Cel mai recent numar (tomul V/ 2001, fasciculele 1-2) al caietelor Archaeus editate de Centrul pentru Istoria Religiilor este ceva mai putin voluminos decit precedentele (are doar 150 de pagini) insa sumarul, cu multe contributii pretioase, unele, practic, inedite, merita citat in intregime. Prima sectiune este dedicata memoriei lui Ioan Petru Culianu si cuprinde texte despre gindirea si preocuparile stiintifice ale acestuia semnate de Grazia Marchiano de la Universitatea din Sienna-Arezzo (I primi dieci anni postumi di Culianu: congetture su un pnsiero fermato), Moshe Idel, de la Universitatea Ebraica din Ierusalim (Ioan Petru Culianu) si Giovanni Casadio, de la Universitatea din Salerno (Ioan Petru Culianu ou la contradiction). Sectiunea Studia cuprinde un remarcabil studiu al lui Bernard Le Calloc’h, vicepresedinte al Societatii franceze de Studii Fino-Ungrice si administrator al Societatii Geografice din Paris despre viata si opera primului tibetolog francez, Philippe-Edouard Foucaux (Un Angevin oublié: Philippe-Edouard Foucaux, le premier tibétologue français). Textul – care e si o panorama a orientalisticii franceze din veacul al XIX-lea – este insotit de o bibliografie cuprinzind volumele publicate de catre Foucaux, de fotografii de epoca si facsimile. Tot in cadrul acestei sectiuni, Marius Lazurca de la Universitatea de Vest din Timisoara publica prima parte dintr-un interesant si doct studiu dedicat comunitatilor eseniene si apocaliptice din perioada crestinismului timpuriu, ca „fenomene de contact“ intre gindirea iudaica si cea elenistica (Du „docteur de justice“ a Tertulien). O surpriza ne ofera sectiunea Miscellanea, unde istoricul Paul Cernovodeanu publica, in premiera, traducerea romaneasca a textului unui Panegiric alcatuit, in 1714, de catre Dimitrie Cantemir in onoarea tarului Petru cel Mare, la curtea caruia se refugiase dupa nefericitele evenimente din 1711. Avem de a face cu o mostra de literatura in acelasi timp encomiastica si subversiv-“esopica“, autorul – maestru al incifrarii persuasive – strecurind, cu abilitate, prin intermediul citatelor biblice, un mesaj criptic in care, dincolo de encomionul de suprafata, aducea reprosuri severe tarului pentru sacrificarea Moldovei si nerespectarea promisiunilor continute in diploma de la Lutk. Pentru a preveni orice banuiala, textul a fost incredintat de fostul domn, spre „performare“, fiului sau Serban, in virsta de numai sapte ani. Insa, fie din cauza criptarii excesive, fie din alte motive, mesajul ascuns nu a avut nici un fel de consecinte asupra tarului. Elaborat initial in greceste si tradus ulterior in limbile rusa (de doua ori) si latina, Panegiricul este cea de-a doua opera a lui Cantemir editata in timpul vietii sale. Versiunea romaneasca este reprodusa alaturi de celelalte variante.

