Editura Fayard (prin amabilitatea
domnului Dan Burcea) a avut o iniţiativă admirabilă: ne-a propus
să ne trimită la redacţie o serie de apariţii editoriale, pentru
a informa publicul românesc în legătură cu activitatea
sa editorială. În scurt timp, foarte prompt, am primit la
redacţie un pachet de cărţi, pe care le semnalăm în numărul
de faţă.
Nadine Trintignant, Les silencieuses
(roman, 2009). Scriitoare şi cineastă (n. 1934; e fosta soţie a
lui Jean-Louis Trintignant), Nadine Trintignant e autoarea cîtorva
cărţi (povestiri şi romane) apărute la Fayard, printre care: Ton
chapeau au vestiaire (1997), Le jeune homme de la rue de France
(2002), Ma fille, Marie (2003) (în memoria fetei sale, actriţa
Marie Trintignant), Une étrange peine (2008).
Frédéric Vitoux, Clarisse
(2008). Frédéric Vitoux (n. 1944) este cronicar literar
la Le Nouvel Observateur şi membru al Academiei Franceze. Eseist şi
romancier, a publicat, printre altele, La Vie de Céline (1988,
Premiul Goncourt pentru Biografie), La Comédie de Terracina
(1994, Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze), L’ami de
mon père (2000, în care vorbeşte despre colaborarea cu
nemţii a tatălui său, în timpul Ocupaţiei), Le roman de
Figaro (2005), Un film avec elle (2006), ultimele două apărute tot
la Fayard. „Îmi promisesem dintotdeauna să scriu o carte
despre Clarisse. Cu mult înainte să moară. O carte în
memoria ei. Şi despre memoria ei“, notează scriitorul. Un roman
proustian, în care naratorul vorbeşte, prin intermediul
personajului Clarisse, nu numai despre memoria unei femei, ci despre
o întreagă memorie familială.
Michel del Castillo, La vie mentie
(2007): un roman recompensat cu Prix des Écrivains Croyants în
2008, romanul unui scriitor de cursă lungă, născut la Madrid
(1933), cu puţin timp înainte de războiul civil, din tată
francez şi mamă spaniolă. Michel del Castillo a obţinut Prix des
Libraires şi Prix des Deux Magots în 1972, pentru Le Vent de
la nuit, Premiul Chateaubriand pentru Le Silence des pierres (1975)
şi Premiul Renaudot pentru La Nuit du décret (1981). Roman
care cuprinde un întreg secol de istorie, La vie mentie îi
rezumă duplicităţile, înşelăciunile, începînd
cu cele ale „asasinilor“ Republicii spaniole, care nu erau cu
toţii falangişti, pînă la pseudorevoluţionarii din anii
’60, reprofilaţi în afaceri, media, publicitate. Personajul
principal, Salvador Portal, fost şaizecioptist, este director al
unei societăţi de comunicaţii. El porneşte pe urmele bunicii
materne, născută la Berlin, într-o familie de evrei
asimilaţi, şi care scapă atrocităţilor Germaniei naziste
urmîndu-şi marea iubire, pe Rafael Portal, în Spania,
unde soţul ei va fi ucis în ’36, în circumstanţe
tragice.
Yann Queffélec, Ma première
femme (2005). Scriitorul cu origini bretone (n. 1949) a obţinut
Premiul Goncourt în 1985 pentru Les Noces barbares. Romancierul
scrie într-un ritm susţinut, a mai publicat între timp
L’Amante (2006), Mineure (2006), Le plus heureux des hommes (2007),
L’amour est fou (2007), Passions criminelles (2008, scris împreună
cu Mireille Dumas), Tabarly (2008). Ma première femme este un
roman care are în centru figura mamei, o femeie care îşi
conduce viaţa după un credo împrumutat din Sf. Augustin,
„Iubeşte şi fă ce vrei“, îndemn ce constituie, de
altfel, mottoul cărţii: „Un om se apleacă asupra copilăriei
sale – e, poate, dublul meu, agentul meu cel mai secret“ (Y.
Queffélec, coperta a IV-a), încercînd să
reconstituie un chip poate mai misterios decît ar fi crezut.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters