OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Marin MĂlaicu-Hondrari, Apropierea, Cartea Românească, 2010, 244 p.

Despre ce e vorba? Un confrate (Radu Vancu), rafinat poet şi el, o spune mai bine decît oricine: „Căci despre patru poeţi români e vorba, care au trăit cândva împreună poezia într-un soi de falanster lirico-fanatic, amintind ca două picături de apă de cel al romanticilor germani (ori al surrealiştilor francezi); în spirit goethean, membrii tetradei au decis că, pentru ca Poezia să supravieţuiască, e nevoie ca fiecare dintre ei să-şi facă anii de ucenicie – mai exact, să plece în lume şi, vreme de cinci ani, să nu ştie nimic unul de celălalt“ (pe blogul O carte într-o frază). Cei patru sînt: Adrian, (Florin Roman) The Great, Dan Parfenie şi Lidia (Stăpîniţa sau La madre de la poesía) – dintre ei, doar primii doi vor pleca în această călătorie care să apropie, pînă la gradul zero, poezia de viaţă. În ce-o priveşte, Lidia este – şi aici îl citez din nou pe Radu Vancu – „un fel de Hermes al grupului, dat fiind că în maşina ei se aduna tetrada pentru drumurile iniţiatice prin ţară“. Ca membră a secretei confrerii – de un (neo)romantism pe cît de desuet, pe atît de hipnotic –, trăieşte şi ea sub magia poeziei (cu „păşunismul ei apocaliptic“) şi a straniei solidarităţi pe care aceasta din urmă o creează între cei patru: „Iar cînd Adrian s-a întors din Asturias, [...] cine l-a aşteptat la aeroport?! La madre, ce puii mei, la madre. [...] Cînd a apărut printre maşini, cînd l-am văzut ridicîndu-şi mîna înspre mine cu len-toarea cu care se ridică la suprafaţă un peşte mort, sau ceva din adîncuri, eu cu păşunismul meu apocaliptic, cînd l-am văzut vreau să zic că am ţîşnit din maşină...“.

Dan Parfenie alege să rămînă alături de soţie şi fetiţă, scindat între irupţia strălucitoare a poeziei şi mizeria prozaică: „Eu mereu le-am spus: oameni buni, eu nu pot fi ca voi, nu pot fi nici generos ca Adrian, nici drastic, precis şi intransigent ca The Great. Era simplu, numai că ei se încăpăţînau că poezia e mai presus de toate şi că fără scris toate se duc de rîpă. Şi în momentele mele bune îi priveam cu mare drag şi ziceam: o fi, dragilor, dar nu în cazul meu. Iar în momentele de slăbiciune, mă lua valul şi începeam să-i cred şi dintr-o dată berea căpăta alt gust şi gesturile îmi deveneau ritualice şi străluceam şi aşa, plin de strălucire, mergeam la şcoală şi-mi ţineam lecţiile în faţa ciurucurilor de tot felul“.

Cei patru prieteni sînt posedaţi, chiar dacă cu intermitenţe, uneori cu suspiciune (ca la Dan Parfenie), de mirajul poeziei ca mod de existenţă şi de solidaritate, şi însăşi această carte proclamă existenţa întru poezie ca resort ultim, care transformă ochiul în hipnoză, în privire revelată, şi gesturile în „gesturi ritualice“. Poezia este cel mai puternic excitant pentru aceşti noctambuli iniţiaţi, fumători înrăiţi şi consumatori pasionaţi de „cafele duble“ şi aburinde.

„Los perros romanticos“

Poate chiar de aceea, ea merge atît de bine cu iubirea! Căci Adrian şi The Great, plecaţii de acasă – Adrian în Spania, The Great la o bursă în Berlin –, se vor îndrăgosti intens, rezervîndu-i iubirii aceeaşi intensitate pe care i-o consacraseră poeziei, lăsînd chiar impresia că dragostea ar „bate“ poezia. Sau cel puţin, că poezia e liantul inextricabil care îi apropie pe îndrăgostiţi – mai bine zis, care îi alege. Poezia e cea care îi face lui Adrian miraculoasă singurătatea din rulota spaniolă – în care locuieşte ca paznic de maşini second-hand –, ea o atrage acolo pe argentinianca Vanessa, traficanta de droguri bisexuală, îndrăgostită, la rîndul ei, de Adrian şi de Myriam (traficanta argentiniancă de parfumuri contrafăcute, cu un simţ olfactiv atît de rafinat). Şi tot poezia o aduce pe studenta Dana la o lectură publică la Sibiu a lui The Great, în urma căreia, îndrăgostită, pleacă şi ea în Spania şi la Berlin, în căutarea poetului. Poezia e, aşadar, excitantul şi fascinaţia care complică lucrurile şi firele acestei cărţi, apropie personajele, adăugînd un erotism difuz rafinamentului pe cît de livresc, pe atît de insesizabil al scriiturii. Adrian o cunoaşte pe Vanessa pe cînd încearcă să restituie destinatarului un colet furat, în care se afla romanul lui Cortázar, 62. modelo para armar, acelaşi scriitor din care Marin Mălaicu-Hondrari împrumută mottoul cărţii. Adrian şi Maria – femeia căsătorită de care se îndrăgosteşte, sculptoriţă şi basistă a grupului de latino-jazz Tinto Brass Band – îşi vor trăi intens (şi scurt) pasiunea, citind Marină şi Corabia beată de Rimbaud pe un yacht în curs de dezmembrare, al cărui fier urma să-i servească drept materie primă sculptoriţei. Lidia e obsedată de versul Angelei Marinescu (una dintre poetele preferate ale lui Mălaicu-Hondrari): „erotismul întins pe suprafeţe din ce în ce mai distruse. Mă lovise cu versul ăsta, mă lovise rău de tot... [...] şi atunci m-am gîndit că numai iubirea atrofiază simţurile în asemenea hal şi erotismul arde suprafeţe din ce în ce mai întinse, erotismul e o chestiune de bătrîneţe, mi se deschiseseră ochii, ăsta era Adrian, acum puteam iar să conduc ore în şir, kilometri de tăcere şi de muzică[...] la poesía nu ne lasă în drum şi nici la marginea lui“.

Beţia, extazul poeziei, această dereglare a tuturor simţurilor rimbaldiană, şi erotismul hipnotic pe care-l conjură ea se contopesc pentru a-i extrage pe aceşti „cîini romantici“ – aşa cum spune Maria, apropo de conversaţiile sale pe Internet cu Adrian – „şirului nesfîrşit de vieţi anoste“, rezervîndu-le o marginalitate (maudite?) trăită ca stare de graţie: „Los perros romanticos, aşa ne obişnuiserăm, pe urma lui Roberto Bolaño, să-i numim pe toţi cei care încercau să se smulgă şirului nesfîrşit de vieţi anoste, iar orice gest provocator de nebunie, de poezie, era gest de cîine romantic“. Prinsă în iubirea adulterină şi incapabilă să-l părăsească pe Xavier – soţul ei, sculptor şi el, care va muri subit –, Maria devine ea însăşi o pasionată de literatură şi ajunge să cunoască, prin românul Adrian, autori spanioli ca Alejandra Pizarnik, Roberto Bolaño (citat mai sus), Nicanor Parra ş.a. Autori preferaţi şi din care traduce însuşi Marin Mălaicu-Hondrari şi lista de nume de scriitori (inclusiv Cortázar, Sylvia Plath, Angela Marinescu, Gellu Naum etc.), ce irigă subteran această proză în straturi multiple nu se opreşte aici.

Iubiri à la Wong Kar Wai

„Fantasma unui bărbat îndrăgostit bîntuie Europa pe urmele unei femei căsătorite. De la Barcelona la Livorno, de la Napoli la Villefranche-sur-Mer, mă urma ca o umbră, român nebun pe urmele vagi ale unei spanioloaice adultere. Dragostea noastră a fost legată de apă, de un dig la Marea Cantabrică, de şase ancore văzute de el pe cer, de croazierele pe Mediterana. În timp ce eu cu Tinto Brass Band încîntam publicul din sala de concerte, Adrian lua un tren, ori urca într-un autobuz, ori pierdea un avion, mereu pe urmele mele, urme de spumă şi sare care nu se spărgeau la ţărm, ci exact acolo prindeau viaţă. Dacă nava întîrzia, el era în port, cu ţigara în mînă, iar dacă vasul ajungea mai devreme el era deja pe chei, cu vocea lui seducătoare“. Iată începutul acestui roman poematic, rostit de vocea Mariei – un început deloc inocent, atît de sofisticat în simplitatea lui aparentă. Întreaga recuzită marinière  şi romantic-evazionistă a iubirii, cu silueta masculină înălţîndu-şi rotocoalele de fum pe ţărm, e nu numai intens conotată literar (vezi Marina lui Rimbaud mai sus), dar şi cinematografic (vezi, de pildă, un Godard) – aşa cum este însăşi tehnica „apropierii“, a aducerii în prim-plan succesive a personajelor şi a vocilor lor de scenă. Pe acest palier al scriiturii, cititorul suferă o discretă, dar permanentă manipulare din partea prozatorului, care-şi manevrează protagoniştii şi poveştile în aşa fel încît – în absenţa unui epic veritabil, realist – să menţină, totuşi, un suspans, situat, fireşte, la nivelul istoriilor amoroase. Care e deznodămîntul iubirilor, se întreabă cititorul, traversînd capitol după capitol, ascultînd voce după voce (Maria, Dan Parfenie, Adrian, Lidia, Vanessa, Dana – ultima ţinînd locul, printr-o mişcare abilă a prozatorului, vocii lui The Great şi introducînd un amplu capitol senzaţional prin aventura ei spaniolă cu Nicu, tînărul român implicat în afaceri cu droguri, împreună cu Vanessa).