OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

„Fiind Vladislav crai insufletit la fapte, mai mult decit ii era firea, de curajul lui Pavel Chinezul, a hotarit sa vada Timisoara la intoarcerea din Ardeal. Auzind Pavel de venirea regelui, a instruit exemplar trupele de soldati, si cu ele i-a iesit in intimpinare regelui la hotarele Banatului, marturisind mai mult prin fapte decit prin vorbe; fiindca, din cauza hemiplegiei, nu putea sa se faca inteles bine nici macar celor apropiati. Cu voce sovaitoare si bolborosita, indreptindu-si dreapta spre hotarul turcesc, fagadui, atingindu-si cerbicea, ca el, pentru mintuirea regatului, ar primi de buna voie chiar si jugul dusmanului. Miscat de infatisarea lui, craiul, amintindu-si de vitejia lui de odinioara, i-a strins mina, izbucnind in lacrimi, fagaduindu-i ca nu va sovai niciodata in apararea cauzei drepte, dindu-si chiar viata pentru ea.“
(Mathias Bell, Historia Comitatus Temesiensis)

„Mergi, carte, si zboara cu aripi repezi deasupra cerului, si indreapta-te repede spre stelele din inalt. Cind vei fi saturat urechile zeilor din tarii, atunci vei fi miscat tot cerul cu o bucurie noua. Intoarce-ti drumul si purifica trupuri muritoare, si locurile manoase de pe pamint. Te vei intoarce in miini, cartulie placuta, si vei zbura din nou prin mii de guri ale oamenilor. Nu te vor dispretui, frumoasa carte, nici batrinii, nici tinerii, nici mamele vorbarete sau fetele. Multe lucruri placute sint scrise in paginile tale, lucruri placute de aflat, scrise in mai multe limbi – ceea ce le poate aduce tuturor mare bucurie. Sa traiesti, deci, si sa intreci monumentele batrinului Virgilius, si cele ale lui Pannonius al meu. Sa nu te roada carii daunatori si soarecii scirbosi – sa fii departe de ei!“
(Nicolaus Olahus, Elegie inchinata lui Iacobus Danus)

„La primul punct marturiseste ca cei doi oameni care le dadusera de veste tilharilor cu privire la acei greci au fost urmatorii: primul a fost Tudor, din satul Craciunesti si care era numit tatal tilharilor, fiindca in Ungaria, pina la Timisoara, si inlauntrul muntilor, ba chiar pina in Polonia, decit acesta, un tilhar si un tainuitor mai mare n-a mai stat, si ca el este izvorul si cuibul tuturor tilhariilor. Apoi, cel de-al doilea se numeste Ioan Grigora, zis si Tudor Grigora. La al doilea punct marturiseste, intregind cele spuse mai sus, ca tilharii si tainuitorii acestora isi pusesera in gind sa-i atace si sa-i jefuiasca pe acei greci inca de pe vremea cind acestia din urma se aflau in orasul Sighet. Si mai spune ca tilharii, o suta douazeci si cinci la numar, daca ploaia aceea deasa nu le-ar fi stat impotriva, s-ar fi napustit, impreuna cu citiva oraseni [...], asupra grecilor si i-ar fi jefuit, iar apoi ar fi dat foc orasului. Cu toate acestea, stie ca si aceia au luat parte la actiune. sApoi spunet ca el se afla la vremea aceea impreuna cu jefuitorii maghiari. La al treilea punct zice ca ginerele unui preot din Bekes a fost acela care ii aratase lui Pintea drumul pe unde puteau sa le-o ia inainte acelor calatori greci, si ca tot el este cel care a facut rost de cai pentru Pintea si insotitorii sai.
(Depozitia haiducului Nemes Balas. Procesul lui Pintea, 1701)

Primul text povesteste intilnirea dintre marele luptator contra turcilor, Pavel Chinezu, si regele Vladislav al Ungariei; e intilnirea emotionanta dintre un batrin razboinic ajuns neputincios si un rege tinar, care fagaduieste sa-i duca mai departe curajul. Al doilea este un poem gratios scris de Nicolaus Olahus, mare carturar renascentist, episcop si prieten al lui Erasmus. Al treilea e o stinjenita depozitie de inculpat din procesul legendarului haiduc Pintea.

Tustrele fragmentele au ceva in comun: sint scoase din lucrari scrise de romani sau privesc istoria Romaniei, mai mare sau mai marunta, sint scrise in latina si ramase in manuscris. Ele nu vor fi vreodata publicate sau traduse in Romania: generatia veche a carturarilor latinisti e chemata sa dispara fara urmasi. Probabil nu-si va gasi traducator nici originalul latin al Cresterii si descresterii curtii otomane de Dimitrie Cantemir, descoperit si publicat recent.
Nu mai priveste pe nimeni ca Nicolaus Olahus era roman, ca si Dimitrie Cantemir, si ca scriau amindoi latineste. Nu-i mai pasa nimanui ca se farimiteaza in arhive documente latinesti privitoare la istoria noastra, a romanilor. Ecaterina Andronescu, Ministra Educatiei, a hotarit sa lichideze predarea limbii latine in scoala.
Consideratiunile de ordin economic sint meschine.
Citesc, tot mai des, carti despre antichitatea greaca si latina; aparitiile noi sint numeroase, ceea ce dovedeste interesul publicului pentru subiect. Cartile acestea sint, in majoritatea lor covirsitoare, traduse din engleza si franceza. Desigur, e mai ieftin sa platesti o studenta din anul II engleza sa traduca o carte bine scrisa, decit sa formezi un specialist in domeniu. E o logica de contabil. Dar sa nu creada cineva ca textele istorice din arhivele noastre vor fi traduse si publicate de „straini“.

Dupa prabusirea Imperiului Roman, latina a ramas unicul factor de coeziune al Apusului, de coeziune culturala. Ea a fost, pina tirziu, o limba vie: Gaudeamus igitur... e un cintec studentesc de petrecere din Evul Mediu, epoca in care latina era vorbita suficient ca unui cartier din Paris sa i se spuna Quartier Latin. Fiind limba nimanui, latina era limba tuturor. Cogito, ergo sum rosteste Descartes in secolul XVII. Procesul lui Pintea, scris in latineste, e din 1701. Cind a devenit latina limba moarta?
Romana s-a nascut din latina, si romanii sint mindri de asta. Dar predarea latinei fiind costisitoare si grea, trebuie eliminata. Sa scriem deci cu „a“, e suficient pentru preamarirea originii noastre latine.
Ministra Invatamintului stie pretul fiecarui lucru si valoarea nici unuia. Pentru aristocrati, lucrurile au valoare. Pentru gloata, lucrurile au cost si pret. Aceasta e problema limbii latine: valoarea ei e necomerciala: nu poate fi vinduta in calupuri, la taraba, si nu face senzatie la talk-show-uri televizate. Prin acest gest, Ecaterina Andronescu cautioneaza o mentalitate de geambas.

Se bucura cineva de scoaterea limbii latine din invatamint? Se bucura, intii de toate, secta celor care cred ca limba noastra provine dintr-a dacilor; se bucura alde Napoleon Savescu, Pavel Corut si alti ambuscati de teapa lor.
In momentul urcarii pe tron a lui Teodosie II al Bizantului, in scoli inceteaza a mai fi predate astronomia, matematica, fizica, geografia si geometria; toate sint inlocuite de teologie. Din acel moment, Imperiul Bizantin inceteaza sa mai conteze in stiinta, si fiecare intelect mai rasarit din imperiu se consacra sterilelor dispute teologice.
Ecaterina Andronescu face la fel – economia si calculatoarele sint teologia de azi; latina devine tapul ispasitor al invatamintului asa-zis mai eficient.
Huo!
_______

Dan UNGUREANU, asistent universitar, Facultatea de Litere, Universitatea de Vest, Timisoara