Romulus BUCUR
7&7 (7 Romanian and 7 British Poets of Today)
Club 8 - poetry (Autori: Constantin Acosmei, Radu Andriescu, Michael Astner, Mariana CodruT, Gabriel H. Decuble, Dan Lungu, O. Nimigean, Dan Sociu)
Edited by Radu ANDRIESCU and Adam J. Sorkin. Translated by Adam J. Sorkin in collaboration. Editura T, Iasi, 2001, 72 p., f.p.
La o ancheta culturala pe care am facut-o pentru numarul 13 al revistei Interval, care are ca tema Literatura noii Europe, am intrebat daca cultura romana este un bun de export si care sint caile ei de promovare. Reiau un fragment din raspunsul la a doua intrebare al lui Romulus Bucur: „In afara filierei «oficiale» de promovare a culturii romane, cele mai importante sint contactele personale, contactele informale, participarea la diferite colocvii, tabere s.a.m.d…“ E limpede ca ideea antologiei 7 &7 (7 Romanian and 7 British Poets of Today) e rezultatul initiativei autorului ei, Romulus Bucur, de a alatura sapte poeti din vestul Romaniei si sapte poeti britanici. Alegerea autorilor e sugerata inca de pe coperta pe care scrie: „Colectia revistei Arca“ in colaborare cu British Council. Poetii romani sint alesi din cercul revistei Arca, un cerc cu reverbratii pina la vecinii poeti din Oradea. Astfel, in afara aradenilor Vaslie Dan, Ligia Holuta, Gheorghe Mocuta, Ion Matiut si, cu voia dumneavoastra, primul in ordine alfabetica Romulus Bucur, cercul revistei Arca cuprinde si doi stranieri, Ioan Modovan si Traian Stef. Criteriul geografic, esential in alegerea autorilor romani, nu mai este respectat in cazul scriitorilor britanici: „In ceea ce-i priveste pe poetii britanici (care, coincidenta, apartin cam aceleiasi generatii ca si colegii lor romani), selectia oscileaza intre constringeri obiective (autori britanici prezenti la seminariile comune organizate de British Council la Oradea, incepind din 1996) si preferinte subiective (acele poezii care l-au atras in mod deosebit pe antologator)“. Al doilea criteriu este deci legat de prezenta anumitor autori britanici la celebrele colocvii organizate de British Council la Oradea. Spun celebre pentru ca o prietena englezoaica mi-a spus ca intilnirile romano-britanice de la Oradea, care l-au avut ca „motor 4x4“ pe Jeremy Jacobson, ajunsesera cunoscute in … Australia, de unde i s-au cerut detalii despre ce si cum…
Armonizarea vocilor antologiei, ne sugereaza autorul ei, se realizeaza prin virstele apropiate ale autorilor. Partea britanica e reprezentata, in ordinea alfabetica preferata de Romulus Bucur, de: John Burnside, Ron Butlin, Helen Dunmore, John Harvey, Selima Hill, Elin ap Hywel, Jo Shapcott.
La amintita ancheta a revistei Interval a raspuns si Michael Astner, unul dintre membrii Clubului 8 de la Iasi. Poetul, publicistul si… fotograful traitor la Iasi a spus: „De ce sint convins ca literatura noastra poate fi un bun exportabil? E aproape un cliseu acum, dar cred ca romanii nu duc lipsa de idei, de spirit artistic, de tot ce tine de creatia artistica, numai ca le lipseste stiinta promovarii acestei creatii artistice, a culturii in general. Ca sa pornim de la un exemplu concret, noi am scos o antologie in limba engleza la Iasi: Club 8, in traducerea lui Adam J. Sorkin, cu ajutorul autorilor“. Daca antologia lui Bucur e una bilingva, poetii romani fiind prezenti cu traduceri in engleza, iar cei englezi cu traduceri in romana, Club 8 e 100% o antologie pentru export. Cei opt autori antologati - nici o legatura cu numele grupului - sint: Constanin Acosmei, Radu Andriescu, Michael Astner, Mariana Codrut, Gabriel H. Decuble, Dan Lungu, O. Nimigean, Dan Sociu. Traducerile sint semnate de neobositul Adam J. Sorkin, traducatorul cel mai cunoscut al poeziei romanesti in engleza americana, si, pe de alta parte, un fan al poeziei din nord-estul tarii, din care a facut foarte multe talmaciri. Daca armonizarea antologiei lui Romulus Bucur se realizeaza prin alaturarea unor autori de virste apropiate, in cazul celei elaborate si publicate la Iasi e vorba de o asociere cu intentii programatice. E drept ca, asa cum precizeaza Adam J. Sorkin in prefata cartii, grupul a incetat sa mai fie o realitate vie, raminind cu o unitate „psihologica“: „For a while, therefore, Club 8 seems to have ceased to have either a private or a public existence, though it continues to have a psychological one“. Asa stind lucrurile, cel putin in observatiile la fata locului ale lui Adam J. Sorkin, antologia Club 8 ar putea fi una dintre ultimele aparitii comune ale unei grupari care ramine insa evident solidara in ce priveste atitudinea fata de viata literara a Iasilor. Urmeaza, din cite scrie prefatatorul-traducator (ca veritabil punct final?), o substantiala antologie in limba romana ce va fi publicata, anul acesta, la Editura Vinea. Romulus Bucur prefera pentru antologia sa ordonarea alfabetica a autorilor, indiferent daca - si chiar se intimpla asa - apar pina la trei poeti britanici unul dupa altul. E o solutie „rece“ care nu implica asocieri deliberate ale antologatorului intre autorii romani si britanici. „E treaba voastra“ pare a le spune cititorilor, in felu-i caracteristic, Bucur. Club 8 isi orienteaza programatic cititorii. Dupa prefata limpede si lamuritoare a lui Adam J. Sorkin, care astfel isi manifesta, fie si indirect, afinitatea pentru poezia autorilor prezenti in volum, urmeaza traducerea unui text al lui Dan Lungu, „capul de banda“ al gruparii si, inaintea poemelor publicate, Manifestul Clubului 8, al carui titlu suna, in engleza, astfel: Why Should a Speaking Mongoosian be Inferior to a Cat ? or, the Draft of a Manifesto. Manifestul e simpatic, ludic, exploziv, el respira aerul unui nou spirit. Singura mea obiectie e legata de pornirile usor-veleitare, care chiar sub masca glumei, tot veleitare ramin. Observam aceasta pornire nociva si cind scriam dspre Gabriel H. Decuble. Ea nu lipseste nici in Manifest…, fiind complet inutila si neavenita pentru niste adevarati profesionisti ai scrisului cum sint poetii din antologie. Daca evocarea lui Nicolae Manolescu are o noima, fiind vorba de cel mai important critic postbelic, a carui absenta (temporara?) in actualitatea criticii literare ar putea deveni chiar tema unei teze de doctorat in psihologie, nu inteleg ce cauta in manifest Gabriel Liiceanu sau Alex. Stefanescu. Probabil primul e evocat in calitate de editor pentru ca altfel chiar n-are nici o legatura cu poezia.
Fara indoiala, 7&7, antologia lui Romulus Bucur, exprima afinitatea deschisa a autorului fata de poezia spatiului anglo-saxon. Cu atit mai profunda aceasta afinitate, cu cit poetica lui Bucur, unul dintre cei mai reprezentativi poeti optzecisti, are legaturi profunde mai ales cu poezia americana. Relatia e vizibila in calitatea traducerilor care sint facute cu rafinament de connaisseur. Scaderea vine aici din faptul ca lipsesc total indicatiile biobliografice. Singura precizare ce ne orienteaza cit de cit se afla in Nota revistei Arca, de unde aflam ca poetii sint „cam de aceeasi generatie“. N-ar fi fost rau, avind in vedere calitatea poetilor antologati si tradusi, sa fi avut si citeva note lamuritoare privind viata si opera lor. Cu atit mai mult pentru poetii britanici, putin cunoscuti publicului romanesc. Club 8 ofera, dupa fragmente semnificative din creatia autorilor, si citeva binevenite note biobliografice.
Si acum, citeva observatii privind semnificatia „pe piata europeana“ a acestor doua antologii. Am sa revin la o remarca pe care, in raspunsul deja amintit, o facea Michael Astner: „Eu am fost mereu sceptic vis-à-vis de asemenea carti aparute in Romania, fie ele in germana, franceza sau engleza. Ele au foarte mici sanse de a patrunde pe piata straina. Autorul, fie el romancier ori poet, trebuie, ca sa aiba succes, sa fie descoperit de cei de acolo“. Imi amintesc ca intr-o discutie pe tema exporturilor literare, Richard Wagner exprima cam aceeasi parere. Spunea cunoscutul scriitor german ca un autor strain nu poate cuceri o minima piata reala fara sprijinul unei edituri din tara in a carei limba se face traducerea. E greu de crezut, desi nu imposibil, ca aceste doua antologii vor fi comentate si cunoscute in Marea Britanie sau Statele Unite. Pe de alta parte, ambele pot fi excelente carti de vizita si pot fi folosite in orice contact cu scriitori sau editori din alte tari. Atit 7&7, cit si Club 8 sint (si) semne ale literaturii vii din Romania.

