OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

profil

Ararat, periodic bilunar al Uniunii Armenilor din Romania, fondat in 1924 (serie noua). Redactor-sef: Mihai Stepan-Cazazian. Redactori: Eduard Antonian, Fabian Anton. Titluri de pagina: Actualitatea, Diaspora, Armenia, Restituiri, Cultura, Marturii... Materiale despre istoria si cultura armenilor, despre diaspora armeneasca, personalitati ale vietii publice si culturale armene, prezentari de carte, stiri din Armenia (preluate dupa ArmenPress), anunturi despre activitatea Comunitatii Armenilor din Romania, articole de opinie, interviuri, texte de istorie literara avind ca protagonisti scriitori romani de origine armeana. Eduard Antonian semneaza un serial despre Traditii si obiceiuri la armeni, iar Fabian Anton – unul despre Eminescu vazut de armeni. Spatii ample sint dedicate problemei genocidului armenilor din 1915 (AXOR), cind otomanii au masacrat milioane de armeni. Dr. Cristine Karaisanidis de la Universitatea din Bochum insista asupra similitudinii dintre AXOR si SHOAH-ul evreilor. Nu e vorba insa doar despre armeni in revista Ararat. Astfel, in numarul din 16-30 mai a.c. Florin Baiculescu semneaza (cu ocazia Tirgului International de Carte BOOKAREST) un grupaj intitulat Despre jurnale in care discuta patru aparitii editoriale de exceptie: Cartea nelinistirii de Fernando Pessoa, Catalogul miscarilor mele zilnice de Radu Petrescu, Caiete III de Emil Cioran si Trecut-au anii... de Virgil Ierunca.


de ici, de colo

In numarul 12, 11-17 iulie 2000 al revistei 22 (pp. 12-13), Rodica Binder, jurnalist la postul de radio Deutsche Welle, publica un documetar impresionant: Indatoririle memoriei – Noi contributii la istoria si receptarea totalitarismelor secolului 20, de fapt o comunicare prezentata in cadrul unei dezbateri germane despre Gulagul sovietic. Temele discutate: memorialele consacrate Holocaustului, ororile comise de NKVD, calaii in slujba lui Stalin, moartea utopiilor (nu insa si a fantomelor acestora) reprezinta si un prilej de a readuce in atentie o serie de lucrari esentiale dedicate fenomenelor in cauza, de la Jankelevitsch la Fr. Furet, Ernst Nolte, Jean-François Revel si polonezul Janusz Bardach. O pledoarie pentru forta umanului.
Si tot in 22, mentionam a doua parte a cronicii lui Dan C. Mihailescu despre recent-aparutul volum de corespondenta inedita Mihai Eminescu – Veronica Micle.

Romania libera a publicat joi si vineri doua scrisori deschise catre Valeriu Stoica, semnate de Cristian Preda (in 13 iulie) si Serban Radulescu-Zoner (in 14 iulie), replici la Scrisoarea catre liberali pe care prim-vicepresedintele PNL a dat-o publicitatii la inceputul saptaminii trecute. Cristian Preda considera ca ministrul liberal comite trei erori fundamentale: asumarea unei viziuni ce tine mai curind de sociologie decit de politica, subestimarea liberalismului, definit extrem de vag ca „o mare familie de atitudini, comportamente, idei si mentalitati care au in comun valorile liberale“ si tendinta de a fi mai sever cu taranistii decit cu pedeseristii. Memoria selectiva si crearea unui pseudo-liberalism sint principalele reprosuri formulate de Cristian Preda care se regasesc, de altfel, si in scrisoarea lui Serban Radulescu-Zoner din 14 iulie. Deputatul liberal il acuza pe Valeriu Stoica nu doar de „sacrificarea doctrinei liberale si a identitatii PNL“, ci si de utilizarea unor „practici de trista amintire“ pentru a-si impune punctul de vedere, transformind astfel „Consiliul National intr-o adunare de marionete“. „Are nevoie PNL de cirtite?“ se intreaba, mai mult sau mai putin retoric, seniorul liberal.

Lansata in septembrie 1999 si pe piata din Romania, Cosmopolitan a surclasat repede oferta deja existenta de reviste, devenind in scurt timp foarte populara. Adresata unui public in exclusivitate feminin, revista ia atitudine declarat impotriva „hegemoniei masculine“, insa nu respingind barbatii, ci educindu-si cititoarele sa-si cultive feminitatea pentru a li se recunoaste prezenta. Se naste profilul femeii Cosmo: femeia de cariera, pregatita sa faca fata dificultatilor existentiale, dovedind siguranta de sine, umor si feminitate. Ghidul ei, Cosmopolitan, o ajuta sa-si doboare inhibitiile, sa-si schimbe atitudinea negativa prin informatiile pe care le cuprinde despre cariera, sanatate, relatii de cuplu, tendinte in moda si cosmetica, bani, calatorii, celebritati, filme, carti, mincare si decoratiuni. Specialitatea revistei ramine insa viata emotionala a femeii tinere, relatiile acesteia cu sotul, prietenii, familia, sefii, intr-o formula deschisa, de dialog permanent cu cititoarele, uneori chiar direct, prin scrisori.
Din ultimul numar, iulie 2000, retin atentia articolul Adinei Cojocaru Sefii iti pot distruge cariera, si, pentru iubitorii de film, un minijurnal fantezist, realizat de Mihai Chirilov la Cannes, insotit de fotografii ale actorilor-personaje cu… autografe. In plus, sustinerea Legii impotriva violentei domestice constituie unul dintre subiectele zilei si in Cosmopolitan.


conflicte

Presa comenteaza in fel si chip recenta suspendare de catre directorul canalului TVR2 a emisiunii Punct si de la capat realizata de Catalin Tirlea. Motivul invocat: emisiunea despre antisemitism in cultura romana din seara zilei de 26 iunie (invitati: Edgar Reichmann si Nicolae Breban, in care ultimul i-a calificat drept antisemiti pe Nicolae Manolescu si Gabriel Liiceanu). In aceeasi zi avusese loc, cu participarea lui Edgar Reichmann, o conferinta de presa la redactia revistei Contemporanul in scopul risipirii confuziei privind articolul din Le Monde. Atit Edgar Reichmann, cit si Presedintele Federatiei comunitatilor evreiesti din Romania, Nicolae Cajal (de asemenea prezent la conferinta de presa), au negat „antisemitismul“ celor doi intelectuali romani (care nu au fost de fata, desi fusesera invitati in mod special). In ziua de 4 iulie a.c. Catalin Tirlea urma sa realizeze o noua editie a emisiunii (cu acelasi subiect) si se pregatea sa obtina acordul lui Nicolae Manolescu si al lui Gabriel Liiceanu.

In pagina 18 a Romaniei literare nr. 27/2000, la rubrica Telecomando, o semnatura misterioasa (L.T.) apreciaza suspendarea drept „imbucuratoare“: „Emisiunii Punct si de la capat i s-a pus capat. Iata ca se intimpla si cite ceva imbucurator in mass-media“. Iata si comentariul: „Emisiunea, o vesnica falsa dezbatere, la care erau obligati sa asiste, ca niste statui, tristi elevi de liceu, cu un Catalin Tirlea plimbindu-se blazat si tenebros printre imaginarele ruine ale culturii romane, mai avea un pacat: se transformase in ultima vreme intr-un cenaclu Contemporanul. Catalin Tirlea, care este si subaltern al lui Nicolae Breban la revista Contemporanul, il invita preferential pe seful sau la discutiile din fata camerelor de luat vederi. Iar seful sau, cum il stim: perora, perora, zi de vara pina-n seara, vorbind cu drag despre sine si cu draci despre cei care-l ignora“.

Despre ce vorbeste Nicolae Breban in ultima vreme si, in particular, despre emisiunea lui Catalin Tirlea din 26 iunie (tema: Antisemitismul in cultura romana) aflam tot din Romania literara, mai precis de la rubrica Revista revistelor, unde Cronicarul il taxeaza intr-un text intitulat Avocatu ne’ntrebat. In cauza sint declaratiile lui Nicolae Breban din respectiva emisiune, unde acesta taxa drept antisemiti o serie de intelectuali romani in frunte cu Nicolae Manolescu si Gabriel Liiceanu; se pare ca prezenta lui Nicolae Breban in emisiunea lui C. Tirlea are la baza refuzul lui N. Manolescu si G. Liiceanu de a participa, la conferinta de presa a Contemporanului despre Europenism si antisemitism in cultura romana. Cronicarul citeaza (pentru conformitate: dintr-un ziar) o declaratie a lui Nicolae Breban despre Nicolae Manolescu. In opinia lui N.B., criticul si-ar fi permis sa dea lectii cotidianului francez Le Monde in aceeasi R.l. care „l-a lins in fund pe Ceausescu cu o nerusinare fara margini“. In replica, R.l. ii reaminteste lui N.B. zelul proceausist (din chiar perioada cind acesta era redactor-sef al revistei si vorbea de un anume „complex voievodal al romanilor“ pregatind cultul personalitatii lui Ceausescu) si faptul ca in primul numar dupa decembrie 1989, Romania literara a publicat „singurul articol din presa romaneasca in care se cereau scuze cititorilor pentru ororile la care gazetarii romani fusesera siliti de cenzura comunista“. Finalul e concludent: „Rabufnirile d-sale nu sint deloc o «idee» europeana» si denota, mai degraba, un complex personal si provincial care nu-i face cinste. Ca sa nu mai spunem ca promptitudinea cu care a cautat sa profite de dl Reichmann spre a-si regla conturile cu anumiti confrati, virindu-se ca musca in lapte in polemica legata de antisemitism, nu ne poate duce cu gindul decit la hrana nu tocmai spirituala a avocatului neintrebat din zicala populara“.

Din presa cotidiana aflam ca directorul canalului TVR2, Sanda Visan, isi asuma responsabilitatea suspendarii emisiunii. Analiza Comisiei de etica si arbitraj din STVR (autosesisata in urma emisiunii din 26 iunie) nu se incheie insa cu o suspendare a emisiunii, de unde reiese ca Sanda Visan este singura responsabila de sanctionarea realizatorilor. In Cotidianul nr. 10/ 2000, Ioan Buduca scrie ca emisiunea ar fi fost suspendata de catre Gabriel Liiceanu, membru in Consiliul de administratie al TVR, care a cerut Comitetului Director sa fie pusa in actiune Comisia de etica. Potrivit lui Ioan Buduca, „Reprosul domnului Liiceanu era acela ca [...] s-ar fi produs un atac la adresa d-sale, un atac montat cu buna stiinta de Catalin Tirlea in complicitate cu scriitorul Nicolae Breban“. Gabriel Liiceanu reintroduce sanctiunile de tip ceausist se subintituleaza articolul lui Ioan Buduca.

In schimb, directorul executiv al TVR, Alexandru Lazescu, pare sa nege acest lucru: „Subiectul e foarte delicat, dar vreau sa subliniez ca nu exista nici o sugestie scrisa a domnului Liiceanu si n-a existat nici un fel de influenta din partea sa. Hotarirea a fost luata pe baza raportului Comisiei de etica si arbitraj care a analizat cazul“.

I. Bod se intreaba, in consecinta, daca directorul canalului TVR2 nu si-a depasit competenta prin abuz, Comisia de etica nerecomandind suspendarea. Acelasi I. Bod combate afirmatia Sandei Visan potrivit careia in emisiune s-ar fi facut o impartire a intelectualilor romani in „pro-democrati si antisemiti“ afirmind ca, in realitate, emisiunea a pus in dezbatere aceasta discriminare.

Iata si declaratiile celor doua parti: Sanda Visan: „Eu am fost cea care a propus Comitetului Director suspendarea. In primul rind, ca aceasta emisiune a intrat pe post fara drepturi de difuzare, nu a avut fisa de post semnata de producatorul delegat sau de redactorul-sef. Pe urma, cind am deschis televizorul, am vazut o emisiune care nu respecta reguli de un minim profesionalism, acuzind oameni care nu erau de fata, fiind limpede lipsa oricarei intentii de a-i fi invitat. Emisiunea este suspendata pentru aceste lucruri si asta n-are nici o legatura cu vacanta de vara“.
Catalin Tirlea: „Nimeni nu m-a chemat sa-mi aduc propriile argumente [...] eu am incercat sa aduc in fata publicului o problema grava pentru cultura romana, problema evreiasca. Nu cred ca e intimplatoare suspendarea acestei emisiuni in momentul in care premisele discutiei abia erau puse.“

La rubrica Revista presei culturale din Cotidianul de miercuri 12 iulie, Ioan Buduca pune la zid numarul 2-3 a.c. al revistei Caiete critice si pe Razvan Voncu, secretarul general de redactie al revistei conduse de catre Eugen Simion: „Voncu este SGR pe stil vechi. Tot pe stil vechi este si faptul ca nu indrazneste sa aiba alte opinii decit seful sau, nici o nuanta in plus ori in minus. Reuseste uneori sa fie, totusi, original. De pilda, deplinge libertatea care ar fi ingaduit Editurii Cartea Romaneasca sa se privatizeze. In fapt, aceasta editura nu s-a privatizat si nici nu are un proiect de privatizare. In rest, aceeasi viziune catastrofica despre actualitatea literara pe care o intilnim si la seful domniei sale: «In general vorbind, atmosfera din viata literara a devenit, pentru mine cel putin, irespirabila»; «Scriitorii generatiei ’60 ramin singurele jaloane certe ale momentului». Aceasta din urma afirmatie are rolul de a-l asigura pe seful domnului Voncu de fidelitatea maxima a supusului sau. [...] Mai grav este faptul ca domnul Voncu are impresia ca-si poate dovedi fidelitatea si atunci cind scrie, in treacat, despre alti doi dintre adversarii sefului sau: Gheorghe Grigurcu si Alexandru George. [...] Ar rezulta din cercetarile domnului Voncu urmatoarele: Gheorghe Grigurcu e o nulitate iar Alexandru George o mediocritate. Fireste ca domnul Voncu a cercetat mai degraba cu urechea, organ indispensabil atunci cind vrei sa afli ce mai spune Sefu’“. Articolul lui Ioan Buduca se intituleaza Glina literara.