Duminică, 18 octombrie, a avut loc vernisajul expoziţiei
Arca, a lui Andrei Ciubotaru, la Centrul Cultural Palatele Brîncoveneşti de la
Mogoşoaia. Expoziţia propune o serie de măşti care aşteaptă publicul vizitator
în sala de sub foişorul Palatului – un nou spaţiu destinat artei, deschis cu
această ocazie – şi un ansamblu land art, plasat în curte. Acest proiect face
parte dintr-o serie de evenimente prolifice organizate de amintitul centru
cultural. După expoziţia cu lucrări ale lui Horia Damian şi cea semnată de
Ilinca Nicodim, de bijuterie şi mobilier de artă, în aceeaşi zi de duminică au
mai avut loc vernisajul unei expoziţii de ceramică (la care ne vom referi cu o
altă ocazie) şi un concert.
Sub egida epicului
În activitatea sa creatoare, Andrei Ciubotaru porneşte
întotdeauna de la idei şi subiecte bine definite, adeseori reunite sub egida
epicului. Lucrările rezultate sînt totuşi independente de sursele de inspiraţie
sau de paşii urmaţi în materializarea lor, chiar dacă aceştia fac parte
integrantă din biografia lizibilă a artefactului. Temele alese vizează
deopotrivă rolul artistului în societate, cît şi arta în sine. Suprapunerea
parţială a ideilor militante cu propunerile artistice porneşte din modul în
care Andrei îşi înţelege viaţa şi munca – ambele aflate într-un proces de
derulare complementar şi coerent.
Fie că este vorba despre instalaţie, land art ori asamblaj,
funcţionează o aceeaşi alchimie în elaborarea formelor, dar mai ales a
semnalelor vizuale – elemente aflate într-o relaţie strînsă, care sînt puse în
slujba temei (pictura face obiectul unui alt tip de discurs). Plantele urbane,
aflate în expunere permanentă pe un segment de-a lungul DN1, trăiesc prin
volumele ingenios modelate, atrag atenţia datorită culorii şi dimensiunilor şi
dau naştere unor întrebări de ordin estetic prin relaţia în care se află cu
mediul înconjurător. Graniţa dintre artă ambientală, intervenţie în peisaj şi
grup statuar este dinamică. Elementele postminimaliste coexistă cu un figurativ
adeseori redus la forme chintesenţiale. Artistul este interesat de matricea
obiectului cu care operează, de arhetipul său, pe care îl derivează după legi
de compoziţie personale. Miza nu sînt obiectele în sine, recognoscibile de
privitor, care conferă încredere receptorului, ci adevărul mesajului transmis,
mesaj întotdeauna sincer.
Sfîntul Gheorghe de la Năieni reprezintă o altă faţetă a
unui acelaşi mod de a gîndi arta. Modul de interacţiune al „obiectului“ cu
publicul este, din start, declamativ. Plasată pe un deal, lucrarea de înălţimea
propriei adîncimi (7 metri deasupra solului şi 8 dedesubt) l-ar fi putut
impresiona în mod cert pe Walt Whitman (!). Balaurul este mai mare decît
prevede erminia, deoarece şi răul s-a mărit în zilele noastre, dar din
atitudinea cinetică ne dăm seama că sfîntul va ieşi cu siguranţă învingător.
Lucrarea nu reprezintă o icoană supradimensionată, nu este nici o statuie, ci
mai degrabă o instalaţie land art. Funcţia estetică principală este dată de
intervenţia într-un peisaj pe care îl modifică radical.
Proiectul Arca se înscrie undeva pe axa determinată de cele
două lucrări citate anterior, axă ce conţine mai multe „puncte“ realizate deja
ori în curs de materializare. Morfologic vorbind, avem de-a face cu o lucrare
modulară din metal, de mari dimensiuni, ce poate fi definită ca asamblaj. În
interiorul acesteia este plasată o altă structură izomorfă din poliester.
Ansamblul este ancorat într-un figurativ cu solide baze conceptuale.
Geometrismul, dat de forma octogonală a structurii exterioare şi hexagonală a
celei interioare, de formele plane şi tăieturile liniare, îşi are rolul bine
definit de a sugera că înăuntru se găseşte întotdeauna (alt)ceva. Relaţia
închis-deschis este rezolvată plastic prin ritm şi accente, dar şi prin
mijloace psihanalitice. Personajele perimetrice plate, numite „luptători“,
transmit subliminal ideea că apără locul ocupat de întreg în spaţiu. Legăturile
dintre module printr-o reţea de elipse sînt asimilabile fluxului magnetic,
inducînd ideea apartenenţei la aceeaşi condiţie. În ciuda greutăţii de aproape
două tone, materialitatea lor este pusă în evidenţă practic de „spaţiul vid“
intermediar. Acesta este protejat şi, totodată, protejează, conferind volum şi
forţă. De altfel, relaţia apărător-agresor este tratată cu maximă ambiguitate.
La baza lucrării stă ideea lui Andrei Ciubotaru privind
interiorul, în cazul acesta, al artistului, care nu poate fi cunoscut în
totalitate. Structura exterioară, realizată din material durabil, este lăsată
în voia coroziunii, în timp ce miezul efemer a fost protejat de pictură,
cromatica avînd o importantă pondere din punct de vedere estetic. Altfel spus,
culoarea şi desenul, împreună cu asamblajul metalic reprezintă un text pe care
privitorul este invitat să-l descifreze în încercarea de a afla ce se află
dincolo/înăuntru. Interiorul arcăi este puternic luminat, sporind misterul şi,
în acelaşi timp, făcînd aluzie la iluminare spirituală prin artă şi eventual de
cătreartist.
Apelul la mască
Universul extern joacă un rol la fel de important în
gîndirea autorului. Este un spaţiu ce trebuie, dacă nu cucerit, cel puţin
îmblînzit. Planul octogonal, inscriptibil în cerc(ul lumii), invită „să se dea
roată“ ansamblului. Simetria de fond coroborată cu variaţiile, să le spunem
minimaliste, ale elementelor vizuale alcătuiesc un tot unitar, aflat mai presus
de părţile constitutive. Apelul la mască întregeşte viziunea unificatoare
propusă sub forma aparentă a dihotomiei dintre interior şi exterior. Masca
arată spre a ascunde; izolează, dar se şi suprapune pînă la confuzie cu
individul.
Tensiunile dintre „înăuntru“ şi „afară“ se doresc o
reiterare artistică a lumii contemporane, aflată în echilibru instabil.
Posibilul conflict al celor două lumi poate izbucni oricînd. Arca rămîne, în
contextul dat, vehiculul spiritual prin care valorile subiective sînt
transportate spre tărîmuri şi timpuri mai bune. Este vorba şi despre un
permanent dialog între materia sensibilă şi conţinutul inteligibil în munca
artistică a lui Andrei Ciubotaru.
Cei ce vor ajunge la Mogoşoaia pînă pe 30 noiembrie vor avea
ocazia să vadă, pe lîngă frumosul palat şi expoziţiile temporare găzduite de
acesta, şi Arca lui Ciubotaru, care îi poartă ideile spre momente mai bune
pentru arta şi artiştii din România.
Autor: 
Categoria: 
_04060905.jpg "Şcoala Micile Vedete")
RSS Feed
Newsletters