Apocalipsa vine pe ritmuri rock

Mihnea BLIDARIU - Playlist pentru sfîrșitul lumii

Autor: Silvia DUMITRACHE | Categoria: Literatură | 0 comentarii

Recomanda articolul prin:

Tipareste pagina

Marime text

Muzician (solist al formației Luna Amară) și poet (a publicat, pînă în prezent, două volume de poezie, No Future și Mînia.ro), Mihnea Blidariu a ajuns să bifeze încă o formă de expresie artistică: proza, publicînd, anul acesta, la Casa de Pariuri Literare, romanul Playlist – subintitulat „pentru sfîrșitul lumii“ –, o carte ce trage un amar semnal de alarmă cu privire la modul în care lumea contemporană se îndreaptă tot mai mult către autodistrugere.

Mihnea Blidariu propune un pasionant joc de imaginație, ce s-ar putea intitula „cum ar arăta ultima zi a umanității?“. Participanții la acest joc provin din cele mai diferite categorii sociale, iar Blidariu fie are drept model persoane reale, fie creează personaje pur ficționale: cîntăreți celebri, români sau străini, elevi, fete naive, mici infractori, politicieni (vii sau morți), din acest peisaj nelipsind o frunză și un cîine. Cu o tehnică ce amintește de scriitori precum Haruki Murakami, Mihnea Blidariu își intitulează cele 19 capitole ale cărții după numele unei melodii celebre, în principal rock, experimentul propus cititorului fiind de a însoți lectura cu melodia corespunzătoare fiecărui capitol.

Mihnea Blidariu își alege ca model pentru o serie din personajele sale actori ai scenei publice contemporane, naționale sau internaționale, precum Traian Băsescu, Gigi Becali, Britney Spears etc., și o face fără a aluneca înspre kitsch. Personajele și situațiile din carte nu conțin nimic neverosimil, întrucît Blidariu are marele merit de a ști să treacă prin registre stilistice extrem de variate și, în primul rînd, de a-și imagina scena ideală pentru personajul ales. Una dintre cele mai savuroase secvențe din carte este cea în care apare Gigi Becali, care, ajuns în Rai, este la fel de arogant și impulsiv: „Alooo? Da, deci, domnișoară, iooo, Gigi Becali, vă sun din Rai, unde tocmai am avut o întîlnire cu Dumnezeu, care el mi-a zis că nu există nici un sfîrșitu’ lumii, și iooo, ca un bun creștin, l-am pus să jure cu mîna pe Biblie și Domnul Dumnezeu a juraaat, daaa, deci a juraaaat că totul este o făcătură [...]“.

Playlist este printre cele mai autentice cronici ale lumii în care trăim, o reflectare dureroasă a tuturor carențelor ce caracterizează societatea contemporană. În cele 19 capitole ale cărții – fiecare purtînd premisele unei dezvoltări de sine stătătoare –, Blidariu surprinde, lucid și adesea ironic, întreaga disoluție a oricăror puncte de reper, incapacitatea omului contemporan de a mai crede în ceva, în definitiv, de a mai spera. Nimic nu scapă de sub ocheanul îndreptat către o societate ce pare că își trăiește ultimele zile: derizoriul în care a căzut religia, dezabuzarea nefirească a adolescenților, American dream-ul către care aleargă încă neașteptat de multe fete naive, monstruozități ce se petrec în spatele caselor învelite de aparența de liniște și fericire (precum în secvența cu fiica ținută prizonieră și abuzată de tatăl ei), incultura, prostia și ipocrizia politicienilor și a vedetelor, ridicolul pe care îl conțin acțiunile cu caracter mistic, tentația imitării comportamentelor de tip hollywoodian etc.

Dacă în poezia sa, în care se dovedește a fi același artist „angajat“ social, mesajul este mai brutal transmis, abia în Playlist Mihnea Blidariu pare a-și transpune cu adevărat sensibilitatea poetică. Două sînt scenele cu o încărcătură poetică deosebită, ce vin ca o contrapondere la numeroasele secvențe în care ritmul este alert și acțiunea este dată parcă pe „fast forward“: episoadele în care sînt surprinse, în ultima zi a lumii, o frunză și un cîine. Acestea sînt, de fapt, singurele perspective „din afară“, cele din care se prezintă de la distanță tumultul oamenilor și din care se observă cel mai pregnant haosul în care lumea se zbate. Sînt, de altfel, și singurele din care mai răzbate o speranță: „Oamenii se vor întoarce după o vreme [...] Și eu o să-i iert, pentru că, la urma urmei, sînt mult mai neajutorați decît noi. Și totul va fi bine. Viața, încă o dată, va merge înainte“.

Epilogul, intitulat „Lipsapocalipsa“, este alcătuit sub forma unui jurnal-eseu, în care sînt cuprinse reflecțiile ironico-amare ale autorului cu privire la statutul scriitorului în societatea românească sau, mai general, al omului care vrea să schimbe ceva și nu poate, rezultatul fiind nepăsarea. Mihnea Blidariu se află în poziția artistului care constată că societatea în care trăiește împiedică orice intenție de acțiune, înlocuind-o cu „descurcăreală“ și „improvizație“. Răspunsul la această inerție, poate un ultim, disperat gest de a se opune „încremenelii“ în care a rămas blocată societatea românească, este romanul Playlist.

Mihnea Blidariu face parte din categoria restrînsă a autorilor români contemporani care reușesc să înglobeze cotidianul, aluziile politice și sociale într-o scriitură ce nu își pierde din valoarea ei estetică.

Mihnea BLIDARIU

Playlist pentru sfîrșitul lumii

Prefață de Mihail Vakulovski,

Editura Casa de pariuri literare,

Seria „Proză“/Colecția „Roman“ 2010, 166 p.