OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Cînd Editura Humanitas a publicat volumul Apel către lichele de Gabriel Liiceanu, am ezitat să iau cartea, deşi am convingerea că eseul rostit la televiziune, în zilele fierbinţi ale lui decembrie ’89, a fost primul exerciţiu public de libertate intelectuală după patru decenii de totalitarism comunist. Mă îndoiam, însă, că lectura s-ar putea compara, ca forţă de a transmite gînduri şi stări, cu o comunicare prin viu grai, fie ea şi intermediată de ecranul televizorului, precum fusese acea primă intervenţie din 30 decembrie 1989. La fel şi în cazul următoarelor cinci – Meditaţie despre activist, Prostia ca încremenire în proiect, De ce regi, Porcul nostru de serviciu şi Un instrument pentru perfecţionarea lui Cain – reunite în volum, ca şi în audiobook. Dar, din aceleaşi raţiuni, mi-am procurat de la librăria virtuală www.owline.ro un audiobook.

 

Înainte de a-l asculta, am făcut o serie de supoziţii ce luau în calcul timpul scurs. Era de presupus ca înregistrarea din anul 2008, cînd subiectul nu mai avea gradul de urgenţă de acum douăzeci de ani, să piardă ceva din determinarea rece, neiertătoare, ce se simţea atunci în vocea sa. De asemenea, tonul ar putea fi ceva mai neutru, poate chiar puţin detaşat. Era posibil ca filtrul anilor să schimbe inflexiuni, iar istoria recentă să moduleze altfel frazarea.

Audiţia a contrazis total orizontul de aşteptare astfel construit. Aveam să constat că glasul lui Gabriel Liiceanu poartă în el, vie, toată încărcătura ororii comuniste. Este la fel de hotărît, tot atît de calm şi de glacial ca atunci. Nu lasă, în continuare, loc de negociere referitor la gravitatea faptelor şi a atitudinilor „tovarăşilor“ de mai ieri, ce-l îndreptăţesc să ceară retragerea lor de pe scena politică. Şi apără, cu tot atîta ardoare, sensul profund al unor cuvinte precum „conştiinţă“, „popor“, „libertate“ sau „dreptate“. Am mai constatat cu surprindere nu numai că rostirea păstrează neştirbită aspri-mea demnă de atunci, dar şi că apelul este la fel de actual astăzi ca acum două decenii. Să reasculţi Apel către lichele devine mai mult decît un necesar exerciţiu de neuitare, devine o revizitare a reperelor  morale reafirmate atunci drept singur drum spre o lume normală. (Eugenia Anca ROTESCU)

 

Apel către lichele de Gabriel Liiceanu

Colecţia „Eseistică“, audiobook

Editura Humanitas Multimedia, 2008