OBSERVATOR CULTURAL - Spiritul critic in actiune

Exista in lume teatre care n-au nimic de-a face cu integralitatea nationala, dar a caror viziune le face mai mult decit reprezentative pentru cultura din care fac parte. Teatrul american Arena Stage, din Washington, e o astfel de institutie, finantata din surse private, dar care-si asuma total misiunea de spatiu responsabil de reflectie al lumii contemporane si creatiei ei artistice. (I.P.)

- Scurt istoric

Co-fondat de Zelda Fichandler, Thomas C. Fichandler (al caror nume il poarta una din cele doua sali actuale) si Edward Magnum, Arena Stage – 1101 Sixth Street, SW, Washington, D.C. – si-a inceput cariera de jumatate de secol in 1950, prin transformarea unui fost cinematograf, Hippodrome Theatre, intr-o sala ronda de 247 de locuri, ramasa sediul teatrului pina in stagiunea 1954-1955.

Din 1956 pina in 1960-1961, Arena Stage a functionat intr-o sala en ronde de 500 de locuri, fosta Hospitality Hall a Fabricii de Bere Old Heurich. Printr-un joc de cuvinte care trimite la vechile instalatii ale fabricii (vat – cada de fermentatie) si la britanicul Old Vic, salii i s-a spus Old Vat. Teatrul s-a mutat in actualul sediu (cu o sala – numita intii Arena, apoi Fichlander – de 827 de locuri si anexe) in 1961, un al doilea spatiu de joc (Sala Kreeger, cu 514 locuri) fiind utilizat incepind din 1971, iar cea de-a treia sala a complexului Arena Stage (Old Vat Room, un studio) a fost inaugurata in 1976. O a patra (The Scene Shop, tot studio) a fost deschisa in toamna lui 1982.
Arena Stage a avut pina acum trei directori artistici – Zelda Fichandler, Douglas C. Wagler si Molly Smith (autoare a unui proiect foarte ambitios de reconstructie arhitecturala a teatrului). In cele patru sali au montat de-a lungul deceniilor mari nume ale teatrului american, insa e si teatrul in care a lucrat timp de 20 de ani Liviu Ciulei. La Arena Stage, Ciulei a pus in scena Emigrantii lui Mrozek (stagiunea 1979-1980), Sase personaje in cautarea unui autor de Pirandello (1988-1989), Hedda Gabler (in 1995) si Strigoii de Ibsen (in 1997). Tot aici a montat Lucian Pintilie, in anul teatral 1984-1985, celebrul lui Tartuffe si, un an mai tirziu, Rata salbatica a lui Henrik Ibsen.

- Piesele americane ca motivatie si inspiratie

Misiunea pe care si-o revendica Arena Stage este „punerea in scena a unor texte importante vorbind despre tot ceea ce e pasional, exuberant, profund si primejdios in spiritul american.“ In teatru se monteaza productii de calibre diferite, de la ambitioase compozitii epice la drame psihologice sau musical-uri, obiectivul fiind insa, in general, spectacolul Americii: clasici americani, dramaturgie noua, teatru documentar. Arena Stage se defineste pe sine astfel: e mereu in cautarea excelentei, se dezvolta construind o comunitate artistica puternica si dinamica, sustine diversitatea in interiorul sau si in comunitate, urmareste, prin programele sale educative, sa induca spectatorilor un atasament durabil pentru arta si dorinta de a se implica in proiecte teatrale, cultiva un public angajat, divers si sensibil.

- Mostenirea Arena Stage

Arena Stage e unul din primele teatre necomerciale din Statele Unite si un avanpost al teatrului regional american (a fost prima institutie de acest fel careia i-a fost preluat un spectacol pe Broadway si prima care a primit un Tony; de-a lungul anilor, a avut o deschidere speciala fata de mediul cultural al tarilor Estului comunist, unde a facut turnee; la Arena Stage s-au montat texte est-europene si s-a lucrat cu artisti estici). E considerat a fi contribuit decisiv la definirea unui canon al spectacolului american si consacra in continuare multa energie in ceea ce s-ar putea numi dezvoltare teatrala (work in progress).
Ca toate institutiile de spectacol din Statele Unite, Arena Stage acorda o atentie sustinuta implicarii in comunitate si cointeresarii publicului, prin programe educationale, ateliere pentru tineri, stagii documentare etc., vizind, in profunzime, construirea unei relatii de reciprocitate intre teatru si mediul comunitar.

- Ce si cum se joaca la Arena Stage

Arena Stage functioneaza in sistem de proiecte, perioada in care sint jucate spectacolele fiind de aproximativ sase saptamini (se joaca din septembrie/ octombrie pina in iunie). Programul unei stagiuni e o structura echilibrata, in care se regasesc de fiecare data toate obiectivele teatrului (de la clasici la entertainment muzical elevat si dramaturgie actuala), si e finantat in functie de acestea. Teatrul are personal artistic angajat, dar nu o echipa completa (actorii sint intotdeauna freelancer-i, angajati pe contract), ci regizori, producatori etc. (Wendy C. Goldberg e unul dintre directorii de scena angajati ai Arena Stage, care monteaza destul de des, la fel ca si directoarea artistica, Molly Smith; de fapt, titulatura de director artistic nu da nici pe departe masura pozitiei de autoritate pe care ea o detine, ce e interesant insa e ca dintru inceput, de la Zelda Fichandler, Arena Stage a fost condus nu de un manager cultural, ci de un artist cu o viziune de forta, ceea ce nu se stie cit ar fi posibil intr-un teatru national romanesc...).

Stagiunea 2004/2005 ii are ca sponsori pe Gilbert si Jaylee Mead, si consta in opt productii. Din septembrie pina in vara aceasta, la Arena Stage se joaca un musical – Hallelujah, Baby! (pe un libret de Arthur Laurents, o legenda vie a genului, care-l si regizeaza) –, M. Butterfly (jucata si la Bucuresti, un text inca la moda), Lectia de pian de August Wilson, si el premiant Pulitzer, un maestru al povestilor familiei americane in criza, un clasic britanic (G.B. Shaw, Importanta de a fi modest), o piesa premiata cu Pulitzer (Anna in the Tropics de Nilo Cruz), Anna Christie a lui O’Neill, Tapul sau Cine-i Sylvia? de Edward Albee (alt clasic in devenire, foarte jucat inclusiv in Romania; regia e a lui Wendy C. Goldberg), Intimations for Saxophone de Sylvia Treadwell (o piesa despre viata americana de acum citeva decenii, text recent descoperit, al unei autoare clasice, in premiera).

Altfel spus, un echilibru destul de interesant intre canonic, dar nu neaparat prafuit, divertisment calitativ si inovatii confirmate. Si, mai ales, o harta a vietii americane (nationale) cu foarte multe variabile.
Pentru ca finantarea privata presupune un mod de lucru tipic (avind in vedere mai ales nevoia identificarii surselor), iar viata artistica americana e riguros planificata, Arena Stage si-a facut deja public programul stagiunii viitoare. In care, dar asta e o informatie fara legatura cu nationalul, ci doar cu originile, va reveni, dupa 10 ani, sa monteze fondatoarea de acum 55 de ani a teatrului, Zelda Fichandler.