OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Marius Tuca, fie el cu show in coada sau limpede ca la catalogul de la primara, care, zic gurile rele, nu i-ar fi deloc binevoitor, a intrat in constiinta publica in chip de locutiune in raporturi de sinonimie cu vreo citeva substantive comune in plina aspiratie catre adjectiv: grosolanie, agresivitate, incultura, frustrare si multe altele din aceeasi categorie, pe care orice dictionar le conserva si le talmaceste cu multa abnegatie. Vremea lui de glorie a fost, totusi, vechiul regim, acel amestec de limbi mai opac decit Babelul si mai viermuitor decit un lupanar din Levant, fata de care furia-i proletara, incorsetata in bretele de imprumut, se putea manifesta fara nici o opreliste. Setei lui de singe politic nevinovat, i se raspundea prompt cu voluptatea masochista a unor persoane publice la prima generatie, dornice cu patetism sa fie deflorate in direct, aidoma unei fecioare careia productia de hormoni pe stoc i-a slabit, pina in pragul disolutiei, taria de a formula orice negatie, fie ea si formala.

Ca pe vremea luptelor de gladiatori, in arena de la Antena 1 se intilneau, invariabil, tot felul de prizonieri ai fictiunilor de o calitate cu totul indoielnica, si ai nenumaratelor reverii politice strict personale, cu leul de Caracal, atitat de complexe si infierbintat de memoria unui totalitarism neconsumat pina la capat. Pentru firile mai slabe, spectacolul era absolut deprimant. Tuca musca feroce, cu incisivi de castor bine ascutiti prin albiile unei geografii aproape neexplorate, iar bietii sefi de partide sau de alte formatiuni patriotice isi manifestau public, prin grohaituri fastuoase, dimensiunile orgasmului dobindit sub fulgerele de plumb ale biciului special amenajat. Dupa alegerile din 2000, killer-ul dominant al mediilor noastre video a ramas, ca sa ma exprim asa, fara legitimii sai parteneri de perversiuni. Cum la cei de la putere nu se poate da din motive de parteneriat mai inalt si de compatibilitate ideologica mai adinca, iar cum cei din opozitie, mereu disponibili pentru a servi drept materie prima pentru chiftelute, au inceput acum sa aiba gust salciu si ciltos, Marius Tuca a ramas doar cu bretelele. Si alea de import.

In acest peisaj arid, imbaiat parca in oceane de acid sulfuric, doar norocul porcesc mai putea urni cite ceva. Si el chiar a urnit. Pornita energic in arealul nostru economico-politic, ca un vehicul cu propulsie europeana sigura si ca o actiune de prelevare a buturugilor scorburoase de prin livada proprie, campania anticoruptie a premierului Adrian Nastase a readus in discutie sau, mai bine zis, a adus in discutie oficiala, un nume aproape mistic al spatiului nostru public de dupa nouazeci: Sorin Ovidiu Vintu. Ca lupta premierului este indreptata ingenuu impotriva coruptiei in ansamblu, sau ca ea vizeaza, cu precadere, dupa cele mai pure scenarii tribale, inlaturarea masculilor cu feromonii cocliti, inapti pentru monta si mult prea rablagiti pentru vinatoare, gen Iliescu si Vacaroiu, are mai putina importanta.

Cert este ca acum, in acest moment, Sorin Ovidiu Vintu a iesit din penumbrele misterioase, care nu ii dezvaluiau nici macar conturul, si s-a repezit direct in fata proiectoarelor. Taman la Marius Tuca Show. Aceasta intilnire de gradul trei a avut, pe scurt, un efect paradoxal. Pe de o parte, ea a deconspirat inca o data, in cazul in care mai era nevoie, goliciunea paradiziaca a lui Tuca, inaptudinea lui definitiva de a conduce o discutie articulata si de a provoaca o reactie controlata a partenerului, iar, pe de alta parte, a devoalat un Sorin Ovidiu Vintu solar, stenic, perfect articulat si la o distanta incomensurabila fata de acea ipostaza romantica, de paznic la cazanele de smoala, in care fusese el plasat mediatic. Vintu s-a prezentat sigur pe sine, cu o infatisare agreabila si bine studiata si, ceea ce este cel mai important, cu un discurs coerent, nuantat, subtil si mult mai expresiv decit al nenumaratelor persoane publice care si-au facut din retorica o profesie de baza.

Nu stiu cit de vinovat sau de nevinovat este Sorin Ovidiu Vintu, dar ceea ce se poate spune cu siguranta este ca lui nu i se va clinti nici un fir de par. Si asta nu pentru ca l-ar proteja cineva, ci din pricina mult mai sigura ca el este inatacabil formal, nefacind altceva decit sa exploateze, cu o inteligenta rece si intr-o perspectiva ampla, toate disfunctiile economice, juridice, legislative si simbolice ale Romaniei de astazi. Asa cum Tuca reprezinta, in ecuatia acelei intilniri, dimensiunea grobiana, semidocta, revendicativa si opaca a societatii noastre intr-o tranzitie fara speranta, acea dimensiune care trage lumea la fund si o ingroapa in retrospectii, Vintu defineste perfect zona ei de combustie, de dinamism si de aventura. In timp ce Tuca se comporta ca o materie inerta, captiva in propria-i stereotipie, intr-un cuvint, ca apa de ploaie, Vintu arata asemenea hirtiei de turnesol, aceea care dezvaluie clar si sigur caracteristicile mediului. Pentru intelegerea acestui fenomen, exista o singura varianta: prostii si escrocii cu aspiratii marunte vor raspunde juridic, in timp ce Vintu va fi judecat interdisciplinar!