Nimic nu este mai reconfortant decît
să vezi pe rafturile cu noutăţi ale librăriilor din România
titluri recente, de cărţi importante, vehiculate în revistele
literare internaţionale şi discutate de juriile unor prestigioase
premii. Cărţi traduse în română aproape concomitent cu
apariţia originalului, care-ţi dau acel sentiment unic că te afli
în pulsul lucrurilor şi că poţi avea oricînd o imagine
limpede a mersului literaturii. Dar, evident, cum nu numai ritmul
formidabil al traducerilor contează, ci şi calitatea acestora, la
fel de importante sînt şi iniţiativele de retraducere a unor
cărţi majore, într-o limbă proaspătă, vie, care să
înlesnească accesul cititorului contemporan la universul
acestora, precum şi alcătuirea unor selecţii reprezentative, care
să acopere golurile de traducere din opera unor mari autori. Şi
acestea fiind zise, am definit cele două tendinţe care au dominat
segmentul de carte străină din România în 2011. De
asemenea, e de remarcat (o face şi Marius Chivu, în bilanţul
său din nr. 411 al
Dilemei vechi) că anul acesta editurile şi-au
întors (în sfîrşit) faţa şi către proza scurtă,
traducînd, uneori integral, texte fundamentale din opera
maeştrilor.
Într-un top (personal) al
traducerilor din 2011, pentru supremaţie s-ar bate doi autori pe cît
de diferiţi, pe atît de importanţi – unul pentru impactul
operei sale asupra literaturii secolului al XX-lea, celălalt pentru
o carte atipică, rafinată, perfect dozată, declarată romanul
secolului al XX-lea: John Cheever, considerat Cehovul suburbiei
americane, şi Giuseppe Tomasi di Lampedusa, cu al său Ghepard
supranumit de Edward Said o „Moarte a lui Ivan Ilici siciliană“.
Apariţia unei integrale a prozei lui John Cheever (la Editura
Polirom, în traducerea lui Ciprian Şiulea), dar şi
retraducerea unui roman fundamental precum Ghepardul (Humanitas
Fiction, traducere de Gabriela Lungu), publicat acum împreună
cu povestea (demnă ea însăşi de un roman) a scrierii şi
publicării sale, se regăsesc fără îndoială printre
evenimentele editoriale esenţiale ale anului 2011.
Tot într-un top personal al
preferinţelor ar urma José Donoso, cu Obscena pasăre a
nopţii (Editura Leda, traducere de Dan Munteanu Colan), autor despre
care Carlos Fuentes spunea, în cadrul unei conferinţe ţinute
la Institutul Cervantes din Paris, în octombrie 2011, că a
murit ucis de fapt de pierderea inspiraţiei scriitoriceşti, aici la
cotele sale maxime. Tot Editurii Leda cititorul îi datorează
traducerea primelor două volume din seria de autor „Roberto
Bolaño“: Convorbiri telefonice (traducere de Dan Munteanu
Colán) şi Anvers (traducere de Horia Barna).
La capitolul proză scurtă, de
netrecut cu vederea: Saul Bellow, Filiera Bellarosa şi alte
povestiri (Editura Polirom, traducere de Ioana Zirra), şi Julian
Barnes, Puls (Editura Nemira, traducere de Radu Paraschivescu), Amos
Oz, Scene de viaţă campestră (de fapt, un roman în
povestiri, Editura Humanitas Fiction, traducere de Ioana Petridean).
Dintre cărţile traduse în română într-un timp
record de la apariţia lor: Intriga matrimonială a lui Jeffrey
Eugenides (Editura Polirom, traducere de Dana Crăciun). În
privinţa trilogiilor sau tetralogiilor, un top ar include, fără
îndoială, ultimul volum al tetralogiei dedicate de John Updike
lui Harry „Rabbit“ Angstrom, Rabbit se odihneşte (Humanitas
Fiction, traducere de George Volceanov), dar şi primul volum din
trilogia autobiografică a lui J. M. Coetzee, Scene de viaţă
provincială – Copilărie (Editura Humanitas Fiction, traducere de
Irina Horea) şi primele două volume din trilogia lui Haruki
Murakami, 1Q84, traduse de Iuliana Oprina şi Florin Oprina la
Editura Polirom (volumul al treilea a apărut şi el de curînd).
Tot Editura Polirom propune încă o traducere inedită
(realizată de Adriana Liciu), din Ilf şi Petrov, 1001 de zile sau
Noua Şeherezadă, şi un nou volum, de memorialistică de această
dată, semnat de Orhan Pamuk: Istanbul (în traducerea aceleiaşi
Luminiţa Munteanu).
În ceea ce priveşte cărţile de
poezie, două volume de excepţie a publicat Editura Humanitas
Fiction: cele mai ample două selecţii româneşti de poeme din
opera lui Fernando Pessoa (antologie, traducere, prefaţă, tabel
cronologic şi note de Dinu Flămând) şi a lui T. S. Eliot
(Opere poetice, 1909-1962, traduceri de Şerban Foarţă, Mircea
Ivănescu, Sorin Mărculescu şi Şerban Foarţă &
Adriana-Carmen Racoviţă, cu o prefaţă de Ştefan Stoenescu;
volumul este bilingv şi cuprinde numeroase texte ale poetului
american traduse pentru prima oară în limba română).
În încheiere, două cărţi
anunţate în 2011 şi aşteptate cu nerăbdare în 2012:Pînă la capătul pămîntului de David Grossman,
desemnată de revista LIRE cel mai bun roman al anului 2011 în
Franţa (Editura Polirom, traducere de Ioana Petridean) şi Oameni
din Dublin de James Joyce (Editura Humanitas Fiction, într-o
nouă traducere semnată de Radu Paraschivescu).
Într-un an atît de bogat în
traduceri, în care ritmul, dar şi obstinaţia în
direcţia unei actualizări a acestora au constituit tendinţele
principale în publicarea de carte străină, cititorului nu-i
mai rămîne decît să realizeze selecţia necesară
pentru a se bucura de cărţi, mai vechi sau mai noi, proaspăt
traduse, sau de noile lor variante în limba română.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters