OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Revizuirea Constituţiei de către puternicul PSD din 2003, care era sigur că-i va aranja lui Năstase o lungă domnie de cinci ani, a aruncat românia, în aceşti ani, într-o lungă etapă electorală, presărată cu lupte pentru putere. Colac peste pupăză, alegerile europene dau noi speranţe pierzătorilor la alegerile de anul trecut, care se agită acum prin partidele lor să prindă un loc eligibil, capabil să-i salveze şi să-i trimită pe un loc călduţ să ne reprezinte tocmai de la Strasbourg. Abia răcoriţi de alegerile neconcludent finalizate, dar concludente prin negocierile care au format Guvernul PDL+PSD, politicienii dau semne că iarăşi se încing. Deja caută strategii cîştigătoare pentru alegerile europene şi un candidat pe măsura lui Traian Băsescu, devenit etalon incontestabil în politica românească. Un candidat decent, un om serios, bine pregătit, charismatic, cu calităţi incontestabile şi recunoscute, nu are nici o şansă de a fi promovat de către partide dacă nu are potenţialul de a-l termina pe Băsescu. În PSD, de la Vanghelie la Iliescu şi de la Năstase la Geoană, cu toţii au căzut de acord: „e nevoie, în primul rînd, de un candidat care să-l bată pe Băsescu“.

 

Evident că acesta este o ţintă legitimă pentru orice partid politic care-şi doreşte puterea. Problema este însă lipsa de imaginaţie a politicienilor atunci cînd îşi formulează oferta politică. Cu toţii sînt convinşi că numai un candidat care e în stare să se exprime violent, cineva din topor, cum se zice, cu un oarecare aer de golan dezinvolt şi fără resentimente, numai acela va putea să-l învingă pe Băsescu. Cu alte cuvinte, este nevoie doar de cineva care să-l bată pe Băsescu cu armele aceluia. Un astfel de potenţial l-ar avea, de exemplu, actualul primar general al Capitalei, Sorin Oprescu, care şi-a etalat deja talentul de politician, temperamentul flegmatic şi sîngele rece dovedite în ultima campanie pentru Bucureşti. Pînă a-l convinge pe Oprescu de faptul că nu va putea cîştiga de unul singur şi România, aşa cum a reuşit în isprava cu Bucureştiul, PSD-ul caută un candidat cît mai asemănător unei jivine, cu care să se arunce în campania pentru preşedinţia României de anul acesta.

 

Cuvîntul „jivină“ nu ni se pare nelalocul lui, chiar dacă este uşor cam dur. Să explicăm de ce. Una dintre metodele prin care partidele politice îşi aleg în general candidaţii este testarea imaginii acestora printr-o serie de interviuri de grup (metodă calitativă de cercetare sociologică), în care un potenţial candidat este asemănat cu un animal. Astfel, unui cetăţean (subiect intervievat) luat de pe stradă – în funcţie de diverse criterii socio-demografice, cunoscute de experţii în campanii electorale – i se cere să asemuiască înfăţişarea şi caracterul candidatului cu acelea ale unui animal. Dacă mai mulţi cetăţeni-subiect îl asemuiesc pe candidat cu acelaşi animal, atunci imaginea acestuia devine reprezentativă (validă sociologic) pentru candidat. Printr-un mimetism ciudat, înţeles mai cu seamă de către profesioniştii marketingului politic, candidatul primeşte astfel propriul său avatar. Unul este porc, altul măgar, altul cîine, una coţofană, alta broască ţestoasă, un altul sau alta poate fi ţap, iapă, guzgan rozaliu sau cine ştie ce alt vertebrat. Ideea de bază este simplă: fiecare dintre făpturile pămîntului are o serie de caracteristici care pot fi transpuse comportamentului uman. Toate au calităţi sau defecte, în funcţie de unghiul din care le priveşti. Aceste defecte şi calităţi repugnă sau pot fi valorizate de către alegători.

 

De exemplu, un cîine poate fi şi agresiv, şi murdar, dar poate fi şi un animal drag, credincios. Profesioniştii campaniilor nu au altceva de făcut decît să descopere, în rîndul candidaţilor partidelor politice, animalele cele mai căutate pe piaţa electorală într-un anumit timp şi spaţiu. Ei extrapolează astfel calităţile avatarului zoomorf asupra candidatului, le accentuează şi le vînd prin reclame la televizor sau prin alte mijloace. Cîteodată fac la fel şi cu defectele adversarului. O imagine stabilă în timp este o imagine care se bazează pe o percepţie cît mai generalizată. Astfel, politicienii şi consilierii lor îşi doresc imagini bine conturate şi cu priză la public. Animalul care se caută anul acesta trebuie să fie un animal sălbatic, unul puternic, care să-l dea jos pe Traian Băsescu din vîrful lanţului trofic, „unul cu dinţii foarte tari... În momentul în care îi prinde căpăţîna celui care trebuie, s-o sfarăme“, după cum ne împărtăşea Marian Vanghelie de la PSD.