampla, arareori discutata in afara cercurilor de specialisti in politologie, minoritati, studiul mentalitatilor si alte discipline culturale: aceea a antisemitismului care pulseaza in societatea noastra fara ca „purtatorii“ acestui virus sa constientizeze situatia. De la vladica la opinca, fie ca e vorba despre presedinte sau despre oameni simpli, anonimi, in limbajul multor compatrioti ai nostri revin anumite stereotipuri limpede-antisemite, clasate ca atare in analizele si in dezbaterile internationale de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Nimeni sau aproape nimeni nu e – insa – dispus sa se recunoasca drept antisemit pe baza acestor recurente.

Iata-l acum pe Ion Iliescu, un om de stinga, fost comunist, deci antifascist, despre care chiar si adversarii politici spun ca, oricite pacate ar avea, antisemit nu e. Si totusi, la stereotipuri de acest tip trimit relativizarea Holocaustului, punerea pe acelasi plan a suferintei indurate de evrei in timpul razboiului cu cele ale comunistilor din aceeasi perioada sau ale polonezilor, rusilor, ucrainienilor si ale altor popoare, ba chiar si ale homosexualilor sau handicapatilor, mentionati in aceeasi ordine de idei in comunicatul de presa dat publicitatii de catre administratia prezidentiala spre „calmarea“ spiritelor dupa declansarea scandalului. La fel, referirile la dificultatea restituirii proprietatilor evreiesti, care ar presupune „jupuirea“ sarmanului popor roman de azi, n-au fost doar nediplomatice, ele punind problema in termenii stereotipului speculat de toate ideologiile de extrema dreapta interbelice: acela al evreilor speculanti financiari care ar exploata nemilos popoarele Europei. Iar atunci cind reactiile au venit si cind lui Iliescu i s-a spus ca aceste lucruri suna antisemit, presedintele s-a declarat „surprins“ si „mihnit“, caci – evident! – nu se considera nici el si nu-l considera nici altii antisemit.

Nu e – insa – nimic nou in declaratiile recente ale presedintelui roman. In limbajul autoritatilor de la Bucuresti au revenit mereu asemenea stereotipuri, incit contrareactiile internationale in materie au avut o periodicitate destul de alerta. Nu mai departe decit in urma cu o luna si jumatate, pe 12 iunie, se difuza comunicatul Ministerului Informatiilor Publice in care aparea fraza mult-citata dupa aceea: „Sustinem cu fermitate faptul ca in interiorul granitelor Romaniei, in perioada 1940-1945, nu a existat Holocaust“! Pentru a „drege“ situatia, ministrul Culturii, Razvan Theodorescu, a explicat atunci, in numele guvernului, ca „In Romania nu a avut loc un Holocaust, dar Romania, prin guvernarea Antonescu si actiunile sale in teritoriile ocupate, in primul rind in Transnistria, a participat la Holocaust“. Acest mod aproape sofistic de a nuanta lucrurile nu poate produce decit senzatia de incercare retorica de atenuare a unei declaratii cu sens negationist. Daca Romania epocii, sub guvernarea lui Ion Antonescu, „a participat la Holocaust“, atunci ce sens are declaratia initiala, care neaga existenta genocidului antievreiesc pe teritoriul tarii noastre?!
Destul de frecvent, mult prea frecvent, apar si in limbajul presei sau al mediilor intelectuale stereotipuri antisemite mai vechi ori mai recente, de la acela care atribuie evreilor instalarea regimului comunist la noi si pina la proclamarea echivalentei intre Holocaust si Gulag. Pe aceasta din urma tema s-au scris in ultimii ani in Romania numeroase articole, iar analizele care au identificat caracterul lor antisemit au provocat vehemente „dezvinovatiri“ si contraatacuri. Caci
printre intelectualii care s-au pronuntat la tema s-au aflat si citeva personalitati publice de anvergura, artisti si ginditori
altfel-„occidentalizanti“, care nu se considera si nici altii nu-i considera antisemiti.


„Filozofia“ democratiei postmoderne

De ce aceste „patinaje“, inclusiv in limbajul intelighentiei autohtone, inclusiv in cel al unor politicieni de stinga, precum presedintele Iliescu si restul guvernarii PSD?
O explicatie decurge din evolutia interna a comunismului romanesc de la bolsevism la national-comunism, cei aproape 25 de ani ai guvernarii lui Ceausescu „desavirsind“ aceasta combinatie teoretic imposibila intre extremismul de stinga, internationalist, si cel de dreapta, nationalist, sovin, antisemit.

Alta explicatie, mai generala si valabila pentru intreaga societate romaneasca, e aceea a deficitului de cultura istorica si democratica acumulat in deceniile postbelice, in care la noi temele razboiului n-au fost dezbatute, ci catalogate ideologic, adica – de fapt – ocultate. Zone intinse ale intelectualitatii romanesti de astazi, incluzind si clasa politica, dar si cercuri culturale si artistice, nemaivorbind despre masa populatiei, nu inteleg cu adevarat „filozofia“ democratiei occidentale actuale, nu inteleg ca experienta celui de-al doilea razboi mondial si in mod particular cea a Holocaustului au fost asimilate ca esentiale in regindirea intregului sistem de valori si de principii pe care s-a construit societatea liberala postmoderna.
Pina cind aceste lucruri nu vor fi constientizate, apoi dezbatute, apoi intelese in profunzime, astfel incit – revenind la tema noastra – stereotipurile antisemite sa fie recunoscute ca atare, mentalitatile sa evolueze, iar „patinajele“ sa dispara din limbajul public, vom continua sa inregistram mai mici ori mai mari pusee antisemite, chiar daca nimeni nu se va mai recunoaste in Romania zilelor noastre antisemit…